În timp ce multe clădiri din lemn din peninsula Noto din centrul Japoniei s-au prăbuşit în urma puternicului cutremur de Anul Nou, un mic sat de pescari a supravieţuit, fiind salvat de arhitectura sa unică, informează AFP, citată de Agerpres.

Niciuna dintre cele aproximativ 100 de case din Akasaki, construite într-o zonă care se află pe coasta vestică a ţării şi care este bătută de vânturi, nu s-a prăbuşit după cutremurul cu magnitudinea 7,5, care a făcut cel puţin 168 de morţi şi 565 de răniţi în regiune şi al cărui epicentru s-a aflat în apropiere.

Locuințele au fost salvate de designul lor neobişnuit, spune Masaki Sato, în vârstă de 43 de ani. Casa locală „este foarte compartimentată, cu multe coloane" care îi asigură soliditatea, explică acest apărător al patrimoniului local.

Grinzile întrepătrunse sporesc rezistenţa structurii

Ca să reziste ploii, zăpezii şi vântului de pe mare, majoritatea clădirilor din Akasaki au puţine ferestre, iar pereţii lor exteriori sunt făcuţi din grinzi de lemn aşezate orizontal.

Spre deosebire de multe case din lemn din peninsula Noto şi din Japonia în general, tavanele lor sunt susţinute de grinzi întrepătrunse, ceea ce sporeşte rezistenţa structurii.

Nicio victimă în sat

După cutremurul devastator din 1 ianuarie, Masaki Sato, care locuieşte în Tokyo, s-a grăbit să parcurgă cei 300 km până la Akasaki pentru a verifica starea localnicilor şi a casei pe care o închiriază în timpul verii ca pensiune.

Deși în regiune a fost înregistrat un număr mare de morţ i și 300 de persoane sunt încă date dispărute, nicio victimă nu a fost înregistrată în acest sat, care a fost protejat de tsunamiul provocat de cutremur prin diguri de protecţie şi diguri de beton.

Masaki Sato a fost uşurat să constate la sosire că „satul era încă în picioare", „datorită designului caselor".

În locuinţa sa a găsit veselă spartă, aparate electrocasnice răsturnate şi o uşă glisantă spartă, dar structura a rămas intactă.

La fel s-a întâmplat în tot satul, unde „designul caselor este în mare parte acelaşi", explică Seiya Shinagawa, un pescar pensionar în vârstă de 78 de ani.

„În mod tradiţional, acestea constau dintr-un şopron orientat spre coastă, care opreşte vântul, şi o casă îngustă ataşată în spatele acestuia", o configuraţie ce datează de pe vremea când pescarii plecau pe mare direct din şopronul lor.

„Nu au cui să o lase moştenire"

La sfârşitul anilor 1930, atunci când un incendiu a distrus o mare parte a satului nipon, localnicii au reconstruit casele într-un stil unitar şi deosebit de robust.

Satul aparent indestructibil se confruntă însă cu o problemă endemică în Japonia: îmbătrânirea populaţiei.

Cei mai mulți locuitori din Akasaki au peste 65 de ani şi mulţi dintre ei trăiesc singuri, cum ar fi Akiyo Wakasa, în vârstă de 74 de ani.

„Nu ştiu câţi oameni de aici cred că merită să-şi repare casa şi să continue să locuiască în ea în condiţiile în care nu au cui să o lase moştenire", explică doamna Wakasa.

Masaki Sato, care lucrează pentru o companie din sectorul IT, se ocupă, de asemenea, de renovarea proprietăţilor şi s-a angajat să cumpere în total cinci case din Akasaki, împreună cu magaziile lor, pentru a contribui la salvarea acestor locuinţe.

Deși are o arhitectură unică, zona nu este recunoscută de Guvern ca fiind un sit de patrimoniu cultural, iar atunci când nu mai există nimeni care să locuiască într-o casă, aceasta este adeseori demolată, deplânge el.

Or, „acest sat este mult prea preţios pentru a fi pierdut", subliniază Masaki Sato.