• Patru sisteme HIMARS (lansatoare multiple de rachetă montate pe blindate uşoare), 1.000 de rachete antitanc de tip Javelin şi patru elicoptere de tip Mi-17. Ucraina urmează să primească cinci radare anti-artilerie, două radare de supraveghere aeriană, 6.000 de alte arme anti-blindată, 15.000 de obuze de artilerie şi 15 vehicule tactice.

Bun, rușii bombardează în draci liniile ucrainene care sunt nevoite să se retragă, apoi tancurile rusești avansează pe teritoriul pârjolit, cam asta este tactica rusă. Tancurile se opresc apoi și barajul de artilerie începe iar. Ce să facă bieții infanteriști ucraineni cu mia de rachete Javelin, cum să tragă în tancurile rusești? Unde să se ascundă ca să poată trage cu javelinurile alea, în craterele făcute de obuzele rusești în stepă?, scrie Mihai Oprișor pe Spotmedia.ro.

Ucrainenii au nevoie de artilerie ca să răspundă barajului de foc rusesc prin țintirea artileriei cu rachetele acelea, Himars. Frumos și asta, harașo, ce să faci cu patru lansatoare Himars când frontul din Lugansk și Donețk are niște sute bune de km lungime? Poate că strategii domnului Biden au zis cam așa, unul în Harkov, unul în Lugansk, altul în Donețk și ultimul la Herson. Mișto împărțeală!

Ce să mai zic de 4 elicoptere și de 15 vehicule tactice?

Singura cifră care contează din acest melanj minimalist este numărul de obuze de artilerie, atât.

Sunt complet dezamăgit de ajutorul american care a venit și destul de târziu, după ce Rusia s-a săturat bombardând Luganskul. Am impresia că ajutorul american a fost dat târziu, când Rusia a ocupat Luganskul ca frontul să fie oprit acolo. Teorie a conspirației o fi, dar de ce n-au venit armele astea acum două săptămâni? Livrarea asta de armament se potrivește mănușă intențiilor ruse care probabil asta așteptau ca să blocheze linia frontului acolo.

Iar dacă socotim că ucrainenii vor avea nevoie de trei săptămâni de instrucție ca să folosească Himars-urile alea, taman bine, vor ocupa rușii și Donețkul.

Poate sunt prea subiectiv, dar acțiunea asta a Washingtonului se potrivește sadea cu întârzierile germane, care de două luni n-au mai livrat nimic Ucrainei de parcă cineva ar zice, haide să-i lăsăm pe ruși să ia Lugansk și Donetk și apoi să stabilizăm frontul acolo. Astfel Putin va obține victoria de care are nevoie iar ucrainenii vor fi niște eroi. Probabil că după ce linia frontului se va stabili la granițele celor două regiuni, livrările de arme vor fi atât de mari ca Ucraina să nu moară, iar rușii să nu înainteze.

• Corului de ,,personalități” occidentale care se poziționează pe principiul ,,teritorii pentru pace” a mai crescut cu un membru. După Macron, care n-a avut bunul simț să meargă la Kiev, Schultz, care a stat pe tușă două luni fără să livreze armament Ucrainei, Draghi, care s-a pronunțat pe față împotriva micșorării importului de gaz rus, Erdogan care jonglează cu ,,neutralitatea” Turciei permițând navelor ruse să ajungă în Marea Neagră dar interzice accesul navelor americane, după Kissinger care a spus pe șleau că ucrainenii trebuie să dea teritorii pentru pace, a înviat și doamna Merkel.

Doamna aceasta nu și-a pus cenușă în cap pentru ardoarea cu care a luptat pentru Nord Stream II care lăsa Ucraina fără gaz, dar alimenta direct Germania, n-a scos un sunet de regret pentru real politicul care a făcut din Putin ce este astăzi. Nici gând, l-a încurajat pe Schultz să caute soluții pentru a aduce cât mai repede pacea în Ucraina. Doamna Merkel a prins glas după ce domnul Kissinger a spus ce ea n-ar fi putut să spună după cei 16 ani cât a fost la conducerea Germaniei.

Cine crede că o soluție de tip ,,pace pentru teritorii” este un lucru bun să citească O istorie a comunismului – complicii de Wolton, ca să înțeleagă un lucru simplu. Fără colaboratori din lumea capitalistă, fără tovarăși de drum din vest, fără politicieni occidentali care au servit pe față sau pe ascuns interesele URSS, comunismul nu ar fi supraviețuit atât. Comunismul nu ar fi putut face atâtea victime, n-ar fi putut face răul imens pe care l-a făcut. Fără această pletoră de indivizi orbiți, mânați de interese economice (citește de lăcomie) sau pur și simplu îngăduitori și nepăsători, comunismul s-ar fi prăbușit mai repede.

Ce se prefigurează acum în Occident în chestiunea Ucrainei este aidoma politicii duplicitare occidentale din vremea războiului rece. Doar actorii s-au schimbat în est, nu mai avem parte de comuniști ci de ultranaționaliști și imperialiști tot ruși. Pe frontul de vest nu se vede și nu se aude nimic nou. După impulsul inițial, capitalismul face ce știe, stă cu mâna pe teancul de bani și se întreabă cât merită să plătească pentru războiul altora. Războiul altora, pentru că sunt prea orbiți ca să înțeleagă că războiul din Ucraina este și războiul lor.

• Dar lumea nu este doar imorală, lacomă, predispusă la compromisuri ticăloase și extrem de tristă, este și hazlie. Ungaria domnului Orban s-a opus sancțiunilor petroliere pe care UE vroia să le impună Moscovei și nu s-a lăsat dusă până ce patriarhul Kiril, individul acela care sfințea?! tancurile care trebuiau să meargă în Ucraina, n-a fost scos de pe lista celor vizați de sancțiuni.

Are asta vreun impact politic pentru UE? Nu prea. Dar pentru Rusia? Vom vedea în zilele următoare ce va turui propaganda de la Moscova și cum va face din asta o victorie.

Micul honved a obținut pentru sine încă o victorie de imagine în lupta sa cu UE și o victorie simbolică pentru Putin. Își merită gazul, pe cinstea mea, încă un deceniu de aici înainte. Pentru că la urma urmei e mai cinstit decât cei ce trag sforile pe sub masă ca Ucraina să cedeze 20% din teritoriul său pentru pace.

Ce-i de râs aici? Faptul că Ungaria a devenit la fel de pravoslavnică precum Rusia iar gazul metan și nu credința a contribuit la o astfel de transformare.

Distribuie Distribuie Comentarii