Ibn Al Jazzar, un medic arab care a trăit în urmă cu peste un mileniu, a devenit faimos datorită rețetelor sale simple, menite să trateze pacienții săi cu probleme legate de virilitate. A rămas faimos și pentru faptul că le acorda o atenție deosebită sărmanilor.

Ahmed Ibn al-Jazzar s-a născut în Tunisia la sfârșitul secolului al IX-lea, provenea dintr-o familie de medici și și-a înființat propria clinică, unde examina pacienții și își punea servitorii să le administreze medicamentele. Pe cei săraci îi trata gratuit.

Potrivit savantului medieval, alimentele banale pe care le recomanda pacienților pentru a-și crește vigoarea sexuală erau năutul, napii și fasolea, combinate cu piper, ghimbir sau alte ingrediente.

Dacă rețetele simple nu dădeau rezultatele așteptate, autorul lucrărilor le propunea pacienților un meniu mai complicat, dar pe care îl descria ca fiind eficient și garantat de Dumnezeu.

„Luaţi ghimbir, galingal (sortiment de ghimbir, asiatic), păstârnac şi scorţişoară chinezeşti, piper lung şi seminţe de in, din fiecare zece mithqale (1 Mithqāl = circa patru grame), migdale şi bomboane dulci, seminţe de rucolă, de morcov şi lucernă, anason, din fiecare patru mithqale, cardamom, şofran, cuişoare, piretru, piper, nucşoară, mac, din fiecare din fiecare două mithqale. Amestecaţi-le cu miere degresată şi depozitaţi-le într-un vas care este neted pe interior. Luaţi în dimineaţa şi seara, de fiecare dată o cantitate cât o alună, căci este un remediu minunat”, scria Ahmed Ibn al-Jazzar, într-o lucrare citată de medievalists.com.

Omul de știință din Evul Mediu recomanda, de asemenea, pentru creșterea virilității, usturoiul, consumat împreună cu laptele proaspăt, rădăcina de ghimbir și diverse alte amestecuri de ghimbir, siropuri de miere și sucuri de morcovi.

Însă printre metodele de îmbunătățire a vieții amoroase a pacienților, acesta enumera și manifestarea afecțiunii față de parteneră, săruturile pe obraji, exprimarea bucuriei de a vedea persoana iubită și abținerea bărbatului de a o critica.

Cine a fost Ibn Al Jazzar, medicul săracilor

Ibn Al Jazzar a fost un medic tunisian născut în jurul anului 878 la Al-Qayrawan, unde a decedat în jurul anului 980.

Lui i-au fost atribuite peste 40 de lucrări medicale și de farmacie, unele dintre ele traduse în limba latină. Printre ele s-au numărat Tratatul de medicamente simple, și Medicina pentru săraci. Cea mai importantă lucrare a sa s-a numit Provizii pentru călători și hrană pentru sedentari, un manual medical care cuprindea șapte volume în care prezenta diferite boli șu tratamentul lor, concis, „capite ad calcem” (din cap până în picioare).

Potrivit biografilor săi, Ibn Al Jazzar a studiat Coranul, teologia, gramatica și literatura de la o vârstă fragedă și a primit prima sa instruire în medicină de la tatăl său Ibrahim (un oculist) și de la unchiul său Abu-Bakr, un renumit medic din Al-Qayrawan.

Instruit de maestrul său Isaac Ibn Suleiman AI Israeli , a cercetat lucrări grecești și arabe, cum ar fi cele ale lui Dioscoride, Galen, Hipocrate, Aristotel, Sabur Ibn Sahl, Al-Kindi, Ibn Masawayh și Ibn Omrane.

Ibn Al-Jazzar a refuzat poziții oficiale avantajoase la curte, preferând să ofere consultații fără plată celor săraci. A predat și a practicat în prestigioasa instituție „Casa Înțelepciunii”, construită în timpul domniei califului El Moez.

Unii istorici arată că Ibn Al Jazzar a fost savantul care a indentificat bolile conatagioase înainte cu 1.000 de ani de medicina modernă, una dintre ele fiind lepra, pentru care a descris simptomele și a oferit un tratament.

Unele dintre capitolele manualului său de medicină și farmacie vizau bolile mentale, iar altele erau dedicate bolilor femeilor și îngrijirii copiilor.

Una dintre lucrările sale remarcabile, Medicina pentru săraci, oferea remedii simple și accesibile pentru diferite boli, „de la cap până la picioare” și a devenit o sursă de inspirație pentru alți oameni de știință medievali.

„Dacă vă doare capul vara, ca urmare a căldurii arzătoare și a mersului pe la soare, ar trebui să luați ulei de trandafiri, să-l amestecați cu oțet și să-l turnați pe frunte, dar dacă uleiul de trandafiri este greu de găsit , folosiți în locul lui ulei de măsline, iar dacă uleiul de măsline este greu de găsit, folosiți în locul lui oțet, iar dacă oțetul este greu de găsit, folosiți apă rece”, arăta medicul, în lucrarea sa.

Deși îi trata gratuit pe cei săraci și le percepea taxe doar pacienților înstăriți, medicul arab strânsese până la moartea sa o avere de peste 24.000 de dinari de aur - un dinar însemnând în vremea sa o monedă de circa 4,2 grame de aur.

Tratatele sale medicale au fost traduse în limbile latine, greacă și evreiască și au fost răspândite și folosite în secolele următoare în întreaga Europă.