Traversarea unui pod de gheaţă între Canada şi o insulă americană de către un lup solitar a făcut posibilă regenerarea fondului genetic al unei haite locale precum şi a unui întreg ecosistem insular, au anunţat cercetătorii din Statele Unite.

"Este vorba despre primul studiu care arată că problemele genetice nu au doar un impact asupra unei populaţii date şi cresc riscul de extincţie al acelei populaţii, ci au repercusiuni mari asupra tuturor speciilor", a declarat Sarah Hoy, autoarea principală a acestei cercetări care a fost publicată miercuri în revista Science Advances.

Cercetătorii din echipa acestei specialiste în ecologie de la Universitatea Tehnologică din Michigan au analizat în cele mai mici detalii ecosistemul din Isle Royale, o insulă aflată în partea americană a Lacului Superior, o vastă întindere de apă dulce situată între Canada şi Statele Unite, după sosirea unui lup solitar ce nu făcea parte din haita locală.

În 1997, acel nou-venit, denumit "M93" în cadrul studiului, dar căruia cercetătorii îi spuneau cu afecţiune "bătrânul lup gri", a traversat un pod de gheaţă format între Canada şi insula americană.

Primii lupi cunoscuţi au sosit în acel teritoriu în anii 1940 şi ei vânau în principal elani, permiţând astfel realizarea celui mai îndelungat studiu efectuat vreodată şi care se bazează pe sistemul "prădător-pradă".

În anii 1980, introducerea unui virus, "parvovirus canin", în acel ecosistem a dus la decimarea populaţiei locale de lupi, care a scăzut de la 50 de exemplare la doar 12 indivizi, au precizat autorii studiului.

Noul mascul reproducător

Însă sosirea în zonă a "bătrânului lup gri" a schimbat datele problemei pentru haita locală şi pentru întregul ecosistem. Neînrudit cu exemplarele din zonă şi fiind deosebit de mare, un avantaj-cheie în faţa elanilor, el s-a impus ca noul "mascul reproducător" al uneia dintre cele trei haite de pe insulă, devenind părintele unui grup de 34 de pui.

Consecinţa: nu doar că fondul genetic al lupilor de pe insulă s-a diversificat, ci şi capacitatea lor de a ucide elani s-a îmbunătăţit.

Întrucât elanii, care sunt mamifere erbivore, consumă până la 14 kilograme de vegetaţie pe zi, scăderea numărului lor datorită lupilor determină şi o transformare a ecosistemului pentru a restabili echilibrul în natură, au concluzionat cercetătorii americani.

Datorită numărului mai mic de elani, brazii au reînceput să crească cu o rată care nu mai fusese observată de decenii, un aspect vital pentru pădure şi, deci, pentru o mulţime de alte plante şi specii.

Însă povestea nu se opreşte aici şi "boomul" demografic al lupilor a dus în cele din urmă la apariţia unui nou dezechilibru al ecosistemului, din cauza consangvinizării.

După moartea lui "M93", care şi-a transmis patrimoniul genetic la aproximativ 60% dintre lupii din Isle Royale, populaţia locală a intrat din nou în declin până în punctul în care în acea zonă au mai rămas doar două exemplare: un mascul şi fiica lui, care îi era şi soră vitregă.

Un program de reintroducere a speciei , lansat în urmă cu cinci ani, a permis totuşi restabilirea unui mai bun echilibru în acest ecosistem izolat, unde trăiesc în prezent aproximativ 30 de lupi şi aproape 1.000 de elani.

Pentru Sarah Hoy, cazul "bătrânului lup gri" ar putea fi aplicat fără îndoială şi altor populaţii de prădători consangvinizaţi aflaţi în pericol de extincţie, precum gheparzii, deoarece el a arătat că introducerea unuia sau a câtorva indivizi într-un fond genetic permite nu doar reînnoirea unei populaţii, ci şi a unui întreg ecosistem.

William Ripple, profesor de ecologie la Universitatea de Stat din Oregon, consideră important studiul realizat de colega lui de breaslă din Michigan, la realizarea căruia nu a participat, deoarece acesta arată că procesele genetice pot limita impacturile ecologice ale unei specii date.