Un sondaj realizat de World Values Survey a scos la iveală că peste 55% dintre români cred în Iad . „Adevărul“ a interpretat răspunsurile acestora cu mai mulți experți, care susțin că pentru români Iadul este de fapt frica de bătrânețe, de a avea o pensie mică sau a nu avea deloc, de a fi bolnavi sau de a nu avea copiii lângă ei.

Dintre țările europene, Danemarca are cea mai mică proporție de persoane care și-au declarat credința în existența Iadului – 9,4% –, în timp ce, în România, proporția este de 55,5%, cea mai mare dintre țările creștine care au luat parte la sondaj. Proporții de peste 50% au mai fost înregistrate în Polonia – 53,4% și Muntenegru – 52%.

Procente scăzute au fost înregistrate și în alte țări nordice: Suedia – 12,3%, Norvegia – 14,2%, Finlanda – 14,5%, Islanda – 12,9%, dar și în Germania – 15,7% și Cehia – 16,2%.

În majoritatea țărilor europene s-au înregistrat valori cuprinse între 20% și 49%: Spania – 25%, Portugalia – 26,1%, Franța – 23,5%, Anglia – 23,9%. În Italia, proporția este de 38%, iar în Rusia, de 36,8%. Grecia intră în categoria proporției peste 40%: 44,3% dintre respondenți declarându-și credința în Iad. Țara care a înregistrat cea mai mare proporție, 90,6%, este Turcia, următoarea fiind Bosnia – 72,1%.

Ce spune psihologul

„Având în vedere că Europa cuprinde multe țări creștine, sunt explicabile aceste statistici atât în ceea ce privește țările cu background catolic, cât și cele ortodoxe. România se caracterizează ca fiind o țară majoritar ortodoxă, iar credința și învățătura despre Iad cuprind un aspect important în doctrina ortodoxă, dar nu și în viața românilor“, explică psihologul Mihai Copăceanu.

Mai precis, „dacă românii sunt întrebați despre credința în existența Iadului, vor răspunde afirmativ, însă acest lucru rămâne la nivel de declarație pur teoretică și fără implicații comportamentale. Cel mult, în cazurile grave, vor spune: «Lasă că îl bate Dumnezeu, criminalii ăștia ajung în Iad». Pe scurt, românii nu au o teamă de Iad, nici nu au o idee explicită, convingătoare a Iadului, dar cred în el. Cum, de altfel, cred și în diavol, cred în vrăjitoare sau în vraci. Cred și cam atât“, detaliază expertul.

Este o credință subiectivă

Din punctul de vedere al lui Mihai Maci, expert în Educație, lector la Universitatea din Oradea, o asemenea statistică ar trebui să fie problematică în primul rând pentru biserică. „Ei ar trebui să se gândească la acest lucru. De ce? Pentru că, după părerea mea, avem de-a face cu un creștinism ateologic, în care avem de-a face cu o credință subiectivată. Vă aduceți aminte celebrele vorbe ale lui Nietzsche: «Dumnezeu a murit!». Pe care Heidegger le interpretează în felul următor: dar ce e Dumnezeu? Dumnezeu este chintesența valorilor – binele, adevărul și frumosul. Valorile acestea au murit, au apus. Sigur că noi le invocăm în mod mecanic, dar ele au apus nu în sensul în care au dispărut din lume, ci în sensul în care s-au subiectivat“, subliniază Mihai Maci.

Astfel că, de exemplu, binele este identificat de foarte mulți cu un salariu de peste 10.000 de euro, o casă pe pământ și copii la studii în străinătate: „Nu mai există un bine în care să ne recunoaștem cu toții. Dacă există un asemenea bine, el este o abstracție. De exemplu: creșterea economică. Deducem că, dacă economia crește, fiecare dintre noi va trăi mai bine. Deci, e abstracție.“

Ce înseamnă toate aceste lucruri, mai spune Mihai Maci? „Ele înseamnă ceva simplu, și anume faptul că într-o epocă a secularizării și a globalizării, teologia tradițională – lucrurile pe care le afirmă bisericile despre Rai, despre Iad, despre viața de apoi – au o circulație foarte restrânsă. De regulă, în grupurile teologale. Restul oamenilor folosesc cuvinte pur și simplu ca markeri ai credinței lor investindu-i în mod subiectiv. Există Iad? Da, există. Ce înseamnă Iadul pentru oamenii aceștia: de pildă, faptul de a ajunge bătrâni, de a avea o pensie mică sau a nu avea deloc, de a nu fi copiii lângă ei, de a fi bolnavi și așa mai departe. Sunt o mulțime de lucruri care concretizează foarte mult Iadul în acest imaginar al oamenilor. Aceasta este părerea mea: cu cât societatea este mai săracă, mai precară din punct de vedere cultural, cu cât travaliul istoric pe care l-a făcut creștinismul în societate este mai superficial, cu atât identificăm niște markeri din aceștia după care ne declarăm creștini, dar fiecare înțelege prin asta ceea ce vrea el“, atrage atenția universitarul.

Una spunem, alta facem

Noi invocăm în continuare autoritatea bisericii ca instituție, anumite elemente complet decontextualizate ale credinței, dar, în fapt, ceea ce înseamnă viața religioasă, practica, e total la antipodul a ceea ce noi invocăm, mai spune Mihai Maci. „Toate aceste aspecte exterioare: faptul că mergem de Paște la biserică pentru a vedea cunoscuții cum suntem îmbrăcați, ca să afișăm o falsă pioșenie, ca să plângem în comun într-un soi de ritual dionisiac în ultimă instanță – pentru că asta este, o formă de eliberare de diversele angoase și vinovății –, toate acestea nu au de-a face cu creștinismul. Ori, noi le folosim ca atare pur și simplu din două motive: primul, nu avem nicio educație teologică – în ciuda faptului că se studiază religia în școală și, în al doilea rând, faptul că noi ne-am lovit de o modernitate pentru care nu eram pregătiți în niciun fel. Și pentru care într-un anume sens recurgem la religie ca la un soi de ceva opozitiv, în sensul în care modernitatea este extrem de agresivă, și atunci ne retranșăm pe niște poziții pe care noi le considerăm a fi religioase, dar care de multe ori nu sunt altceva decât un soi de amintiri din copilărie foarte luminoase. Repet, în ciuda faptului că invocăm mereu aceste lucruri, suntem foarte puțin religioși“, conchide Mihai Maci.

De ce este important sondajul

Un sondaj de acest fel este important dacă vrei să înțelegi nivelul de religiozitate, în esență raportul dintre religie și modernitate dintr-o societate , arată și Mirel Bănică, cercetător științific la Institutul de Istoria Religiilor al Academiei Române. „Dacă le pui oamenilor întrebări drăguțe: credeți în Dumnezeu? Vor răspunde: dar cum să nu! Mergeți la biserică? Dar merg la biserică! Chiar dacă ei se duc o dată pe lună sau o dată pe an. Dar când începi să le adresezi întrebări cu adevărat delicate, care sunt sensibile: credeți în Rai, în Iad, ce este moartea? Aici, brusc, se blochează și nu mai știu ce să spună. E greu de răspuns la aceste întrebări, dar sunt indicatori foarte buni cu privire la religiozitatea modernă“, mai spune Mirel Bănică.

Mircea Kivu: Asta învață copiii la școală

Proporția de peste 50% a persoanelor care cred în Iad spune în primul rând că în România copiii asta învață la școală de la vârsta de 6 ani sau chiar mai devreme, este de părere sociologul Mircea Kivu. „Vine preotul în clasă și le spune că există Iadul. Și apoi le repetă până în clasa a XII-a. Explicația cam asta este. În alte țări europene nu se întâmplă una ca asta. În alte țări, școala e laică“, subliniază specialistul.

Într-un fel, mai spune Kivu, această credință ne modelează comportamental, dar să nu uităm că oamenii cred și că există închisori, dar asta nu-i împiedică să fure, de exemplu. „Sau fac tot felul de nelegiuiri. De fapt, religiozitatea românilor implică și ideea că până la urmă poți să te și strecori. Adică poate că Dumnezeu nu e chiar cu ochii pe tine atunci când faci știu și eu ce nefăcută. Plus că există și căi de răscumpărare a pedepselor: adică mai faci o donație la biserică, apoi și se șterge“, conchide sociologul.

Eugen Ciurtin, profesor cercetător, directorul Institutului de Istoria Religiilor al Academiei Române, explică faptul că „World Values Survey este o instituție globală serioasă, nu a făcut deunăzi un sondaj planetar cu o întrebare despre Iad, ci a desfășurat o anchetă îndelungată (2017-2020) ale cărei macrorezultate au început să fie făcute publice în 2022. Sunt 290 de întrebări testate în zeci de țări!“, punctează specialistul.

Cine a făcut cercetarea

Sondajul a fost realizat de World Values Survey (WVS), un proiect global de cercetare care explorează valorile și convingerile oamenilor, cum se schimbă în timp și impactul social și politic pe care îl au. Din 1981, o rețea mondială de oameni de știință socială a efectuat sondaje naționale reprezentative ca parte a WVS în aproape 100 de țări. WVS măsoară, monitorizează și analizează: sprijinul pentru democrație, toleranța față de străini și minorități etnice, sprijinul pentru egalitatea de gen, rolul religiei și schimbarea nivelurilor de religiozitate, impactul globalizării, atitudinile față de mediu, muncă, familie, politică, identitate națională, cultură, diversitate, insecuritate și bunăstare subiectivă.