Unul dintre cele mai populare mituri legate de ființa umană este acela că-și folosește doar 10% din capacitatea creierului și că o stimulare a funcționării acestuia i-ar oferi super-puteri. Oamenii de știință arată că această informație este total falsă.

Creierul uman este un organ fascinant FOTO Adevărul

Creierul uman este probabil unul dintre cele mai uimitoare organe funcționale din întregul Univers cunoscut. Deși cântărește doar 2% din greutatea corpului uman, acesta utilizează o cantitate uriașă de energie și practic coordonează întregul organism, dar și modul în care percepem mediul înconjurător plus determină acțiunile pe care trebuie să le luăm în funcție de fiecare situație, calculând cu o viteză uimitoare toate datele care trebuie luate în considerare pentru orice gest și mișcare.

În plus, creierul uman oferă omului capacități unice în cadrul regnului animal, și anume conștiință, rațiune, imaginație, abstractizare. Creierul este casa rațiunii și a sufletului atât pentru mulți oameni de știință cât și pentru teologi. Cu siguranță creierul uman păstrează încă nenumărate necunoscute, care nu au fost descoperite nici după secole de știință și cercetări.

Tocmai de aceea în jurul funcțiunii creierului uman, acest computer central care ne dictează nu doar existența, ci și acțiunile, s-au construit numeroase mituri. Unele dintre acestea sunt adânc înrădăcinate în mentalul colectiv și sunt considerate un fel de axiome. Cel mai răspândit este mitul conform căruia omul obișnuit utilizează doar 10% din capacitatea creierului.

Evident coroborat cu acest mit sunt convingerile privind capacitatea omului de a avea puteri supranaturale în cazul utilizării unei capacități sporite a creierului. O statistică a anului 2013 arată că aproximativ 65% dintre americani credeau că omul își folosește doar 10% din capacitatea creierului. O altă statistică arată că aproximativ 50% dintre profesori de pe globul pământesc cred deasemenea în existența acestui mit și, mai mult, îl împărtășesc și elevilor. Vreme de aproape jumătate de secol, povestea utilizării a 10% din creier a bântuit și mediile științifice, alături de alte mituri legate de creier și funcționarea lui. Cel puțin în ultimele trei decenii numeroși oameni de știință au demontat acest mit. Chiar și așa mare parte a publicului larg continuă să-l creadă și să-l promoveze ca un fapt științific adevărat.

O greșeală de interpretare și un mit greu de distrus

Ideea că ne folosim doar 10% din creier a apărut undeva la sfârșitul secolului al XIX-lea și s-a rostogolit ca un tăvălug la începutul veacului următor. Mai precis, preluând o serie de considerații din jurul anului 1890, psihologul și filosoful William James afirma, în anul 1907, într-un articol, că „majoritatea oamenilor simt că trăiesc o viață plină de rutină cu un soi de nor care s-a abătut asupra capacității noastre de gândire. Suntem sub cea mai înaltă capacitate a noastră de discernământ, raționament sau fermitate în decizii. În comparație cu ceea ce ar trebuie să fim, sunt doar pe jumătate conștienți. Noi folosim doar o mică parte din resursele noastre mentale și psihice”.

Așa cum arată și site-ul de specialitate psihologicalscience.org, de la această afirmație s-a ajuns la nuanțări fără acoperire științifică. Și anume că ne folosim doar 10% din capacitatea creierului și că, dacă am putea potența utilizarea acestuia, am ajunge la abilități extraordinare, aproape supranaturale. Culmea, această eroare a fost perpetuată și cimentată într-un mit crezut o vreme până și de lumea științifică, ca să nu mai vorbim de restul populației. Mai mult decât atât, această teorie a fost promovată și de o cunoscută producție cinematografică din anul 2014, ”Lucy”, unde o femeie a reușit să-și mărească capacitatea de funcționare a creierului și a ajuns până la posibilitatea de a călători în timp. Specialiștii spun că William James s-a referit pur și simplu la faptul că nu ne antrenăm capacitatea mentală pentru a o utiliza la potențialul său maxim, nu că este o regulă a creierului uman.

Mit contrazis cu argumente evoluționiste și teste de laborator

Acest mit a fost contrazis și demontat cu dovezi clare, științifice de mulți specialiști în neurologie. Unul dintre cele mai cunoscute studii în acest sens este cel al lui S. Hughes, F. Liddy și S. Lambe din anul 2013, intitulat ”Misconceptions about psyhological science”. Acești specialiști, dar și alții arată că este o absurditate să credem că ne folosim doar 10% din capacitatea creierului. Nu am fi capabili, printre altele, de complexitatea neuronală de care dăm dovadă zi de zi. Unul dintre cele mai complexe teste utilizate pentru demontarea mitului a fost cel realizat cu aparatul de tomografie bazată pe emisie de pozitroni( PET). Propriu-zis, o substanță biologic activă este injectată în subiectul studiului, creierul o metabolizează și sunt emiși pozitroni.

Cu cât este mai activă o anumită zonă a creierului, cu atât emite mai mulți pozitroni. Cu ajutorul tehnologiei computerizate s-a putut realiza o hartă cerebrală pe baza acestor emisii. S-a demonstrat că în cursul unei zile, creierul este utilizat complet. Chiar și în timpul somnului are o actvititate pe toată suprafața sa, reparând, procesând și așa mai departe. Pe scurt, nu există zone nefolosite.

Fiecare sector al creierului are funcții și roluri precise. Evident, în funcție de ce sarcini avem de făcut sau ce provocări avem de înfruntat anumite zone sunt mai utilizate decât celelalte. Cercetătorii au descoperit că până și pacienții cu boli neuro-degenerative utilizează mai mult de 10% din creier. De fapt, s-a demonstrat că creierul funcționează cu toată capacitatea sa.

Sunt invocate și motive de natură evoluționistă, mai precis, creierul nostru cântărind doar 2% din greutatea corporală, utilizează 20% din energia organismului. Pur și simplu, adaptarea și evoluția nu ar fi permis ca un organ care stă în proporție de 90% nefolosit să consume atâta energie. Pe scurt, ar fi trebuit să avem creierul mult mai mic și mult mai puțin complex. Este dovedit științific că organele sau părți ale corpului care nu erau folositoare au fost pur și simplu suprimate evolutiv.