Gabriel are acum 28 de ani și este închis într-un Centru pentru Internarea Străinilor din Barcelona, un loc în care condițiile de detenție sunt cu mult mai rele decât cele din penitenciar, spune chiar el.

Gabriel, un tânăr de naționalitate română și rezident încă de la vârstă de șase ani în orașul spaniol Zaragoza se confruntă cu deportarea în România, scriu cei de la elDiario.es , iar până atunci este închis în Centrul pentru Internarea Străinilor din Barcelona.

„A sta aici nu este viață, este tortură”, spune tânărul care arată că viața în Centru este mai rea decât în închisoare.

„În România nu am nimic”

Gabriel a ajuns în Spania la 6 ani și a dus o viață grea până acum, inclusiv abuzuri din partea tatălui său, perioade trăite în adăposturi și un timp în închisoare. Are un loc de muncă și o prietenă care acum așteaptă un copil.

Pe 4 aprilie a primit ordin de expulzare din Spania din cauza lipsei cetățeniei spaniole, iar vineri 12 mai 2023, Gabriel a aflat într-o săptămână va fi deportat în România cu un zbor regulat și a cerut azil, pretinzându-și rădăcinile în Spania.

„În România nu am nimic, nici familie, nici prieteni. Nici măcar nu știu limba. Dacă ajung acolo, o să dorm în terminalul aeroportului și o să găsesc o cale să mă întorc acasă”, a explicat el.

Teama și impactul psihologic al deportării sale după o viață întreagă trăită în Spania și condițiile dure de viață din centru l-au determinat pe Gabriel să intre în greva foamei, în prezent ajungând la a patra zi

Un aspect particular al cazului său este că el are naționalitatea unei țări UE, România. Legea actuală a imigrației permite expulzarea cetățenilor UE din Spania, dar nu și reținerea acestora într-un centru CIE.

Acest aspect al cazului său este considerat extrem de injust și lipsit de temeiuri juridice, după cum a declarat Jose Javier Ordonez, avocatul său de la Migrastudium (serviciul pentru migranți).

Viața într-un Centru pentru Internarea Străinilor

Viața în interiorul Centrului este descrisă mai rea decât închisoarea, lipsită de facilități educaționale, oportunități de muncă sau activități sportive pentru deținuți.

Gabriel a împărtășit jurnaliștilor spanioli experiența petrecută în închisoarea din Zaragoza, unde a ajuns datorită furturilor comise pentru a supraviețui.

După ce a fugit la 13 ani de un tată abuziv și a trăit în centrele de plasament din Zaragoza, a început să fure. În primul rând, și-a amintit de primul salam furat din supermarket „pentru că îi era foame”.

Într-o zi însă, a furat aproximativ 600 de euro dintr-un singur magazin unde a fost prins. A stat un an și jumătate după gratii, timp de care a profitat pentru a-și lua diploma într-un curs de gătit.

După eliberare, a găsit de lucru într-un șantier și o locuință stabilă. Apoi și-a cunoscut partenera, care în prezent este însărcinată. Prima ecografie i-a fost povestită la telefon, întrucât Gabriel era deja la centrul CIE.

După cum el însuși a dezvăluit, niște agenți ai Poliției Naționale au mers să-l caute acasă pe 4 aprilie. L-au rugat să-i însoțească la secția de poliție.

Rutina zilnică a lui Gabriel la centrul CIE include timp limitat în aer liber, mese și timpul petrecut în celula lui. S-a confruntat cu numeroase provocări, inclusiv cu o reacție alergică din cauza faptului că a mâncat pește (la care are alergie), care a durat o lună să se rezolve.

De asemenea, a avut o dispută cu un alt deținut, care s-a soldat cu plasarea lui într-o celulă de izolare, unde nu putea face decât trei pași și nu avea voie să iasă afară mai mult de o oră pe zi.

După dispută, el a fost evaluat de un psihiatru care a concluzionat că nu era în pericol de sinucidere.

Bunurile lui Gabriel, inclusiv Biblia și documentele personale, i-au fost furate în timp ce se afla în izolare. A trebuit să petreacă o zi întreagă în lenjerie intimă, până a primit îmbrăcăminte de la colegii deținuți și de la un prieten care l-a vizitat ulterior.