Un raport despre un hobby doar pentru elite dezvăluie tendințele întunecate ale Europei: Trofeele arată că oamenilor le place să ucidă
Un raport șocant plasează Europa pe locul doi în topul importatorilor mondiali de trofee de vânătoare privind specii protejate, pe cale de dispariție.
Raportul a centralizat o situație a trofeelor importate în perioada 2014 – 2018 și a avut la bază o cercetare realizată de Humane Society International (HSI). Raportul a evidențiat că importurile au vizat în cei cinci ani 15.000 de trofee, unele provenind de la specii protejate, aflate pe cale de dispariție.
Potrivit cercetării, au fost în medie 2.982 de importuri de la specii protejate, 52% dintre importuri fiind făcute de Spania, Germania și Danemarca. În perioada analizată, rata importurilor a crescut cu aproape 50%. Speciile protejate importate se refereau la lei africani, elefanți africani, rinoceri negri, gheparzi sau zebre. De altfel, UE este cel mai mare importator de gheparzi din lume, scrie Euronews.
Pe lista importatorilor importanți sunt și Austria, Suedia, Franța, Ungaria, Republica Cehă și Slovacia.
În acest context, Humane Society International cere interzicerea importului și exportului de trofee de vânătoare ale speciilor respective.
Vânătoarea, un hobby de elită
Animalele sunt împușcate în timpul călătoriilor efectuate în străinătate și aduse în UE, cheltuielile incluzând călătoria, licențele și importul. Costul ridicat la care se ajunge arată că această "distracție" este disponibilă numai pentru elita bogată, spune Adeline Fischer, manager în cadrul HSI.
"Este vorba despre oameni cu case cu mașini și case scumpe, care văd activitatea asta distractivă", semnalează Fischer: "Cu cât animalul este mai cu atât devine mai scump. Un leu crescut în captivitate este mai ieftin, împușcarea costă câteva mii de euro, dar pentru rinocerii negri, aflați pe cal de dispariție, doar împușcarea costă până la 100.000 de euro".
Un raport șocant plasează Europa pe locul doi în topul importatorilor mondiali de trofee de vânătoare privind specii protejate. FOTO: hsi.org Cifra de 2.982 de trofee este însă doar estimare, pentru că cifra reală a animalelor împușcate și importate este cel mai probabil mult mai mare, spun reprezentanții HSI.
"Suntem șocați de această cifră. Oamenilor le place să ucidă pentru că probabil doar asta îi face să se bucure când iau altă viață", a spus Adeline Fischer.
Industria vânătorii de trofee, invadată de corupție
Cei mai mari exportatori de trofee de vânătoare sunt Namibia, Africa de Sud, Canada, Rusia, Argentina, Kârgâzstan și Statele Unite. Industria este susținută printr-un lobby puternic, potrivit HSI: "Este o industrie imensă, cu un lobby puternic și cu foarte mulți bani. Acești oameni nu plătesc doar pentru uciderea animalelor, ci și călătoriile și mâncarea".
Se susține adesea că vânătoarea de trofee aduce beneficii comunităților sărace și că aproximativ 200 de milioane de dolari ajung astfel la comunitățile africane sărace. Cu toate acestea însă, HSI susține că doar 3% din profituri se îndreaptă către comunitățile locale.
Organizația atrage atenția că industria vânătorii pentru trofee provenind de la specii pe cale de dispariție este una coruptă, în care cei care se îmbogățesc sunt tot cei bogați, care dețin zone unde vânătoarea se poate desfășura și care primesc autorizații în acest sens.
"Această industrie este foarte strâns legată de corupție și de guvernele care acordă autorizații. Este o industrie foarte coruptă. Este timpul să interzicem o relicvă a trecutului colonial", susține organizația, care avertizează că vânătoarea de trofee reprezintă amenințări reale pentru speciile de animale și poate provoca chiar dispariția acestora.
Totodată, pentru trofee sunt vânate exemplare mari, deseori masculi: "În populațiile deja foarte reduse, nu poți lua nici măcar un singur animal ... acestea sunt cruciale pentru supraviețuirea speciei", susține organizația.
Doar 20 la sută dintre europeni sunt conștienți de fenomenul importurilor de trofee, a spus Adeline Fischer, care a vorbit despre șocul pe care chiar prieteni ai ei l-au avut atunci când au realizat amploarea lui.
