Un profesor de științe politice de la MIT a anticipat cu destul de multă acuratețe provocările cu care s-ar confrunta Ucraina în eventualitatea unei invazii din partea Rusiei, relatează Insider.

În 1994, un profesor american a scris despre cum ar putea arăta un plan de apărare a Ucrainei împotriva invaziei rusești. Astfel, armata ucraineană ar putea face din Ucraina o „fortăreață” renunțând la est și transformând în schimb vestul țării într-un bastion în așteptarea ajutorului din partea NATO.

Eseul politologului MIT Barry Posen a fost publicat inițial în jurnalul în limba rusă „Ucraina: Chestiuni de Securitate” în 1994, anul în care SUA s-au angajat să asigure securitatea Ucrainei, și republicat când Rusia a declanșat războiul actual.

Posen și-a propus să argumenteze că „Ucraina poate aborda majoritatea scenariilor sale plauzibile de amenințare, cu o eficacitate modestă, printr-o strategie militară care ar putea fi numită «apărare strategică în profunzime»". Asta ar însemna că forțele mecanizate ucrainene ar lupta într-o acțiune de întârziere a atacului în estul Ucrainei, în timp ce infanteria ar construi straturi de linii fortificate în spatele râului Nipru, protejând jumătatea vestică a țării.

„Ideea mea a fost să fie creată o forță mobilă pentru a descuraja micile acaparări de teren, respectiv o forță de infanterie mai importantă, de apărare pozițională, care să exploateze râul [Dnipro] pentru a crea acea redută în vest", a explicat Posen pentru Business Insider. „Această rezistență extinsă ar pune o anumită presiune asupra Occidentului să ajute”, a adăugat el.

Din punctul de vedere al cursului războiului, analiza lui Posen nu a fost o anticipare prea fidelă. Trupele ucrainene nu au folosit ca apărare malul drept al râului Nipru, ci se află în prezent pe malul stâng, în nordul și centrul țării, în timp ce fac eforturi să păstreze capete de sud în sud. Această situație este deopotrivă o funcție a terenului și a strategiei ucrainene de a lupta pentru fiecare porțiune de teritoriu. De partea cealaltă, Rusia nu a capturat în totalitate estul teritoriului ucrainean, ci stăpânește 18% din el, mai ales în sud-est și de-a lungul coastei Mării Negre.

„Ancorarea unei linii de apărare undeva la est de Nipru în unele locuri este mai plauzibilă decât am crezut inițial", a recunoscut Posen. „Microterenul este un pic mai bun în unele locuri". Într-adevăr, în timp ce terenul este destul de bun pentru tancuri, apărătorii ucraineni au exploatat și caracteristici precum orașele și râurile.

Pe de altă parte, Posen a prezis în mod corect că rachetele antiaeriene ucrainene, susținute de o forță mică de luptători, „vor îngreuna utilizarea forței aeriene a Rusiei". Mai important, el a prevăzut, de asemenea, că în ceea ce privește Rusia „artileria se va dovedi probabil cel mai periculos atu al său" și că „va fi dificil, dacă nu imposibil, pentru Ucraina să adune suficientă artilerie pentru a reduce la tăcere artileria rusă în duelurile de contra-baterie".

Dar în special merită atenție cât de bine a anticipat politologul provocările strategice ale Ucrainei, ținând cont că lumea arăta diferit în 1994.

Pe atunci Ucraina, proaspăt independentă, controla încă peninsula Crimeea și estul Ucrainei, precum și un arsenal uriaș de arme nucleare ex-sovietice, pe care avea să le returneze curând Moscovei în schimbul unor garanții de securitate din partea Americii, Marii Britanii și Rusiei. Dar dacă Ucraina ar renunța la armele sale nucleare, cum s-ar putea apăra împotriva armatei mult mai mari a fostului său stăpân imperial din est?

Asumpțiile politologului de la MIT

Planul lui Posen pornea de la asumpția că forțele armate ale Rusiei ar fi fost de 1,5 milioane de oameni (estimarea actuală este de 1,1 milioane, personal activ), care ar putea mobiliza 100 de divizii. Aproximativ 40 până la 50 de divizii ar fi trimise în Ucraina, suficient pentru a oferi Rusiei o superioritate de 2 la 1 sau mai mare în ceea ce privește tancurile și artileria. De fapt, forțele rusești din Ucraina sunt estimate în prezent la 470.000 de soldați, în mare parte organizați în formațiuni de mărimea unei brigăzi, care ar însuma probabil peste 40 de divizii. Posen a estimat că Ucraina ar putea mobiliza 900.000 de soldați: în decembrie 2023, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat că forțele armate ucrainene au în teren aproape 600.000 de oameni.

Cum s-ar fi putut apăra Ucraina

În aceste condiții, Posen a prevăzut trei strategii potențiale pentru Ucraina. O apărare avansată, care ar fi încercat să păstreze tot estul Ucrainei, ar fi fost condamnată în opinia lui. „Forța ucraineană poate acoperi aproximativ 60% din front fără rezerve. Acest lucru o face vulnerabilă la manevrele de flancare pe scară largă. Sau, Ucraina ar putea acoperi întregul front cu o divizie/60 km, fără rezerve. Această apărare subțire este însă vulnerabilă la perforări catastrofale urmate de învăluiri."

Cu alte cuvinte, armata ucraineană nu avea forțele necesare pentru a apăra în mod eficient întreaga sa frontieră cu Rusia, care îi era superioară numeric. Această asumpție sugerează că chiar dacă Ucraina nu ar fi pierdut controlul asupra Crimeei și a regiunii Donețk în favoarea trupelor ruse și a secesioniștilor pro-ruși în 2014, tot nu ar fi putut apăra aceste teritorii în cursul invaziei din 2022.

O a doua opțiune ar fi fost o apărare mobilă în care rezervele mecanizate ar contraataca și ar distruge pătrunderile rusești, așa cum a făcut Germania nazistă în Ucraina în 1943-1944. „În afară de faptul că ar pierde zonele de frontieră fără luptă, strategia este destul de vulnerabilă la un eșec catastrofal", a concluzionat Posen.

În schimb, el a argumentat că cea mai bună opțiune a Ucrainei este o „apărare strategică în profunzime” în vederea căreia „ar fi necesare forțe mobile mecanizate pentru a organiza o operațiune de tip forță de acoperire la scară foarte mare în estul și nord-estul Ucrainei. De asemenea, ar încerca să erodeze puterea de luptă a formațiunilor rusești care avansează."

Puterea aeriană ar fi, de asemenea, crucială pentru Ucraina, a scris Posen. Ucraina ar avea nevoie de suficiente avioane pentru apărarea aeriană și pentru a desfășura operațiuni de interdicție pe câmpul de luptă împotriva trupelor și logisticii rusești.

Toate acestea ar putea descuraja Rusia să atace, spera Posen. Iar dacă nu ar fi făcut-o, cu cât Ucraina ar fi continuat să lupte mai mult timp, cu atât ar fi fost mai mare șansa unei intervenții occidentale. „Unii ar susține că bastionul nu poate fi ținut. În cele din urmă, dacă Ucraina este abandonată complet de Occident, acest lucru este adevărat. Cu toate acestea, chiar și fără ajutorul Occidentului, apărarea de acolo ar putea impune costuri foarte mari rușilor."

George Barros, expert în materie Rusia la Institutul pentru Studierea Războiului (ISW) a apreciat că planul lui Posen din 1994 a anticipat corect unele lucruri în timp ce s-a înșelat în privința altora. De pildă, a prevăzut corect că Rusia va angaja cea mai mare parte a puterii sale de luptă într-o campanie în Ucraina și că orașele înaintate precum Harkov, Lugansk și Donețk, vor fi greu de apărat. Totodată, a avut dreptate să sublinieze importanța puterii aeriene, care este „100% crucială pentru succesul ucrainean în apărare și în desfășurarea de arme combinate în ofensivă", a explicat Barros pentru Business Insider.

Totuși, ideea că Ucraina ar putea să-și ancoreze cu succes apărarea în spatele râului Nipru este „puțin cam optimistă", a apreciat Barros. „Pentru a apăra în mod credibil Nipru, Ucraina trebuie să dețină un tampon la est de Nipru, astfel încât forțele ucrainene să aibă spațiu pentru a se apăra, a ceda și a se retrage".

La rândul său Posen a punctat că, deși planul său a neglijat unele aspecte vitale ale conflictului de astăzi, cum ar fi importanța războiului urban, a surprins totuși unii factori esențiali. „S-ar putea spune că am prefigurat faptul că rușii ar putea cuceri o mare parte din Ucraina dacă ar vrea să facă acest lucru, și au făcut-o", a spus Posen.