Un șmecher al României despre care se știu prea puține lucruri
În 2014 a fost ales președinte al CCIR Mihai Daraban, în acel moment fiind vicepreședinte. Fostul rugbist Daraban, președinte al Camerei și în prezent, a preluat instituția într-un moment critic, cu o imagine terfelită și cu o visterie golită de împătimitul de jocuri Vlasov, scrie Ziare.com .
Imediat dupa revoluție, Daraban s-a înscris în PNL ca în anul 1994 să treacă la PDSR și apoi să devină membru PSD. A fost considerat mult timp un apropiat al lui Adrian Năstase dar, în 2004, este exclus de Radu Mazăre din Biroul Executiv Judeţean al PSD Constanța. Și-a dat demisia din partid și de atunci a devenit un adversar important al fostului primar al Constanței și al președintelui Consiliului Județean, Nicușor Năstase. În 2006 se întoarce către PNL dar după un an îl părăsește din nou pentru că nu primise sprijin pentru a candida la funcția de primar al Constanței.
Mihai Daraban este acționar, alături de fratele său Gabriel și turcii Moran Tevfik-Lutfi și Ozbek Haldun în firma Global Defense Logistics SRL. Firmă specializată în industria militară - producţie, comercializare şi închiriere de echipamente de tabere etc, Global Defense Logistics SRL are un lung istoric de colaborări cu armata SUA - 231 de contracte în valoare totală de peste 15 milioane de dolari.
În 2017, cei mai mulți bani cheltuiți de armata americană în România au mers către Global Defense Logistics SRL, prin 47 de contracte, în valoare totală de peste 11 milioane de dolari, pentru servicii prestate în mai multe locuri de pe glob. În 2016, firma lui Daraban obținea contracte de doar 2,7 milioane de dolari. În 2020, NATO a semnat cu Global Defense logistics SRL un pre-contract evaluat la 1,2 milioane de euro, pentru livrarea de carburanți. Să sperăm că va mai fi valabil contractual și că americanii nu s-au lecuit după scandalul furturilor de combustibili din baza americană de la Kogălniceanu.
Și fratele Gabriel face afaceri cu armata
Gabriel Daraban, fratele președintelui CCIR și administrator al firmei Global Defense Logistics. este și director coemrcial la Oil Terminal și administrator la firma Gedvec SA. Această firmă este patronată de cei doi turci din Global Defense Logistics, de PDL-istul Ioan Toanchină și Sorin Groza.
Și această firmă are contracte cu armata. De la UM 2022 a primit mai multe contracte: în 2015 un contract de 60 mii lei fără TVA, pentru repararea unor plute de salvare, iar în 2017, 581 mii lei tot pentru plutele stricate. Gedvec a prins și un contract cu armata americană pentru care a livrat combustibili în valoare de peste 600 mii de dolari.
Gabriel Daraban mai este acționar și în firma Dynalog Logistic SRL, alături de aceași cetățeni turci. Firma are contracte și cu Ministerul de Interne pentru servicii de agenturare ale navelor de patrulare care aparțin Poliției de Frontieră.
Mihai Daraban, reprezentantul lui Bosînceanu
Mihai Daraban este și președintele Camerei de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură Constanța (CCINA) unde reprezintă societatea Histria Shipmanagement SRL, firma familiei Bosînceanu. Gheorghe Bosinceanu este un important om de afaceri din Constanța.
În 2002, Bosînceanu a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni la Șantierul Naval Constanța, una dintre cele mai mari unități de construcții și reparații navale din Europa. Achiziționarea de la stat a fost facilitată de decizia guvernului român de a anula datorii în valoare de aproximativ 30 de milioane de dolari. Șantierul Naval Constanța a câștigat cu Naval Group (Franța) licitația pentru achiziția celor patru corvete multifuncționale destinate Marinei Militare Române, contract de peste un miliard de euro, care a făcut obiectul unor suspiciuni.
Din grupul de firme Histria mai fac parte Șantierul Naval Constanța, SNC Ship Design și trustul de presă Cuget Liber. Gheorghe Bosînceanu a fost și patronul clubului de fotbal Farul Constanța.
CCINA Constanța este acționar unic în firma Expolitoral SRL, unde Mihai Daraban este președinte al CA. Firma care se ocupă cu activităţi de organizare a expoziţiilor, târgurilor şi congreselor este pe pierdere de doi ani.
Afacerile CCIR
Principala sursă de venit a CCIR o reprezintă dijmuirea celor peste 14.000 de societăți comerciale pe care le reprezintă. Toate acestea plătesc o taxa anuală în funcție de cifra de afaceri.
Pe lângă aceste taxe, CCIR a redobândit dreptul de proprietate asupra unor imobile care, in marea majoritate, sunt acum date în chirie. Este renumit cazul Palatului Bursei (unde a fost sediul Bibliotecii Naționale, în Centrul Vechi) retrocedat, în 2008, Camerei de Comerț și Industrie București.
După redobândirea clădirii, Camera de Comerț București nu a mai avut bani să plătească avocații și clădirea a fost executată silit și scoasă la vânzare de executorii judecătorești în 2015. Până la urmă s-a optat pentru subînchirierea spațiilor, clădirea fiind și acum în administrarea Camerei.
O altă sursă de venit o reprezintă Romexpo SA la care CCIT este acționar majoritar. Dar să ne amintim că, în 2012, Romexpo a fost în pragul insolvenței din cauza proastei administrări.
Nici acum nu o duce mai bine având în vedere că din anul trecut a ieșit cu o pierdere de aproape 18 milioane lei. Poate că redobândirea de către CCIR a terenului de la Romexpo să reușească în viitor să mai scoată complexul expozițional din pantă descendentă.
World Trade Hotel SA, la care CCIR deține doar 15,16%, a fost înfiintață ca societate de proiect pentru un hotel IBIS. În prezent, proiectul trebuie reanalizat, deoarece aprobarea RAPPS privind divizia de terenuri nu a fost obtinută, iar CCIR a reconsiderat contractul de închiriere a terenului. Deci nici firma asta nu produce nimic. Ceilalți acționari sunt Debarth SA, Bouygues Batiment International (ambele din Franța), Financiara SA, TAROM SA, Fondul Proprietatea SA, Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Ilfov, Word Trade Center București SA și Municipiul București.
La Economix News SA, CCIR deține 35,5% din acțiuni, restul fiind împărțite de mai multe Camere de Comerț teritoriale. Economix News se ocupă cu activități ale agențiilor de presă dar pare să nu producă nimic. Firma seamană mai mult cu o parcare a foștilor președinți a CCIR pentru că aici îi regăsim ca administratori și pe Victor Babiuc (fost președinte al CCIR) și Dragoș Șeuleanu (fost președinte al CCIR, fost președinte al SRR - demis în 2005 printr-o comisie de anchetă a Parlamentului. Șeuleanu este acum membru în consiliul director al unui proiect european de cercetare științifică la Măgurele).
Administrarea Parcului Industrial Mangalia SA, la care CCIR deține 20%, alături de Romexpo SA (20%) și Consiliul Local al Municipiului Mangalia (60%), este o companie înființată în 2003 dar care aduce un profit modest (doar 8700 lei pe anul trecut). Și nu e de mirare căci, anul acesta, Curtea de Conturi a publicat un raport de control prin care a găsit mai multe nereguli. Exploatarea eficientă a zonei dezafectate de reducerea masivă a activităţii Şantierului Naval Mangalia (fostul şantier militar) a dus la realizarea Parcului Industrial Mangalia. Parcul are o suprafaţă de 13 hectare şi este plasat la o distanţă de 1,5 km de oraş și se află în proprietatea Municipiului Mangalia.
CCIR mai este acționar majoritar în Rominvent SA, agenţia de proprietate industrială care oferă asistență tehnică și juridică în obținerea și protejarea drepturilor de proprietate industrială în țară și străinătate. Rominvest a avut doar anul trecut un profit de peste trei milioane de lei.
Înființată în 2006, TÜVKarpat SRL este deținută în părți egale de CCIR și TŰV THŰRINGEN E.V. din Germania și oferă certificari ale sistemelor de management în România. TÜVKarpat SRL este reprezentanța din țara noastră a TÜV Thüringen E.V., cei a căror siglă dau încredere produselor și serviciilor care o poartă.
La Depozitarul Central SA, CCIR este un acționar minoritar, Bursa de Valori fiind majoritar. Depozitarul Central este membră a grupului Bursa de Valori București și asigură deschiderea și administrarea conturilor de instrumente financiare în cadrul sistemului RoClear și inregistrarea inițială a instrumentelor financiare în sistem. Astfel, Depozitarul Central facilitează transferul instrumentelor financiare (acțiuni, obligațiuni, titluri de stat etc) și al banilor între vânzator și cumparator. Profitul de anul trecut al Depozitarului Cemtral a fost de aproape două milioane de lei.
