Pentru Ucraina urmează o iarnă teribilă, pierderile ambelor părți vor fi foarte mari, va continua încet catastrofa economică din Rusia și va continua încet progresul acesteia pe front, spune experta Iulia Joja. Specialista susține că este posibil ca Ucraina să mai reziste un an fără ajutorul SUA.

Venirea lui Trump la Casa Albă nu va fi un dezastru absolut pentru Ucraina, așa cum își imaginau unii analiști, susține Iulia Joja, expert în Securitate Europeană și Studii Europene la Universitatea George Washington şi Universitatea Georgetown. Specialista crede că o pace în care Ucraina va pierde teritorii importante și Rusiei i se vor ridica restricțiile economice nu este singurul scenariu posibil.

În acest moment, ucrainenii au spus că pot menține frontul încă 6 luni. Apoi, vor ajunge, cu întârziere, armele promise de către Biden înainte să plece. După această, Joja crede că un cancelar CDU în Germania poate să se alăture coaliției țărilor nordice, baltice plus Polonia într-un plan mai serios de sprijinire a Ucrainei.

„Game changer-ul va fi cantitatea, nu calitatea”

Adevărul: S-a discutat mult vis-a-vis de posibilitatea ca primirea de către Ucraina a permisiunii de a lovi Rusia cu rachete cu rază lungă de acțiune să aibă efecte importante asupra situației de pe front. S-a vorbit că ar fi un „game changer”, un factor care poate determina schimbări majore în favoarea Ucrainei. Cum vedeți acum această situație? S-a schimbat ceva radical?

Iulia Joja: Caracterul de „game changer” se referea la o problemă de acum un an în care rușii nu ar fi fost pregătiți de eventuale lovituri ale Ucrainei cu rachete cu rază lungă de acțiune. Efectul de surpriză și capacitatea Ucrainei de a lovi puncte importante cu resurse importante, că despre asta este vorba, s-a redus pentru că ne-am lălăit, așa cum ne-am tot lălăit pe parcursul acestui război. Dacă ar fi să exprimăm pe scurt modul în care SUA a ajutat Ucraina am putea reduce totul la sintagma: lălăiala administrației Biden.

Permisiunea de a lovi Rusia cu rachete cu rază lungă nu poate fi game changer acum deoarece, rușii au avut timp să-și retragă o parte bună din logistica și armamentul aflate în raza de acțiune a acestor rachete.

Ce poate fi în 2025 un „game changer”?

Acum, ce poate să fie game changer este cantitatea, nu calitatea. Că le-am dat 5 rachete cu rază lungă de acțiune, ce pot să rezolve cu acestea? Vorbim de numere crescute de rachete cu rază medie, cu rază lungă, vorbim de muniție pe linia frontului - în continuare, raportul este foarte, foarte problematic pentru ucraineni. Vorbind de arme, nu mai vorbim de calitatea armelor atât de mult, cât vorbim de cantitatea armelor, pentru că am trecut, de-a lungul anilor, de diferite tabuuri și de linii roșii în ceea ce privește calitatea armelor. Acum trebuie să vorbim despre cantitate.

Dacă tot vorbim de calitate, aici ar trebui să amintim avioanele de luptă, pe care le-am tot promis de un an.

S-a făcut un an după ce tot așa decizia s-a amânat la nesfârșit și le dăm 5 avioane și jumătate care nu se sosesc de un an. Trebuie să ne ajustăm așteptările în funcție de ce punem noi pe masă.

Și să ne gândim când punem întrebarea „Ce ar putea să ajute Ucraina?” că prețul acestor ezitări de a livra armament atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ - și aici mă refer la faptul că nu au dat nici americanii și nici europenii cât au promis, în contextul în care cât s-a promis este complet insuficient în raport cu disponibilitățile Rusiei - este enorm pentru ucraineni.

„Va continua încet progresul Rusiei pe linia de front”

Credeți că ne îndreptăm, pe măsură ce se apropie momentul în care Trump va prelua puterea la Casa Albă, spre un scenariu în care se va negocia un armistițiu cu Rusia având ca principală monedă de schimb sancțiunile economice? Aceasta în contextul în care vedem că Europa pare să nu dorească să ia locul SUA ca principal factor de ajutor pentru Ucraina.

Europa poate se va trezi în momentul în care rușii vor face niște progrese mai rapide pe front în direcția Occidentului. Din nou e o întrebare foarte mare dacă și ridicarea sancțiunilor va fi suficientă pentru a convinge Rusia să semneze armistițiul. Sunt foarte mulți analiști care au dubii cu privire la acest lucru.

Eu văd sancțiunile drept singurul posibil motiv pentru a convinge Rusia să se așeze la masa negocierilor fără vreun rezultat garantat.

Deci mai degrabă aș spune că ne vom confrunta în următoarele multe luni cu aceeași problemă cu care ne confruntăm și în acest moment. Că va fi o iarnă foarte grea, că pierderile de ambele porți vor fi foarte ample, că va continua încet catastrofa economică din Rusia, că va continua încet progresul Rusiei pe linia de front și că totuși vor ajunge, cu întârziere, armele promise de către Biden înainte să plece.

Vom vedea care va fi relația și dacă Trump va reuși să stabilească o negociere cu rușii.

Ce se întâmplă în Europa?

Vedem niște mișcări importante, aș spune eu, în rândul europenilor. Aceste alianțe care se creează sau coaliții care se creează în rândul statelor nordice și baltice plus Polonia pentru ajutorul militar pentru Ucraina sunt foarte importante.

E adevărat că acest bloc încă nu are greutatea politică suficientă în cadrul Uniunii Europene, dar mișcarea este importantă și s-ar putea să suplinească, adică cu siguranță va suplini o parte din ajutorul SUA care probabil va lipsi pe parcursul anului 2025.

În acest moment, ucrainenii, după propriile declarații, au suficiente arme pentru a ține linia, așa cum e șubredă, încă șase luni.

„Situația nu este, din punct de vedere militar, atât de neagră pe cât pare”

Ce se va întâmpla după aceste 6 luni?

Mai vin niște arme din Statele Unite mai mult forțat și se mai prelungește cu încă câteva luni posibilitatea Ucrainei de a rezista. Mai vin armele din nordul Europei și din nou, și astfel mai „cumpărăm” Ucrainei încă un an în total.

Vom avea alegeri în Germania care cel mai probabil se vor finaliza cu un cancelar din partea CDU (Uniunea Creștin-Democrată). CDU s-a poziționat radical diferit pe problema Ucrainei în comparație cu actualul cancelar care conduce această coaliție, Scholz.

Deci dacă Germania se va ralia, în primăvară, cu un plan pe care îl promite CDU de reînarmare a Germaniei - lucru pe care nu s-a făcut până în acest moment, în ciuda promisiunii lui Scholz că se vor aloca 100 de miliarde de euro în acest sens - cu grupul țărilor nordice, ceea ce este foarte posibil, asta înseamnă că vom avea o cu totul și cu totul altă greutate ajutorului pentru Ucraina atât din punct de vedere al cantității ajutorului militar pentru Ucraina, cât și din punctul de vedere al perioadei în care va putea rezista.

Sigur că mai intervin multe alte variabile pe parcursul următoarelor luni, dar ce vreau să arăt prin asta este că situația nu este, din punct de vedere militar și al ajutorului militar pentru Ucraina, atât de întunecată, de neagră pe cât pare la prima vedere.

Deci nu credeți că ne îndreptăm neapărat spre un scenariu în care se va negocia armistițiul cu sancțiunile economice pe masă, despre care spuneți că ar fi o mare greșeală, deoarece îi va permite Rusiei să-și revină și să atace din nou?

Nu. Adică s-ar putea să ridice astlfe problema actori precum Ungaria, Slovacia, Austria, fără niciun dubiu. Dar avem contraponderea mai mare în acest moment a nordicilor și balticilor, care văd problema drept una existențială pentru ei înșiși, Finlanda, balticii, Polonia, împreună cu alți aliați din nord. Țări care sunt foarte înarmate, foarte pregătite și care au livrat ajutorul cel mai mare, din punct de vedere procentual, pentru Ucraina.

Deci avem în acest moment în Europa trei state contra Ucrainei și alianța nordico-baltică pro-Ucraina. Germania, Franța, Italia și alte mari puteri vor trebui să se poziționeze, dar va fi destul de greu din punct de vedere politic să iasă un guvern de centru, centru-stânga, centru-dreapta, cine o fi la Berlin, la Paris, la Roma și să spună „gata, facem pace cu Rusia, cumpărăm din nou gaz ieftin”.

Impactul eșecului rusesc în Siria

Situația din Siria cum afectează strategia Rusiei în Ucraina?

Este mai degrabă simbolică decât foarte relevantă din punct de vedere operațional. Este o mare pierdere pentru Rusia la nivel internațional. O mare lovitură. Rusia arată încă o dată un eșec. Asta este foarte important. Baza din Siria, care acum este evacuată după ce a fost aruncată în aer, zilele trecute, era o bază extrem de importantă pentru proiectarea puterii către sud. Se taie o arteră și o modalitate de influență foarte importantă a Rusiei în Orientul Mijlociu și, din nou, în spațiu sudic, unde sunt liniile de transport maritim.

Până una alta e importantă imaginea și simbolistica, însă din punct de vedere militar puțin probabil să aibă vreun efect. Singurul element pe care l-aș mai adăuga este că din cauza războiului din Ucraina, prezența și investițiile Rusiei în Siria, ca și în alte țări în afara teritoriului Rusiei au fost slăbite puternic. Știm că Rusia are capacitatea resurselor umane și, evident, și capabilităților militare extrem de redusă din cauza costurilor foarte mari și a efortului foarte mare de război din Ucraina. Oricum nu mai erau de mulți ani foarte investiți în Siria, așa cum nu erau investiți nici în Caucaz, unde și-au abandonat, așa zisul aliat - Armenia, anul trecut.

Este doar un fiasco mai mare în străinătate decât a fost Caucazul și mai vizibil, dar din nou Rusia își retrăsese o parte semnificativă din capabilități din Siria pe care le utiliza evident în războiul din Ucraina.