Dincolo de toate declaratiile facute pe ton grav de presedinte, stirea e una singura si ea este despre o uriasa, uriasa infrangere pe care dl Iohannis a incercat sa o comunice cu aer de victorie.

Modificarile la Legea 304 privind organizarea judiciara au fost promulgate. Ce prevad ele? De exemplu, aparitia acelei sectii de anchetare a magistratilor, un pluton de executie a incomozilor, considerata extrem de grava de expertii Comisiei de la Venetia.

Nu ma indoiesc ca patrulaterul Savonea - Baltag - Oprina - Tant din CSM va sti pe cine sa numeasca in fruntea acestei sectii.

Deja prigoana a inceput prin Inspectia Judiciara, care s-a napustit asupra procurorului care-l ancheteaza pe Liviu Dragnea, pentru vina de a-l fi criticat pe ministru si asupra unuia dintre cei mai duri membri ai CSM, Bogdan Mateescu. Sectia va fi probabil cu mult mai eficienta in materie de teroare.

Da, presedintele nu mai avea ce face si era obligat sa promulge legea. Dar cum a ajuns cu spatele la zid? Sa ne aducem aminte faptele, nu speculatii si pareri.

1. Presedintele spune ca a sesizat Comisia de la Venetia. Cand a facut-o?

In septembrie anul trecut, cand de-abia incepuse epopeea modificarii Legilor Justitiei, lansata de ministrul Toader pe 23 august, multe voci avizate printre care a fostului ministru al Justitiei, Cristian Diaconescu, ii cereau explicit presedintelui sa sesizeze Comisia de la Venetia pentru a se pronunta asupra modificarilor preconizate. Nu a facut-o.

La inceputul acestui an, Forumul Judecatorilor ii cerea oficial acelasi lucru. In luna martie, presedintele a refuzat explicit solicitarea, pe motiv ca ar fi prea tarziu. Dar fara a explica de ce nu a facut-o cand inca nu era tarziu.

Si, totusi, desi in martie era tarziu, in mai n-a mai fost si presedintele a sesizat Comisia de la Venetia.

Asta insa dupa ce o sesizare fusese deja facuta de Comisia de Monitorizare a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) la propunerea PNL.

De ce ar fi fost importanta sesizarea rapida a Comisiei de la Venetia?

Pentru ca, atunci cand a analizat pe fond sesizarile pe Legile Justitiei, CCR sa fi avut pe masa raportul Comisiei. Nu stiu cat de usor le-ar fi fost judecatorilor sa dea lumina verde sectiei de anchetare a magistratilor declarata antieuropeana de Comisia de la Venetia. Sau cat de usor ar fi decis ca procurorii sunt la mana ministrului Justitiei, ceea ce Comisia de la Venetia declara explicit ca o incalcare a independentei Justitiei.

Da, ultima respingere a sesizarii privind Legea 304 de catre CCR a venit dupa raportul Comisiei, dar ea a fost una pe inadmisibilitate, deci discutia nici macar nu a mai avut loc pe fond, o modalitate foarte comoda pentru CCR de a nu intra in conflict cu Comisia de la Venetia, ceea ce la primele sesizari nu ar fi putut.

Si daca CCR era impinsa in corzi de Comisia de la Venetia, la care ea insasi se raporteaza mereu, probabil ca presedintele nu ajungea astazi la promulgarea obligatorie a Legii 304 in aceasta forma.

2. Se face un an si jumatate de cand presedintele a anuntat convocarea unui referendum si a parcurs intreaga procedura necesara. Trebuia sa mai fixeze data si intrebarile. Nu a facut-o nici pana in ziua de astazi, desi ar fi fost o metoda foarte buna sa opuna asaltului antiJustitie vointa populara.

Ar fi trebuit sa aiba vointa si forta sa antreneze poporul, acele 6 milioane de oameni care l-au votat, sa aiba incredere in ei si sa le dea sansa sa-si exercite suveranitatea.

Credeti ca PSD-ALDE ar fi fost la fel de confortabili fata in fata cu un vot popular?

Ce se intampla la capatul drumului e clar, trebuie sa promulgi. Important e sa nu ajungi la capatul drumului si sub nicio forma sa nu ajungi acolo fara lupta. Presedintele Iohannis a bifat functionareste ce era de bifat, adica niste declaratii publice si sesizari la CCR, care dupa prima sarja de decizii a aratat clar ce joaca: respingeri nesemnificative si girarea chestiunilor grele.

In loc sa schimbe strategia, sa se adapteze si sa iasa la bataie, a lasat jocul din mana. Are el un plan, am auzit de zeci de ori. Iata ca nu avea niciun plan. Niciunul. Asta in ipoteza, pentru ca nu am dovezi, dar nici nu o pot respinge, ca n-a fost vorba despre un blat.

Mesajul lui catre sistemul judiciar e clar: am abandonat, sunteti pe cont propriu, la mana ministrului Justitiei, la mana sectiei pentru magistrati, n-aveti decat sa o luati dupa Cristian Panait, eu nu am ce va face.

Cere rediscutarea Legilor Justitiei? Se va grabi majoritatea, nu ma indoiesc! Nu are nicio parghie impotriva ei, pentru ca nu si-a creat niciuna prin referendum. Apropos, de cate ori a cerut presedintele respectarea deciziilor CCR ignorate de majoritate de ani de zile, in privinta ordonantei primarilor traseisti sau in privinta Parlamentului unicameral de 300 de membri?

O sa-i fac o lista presedintelui cu cele pe care va fi obligat sa le faca de acum inainte, cu cele pe care i le va lua PSD, cele pe care va trebui sa le promulge, sa le semneze. Pe scurt - toate. Pentru ca, simtindu-l slab, vor veni tot mai rau peste el.

Imi spunea un fost ministru PSD: Iohannis este presedintele ideal pentru PSD, comod, inabil, dispus sa semneze orice si, mai ales, unul care nu stie ce usor de dominat e PSD, un partid plin de tabere, de fisuri, de tradatori, incapabil de lupta stransa si pe termen lung.

Dar ca sa ii joci trebuie sa iti bati capul zilnic, sa iti dai silinta si sa-ti pese al naibii de tare.

Dupa mine, un presedinte adevarat mai bine demisiona decat sa semneze un decret care pune procurorii la mana ministrului Justitiei si decat sa promulge o lege care loveste in plin indepedenta sistemului judiciar si contravine principiilor europene.

Si alegerile prezidentiale ar fi prins un PSD fara candidat, cu Occidentul in cap, cu societatea antagonizata si in plina concurenta cu ALDE.

Dar pentru asta trebuie sa ai curaj, forta, viziune si coloana verticala. Nu e cazul dlui Iohannis, ma tem.

Presedintele s-a declarat infrant, cam cum s-a declarat la vremea lui si Emil Constantinescu. Dar dupa Emil Constantinescu a ramas o tara echilibrata economic, antrenata pe drumul catre UE si NATO, in niste negocieri care au obligat Guvernul Nastase la decizii reformiste, asa cum au fost Legile Justitiei masacrate astazi.

Dupa Klaus Iohannis nu vor ramane decat ruine fumegande si o functie golita de continut.

In rest, oameni buni, avem o salata de vorbe mari, incruntari, joc de scena si un stat ingenuncheat de mafie si din cauza pasivitatii presedintelui pus sa-l apere. Avem un presedinte infrant, daca nu cumva e blatist, si in orice caz inutil.

P.S. Inteleg ca despre intalnirea cu dna Dancila de miercuri ramane cum a zis Palatul Victoria: presedintia UE, armonie, colaborare, nu se mai pune problema demisiei. Firesc, este premierul desemnat de Klaus Iohnnis de buna voie si absolut nesilit de nimeni, scrie Ioana Ene Dogioiu pe  Ziare.com .

Distribuie Distribuie Comentarii