Citiți un articol excepțional scris de Alina Mungiu-Pippidi și publicat în România Curată.  

Aud că patronii de taxi din România se iau de UBER în loc să se ia de piept cu statul, care îi reglementează la fel de ineficient și de arbitrar cum tratează și piața de medicamente, sau Codul Fiscal. Românii pot crea deficit acolo unde e surplus oricînd, toți care ajung pe la guvernare, cu PSD în frunte, par să fi fost educați la academia de cum să planifici bine ca să iasă prost, de pe timpul comunismului. Ba nu, greșesc, sunt educați la cum să planifici prost ca să iasă și mai prost. Exemplul strălucitor este cum au creat coadă la taxiuri la Otopeni sub guvernul tehnocrat sau au taxat trei zile bacșișurile la pizza la domiciliu sub guvernul Ponta. Dar cum fiecare guvern vrea în cartea recordurilor, să ne mefiem de manipularea patronilor de taxi, că nu se știe cui îi vin idei și ce mai face.

De ce susțin UBER, cu care am mers deja în vreo zece țări, inclusiv pe alte continente. Nu că iau puncte, că nu am timp să le butonez pe aplicație, ci pentru că sunt un model de oferit un serviciu la un preț rezonabil, de o corectitudine ireproșabilă, complet fiscalizat, ceea ce restul economiei mai are vreo două secole de tras ca să realizeze. Cum funcționează UBER și de ce, de fapt, ar trebui să reformăm serviciile publice pe model UBER în loc să ne luptăm cu firmele private:

- O aplicație soft pe un smart phone pune la un loc cererea cu oferta, nu există refuz (poți merge și cinci metri cu UBERul), cînd cererea e foarte mare prețul se ajustează automat, dar transparent, ești întrebat înainte, nu ai de-a face cu oameni, totul e automatizat.

- Șoferii pot lucra cîte ore vor, la Bruxelles am avut șoferi care lucraseră în Comisia Europeană și se plictisesc la pensie, la București tineri care scriu aplicații pentru fonduri europene pentru afacerile lor (i-am asistat cu entuziasm), au nevoie doar de carnet și o adeverință, mi s-a explicat în București de unde o au, și de un GPS pe care instalează softul. În Mexic am avut un dentist.

- Introduci adresa și cineva vine să te ia, cu o mașină curată, cu o sticlă de apă în plasă, de o politețe impecabilă (tot pe soft îi poți da o stea, sau cinci, și ca atare au tot interesul să se poarte bine), adresa e deja pe GPS care alege traseul cel mai convenabil. Cine nu e competent e deci eliminat prin cîteva clickuri.

- Nu există bacșis. Îți introduci o singură dată credit cardul cînd îți faci cont și gata, primești factura pe email, și o înaintez direct contabilității mele în Berlin. Nu trebuie să schimbi bani în nici o țară.

- Spre deosebire de imbecilul stat român, care, la Ghișeul.ro, nu acceptă decît carduri emise de bănci românești, cu Deutsche Bank sau America Bank nu poți plăti impozite în România (nu oricine se califică), orice credit card merge cîtă vreme cele trei criterii de validitate (număr, data expirării, CVC) funcționează. Ca atare activitatea asta economică e aproape singura integral fiscalizată dintre servicii la români.

- Cheltuielile de tranzacție, care sufocă orice firmă, sunt minime, firma plătește impozit pe profit, iar șoferii – care rețin majoritatea încasării, nu sunt exploatați ca aceia de la taxi, de trebuie să le dai de două ori prețul- sunt înregistrați ca PFA și își plătesc acolo CAS-urile.

- Rezolvi cu birocrația decontărilor. Universitatea Columbia din New York m-a plimbat pe contul lor de UBER, pur și simplu toți angajații care se ocupau de invitați îl aveau și îți chemau mașina plătită cu cardul lor, poți trimite pe oricine cu mașina pe contul tău, am chemat un UBER pentru o fată cu handicap care ieșise de la tratament pe o vreme îngrozitoare de la policlinica de peste drum de mine în București și de abia se ținea pe picioare, această faptă bună m-a costat doar opt lei, mai mult mi-a luat să o conving pe mama ei că nu trebuie să dea nimic șoferului.

Pe scurt, e sistemul ideal pentru toată lumea, care reduce la minim personalizarea serviciului, sursa principală de corupție, și cash-ul, sursa principală a evaziunii fiscale. Tot așa cum telefonia mobilă a reuși eliminarea corupției din zona de telecomunicații (unii sunt prea tineri să  știe că în țările nedezvoltate liniile fixe nu se puneau decît cu șpagă la compania monopolistă de stat, fiind coadă de așteptare de ani de zile, azi, cînd Vodafone și Orange se bat pe voi), UBER lovește direct în monopulul unor grupuri care în unele țări controlează prețurile și le țin foarte ridicate, de exemplu Italia sau Franța.

În Italia le-au dat voie doar cu serviciul limuzine, așa de mare e protecționismul mafiei taxiurilor, ca atare în Italia m-am mutat în limuzină deja (da, nu sunt semnificativ mai ieftine decît taxiurile în condițiile astea, dar mai face omul și ceva pentru libertate). Aud că nu am fi asigurați special în UBER, să ridice mîna cine a colectat vreodată o asigurare de la vreo firmă de taxi din România, din ăia autorizați. Practic e ca și cum te-ar duce singur sau cu un prieten, nici atunci nu ești asigurat la tine în oraș. Cînd călătoresc în străinătate majoritatea oamenilor se asigură, acasă însă nu suntem personal asigurați de accident, sau asigurarea nu are valoare. Ca atare m-am mutat în UBER la Berlin, ca și la București, numai la Riad și la Veneția nu i-am găsit pînă acum.

Principiile de la baza funcționării UBER, sau Trip Advisor, sau Booking.com, care sunt folosite de tot mai mulți oameni, care devin contributori la servicii, nu doar consumatori (evaluezi, creezi direct rankingul serviciului oferit) sunt esențiale pentru buna guvernare. Aceasta are la bază exact aceste concepte:

- Tranzacții impersonale, deci nimeni nu are cunoștințe, pile, relații, toată lumea e tratată egal.
Cost transparent și în general transparență totală (știi cine vine să te ia, cum îl cheamă, la fel și el).

- Nu există cash, totul e fiscalizat. Statul poate cere UBER dovada că șoferii își plătesc angaralele, e mult mai simplu decît la taxi unde pentru a evita statul invaziv totul se mută în bani gheață.

- Nu există hîrtie, totul e digital.

- Reglementarea ofertei și cererii nu mai e făcută de directorul de la Otopeni și ministrul transporturilor, ca atare nimeni nu rămîne fără mașină și nu trebuie să călătorească la Popești Leordeni în portbagaj, cum am văzut eu anul trecut.

Exact pe principiile astea, state comparabile cu noi au reușit marele salt, de exemplu Uruguay-ul. Cu generalizarea cardului ca sistem de plată inclusiv la pensii, cu crearea unui impozit unic nediferențiat pentru cine nu are bani și de pensii, și de șomaj, Monotax, cu stimularea agenților privați să colecteze taxe pentru stat cînd colectează remitențe, nu integral, ci cît poate omul (agentul privat ia un comision din Monotax), așa au ajuns lider în topul transformării globale și au rezolvat, primii din lume, deficitul sistemului de pensii trecînd pe surplus.

Statul român sub PSD nu știu ce face, dar după cum vorbește nu face ce trebuie, adică crează mai multe hîrtii, restricționează tot ce poate, crește costurile de tranzacție și incertitudinea tuturor și intră în Guinness Book pentru cum poți să te scufunzi singur dacă faci mai grea barca în care ești cu toți ceilalți.

Ajutat și de mase de manevră ca șoferii de taxi care se lasă manipulați de patroni, în loc să se mute la UBER sau să demonstreze contra primăriilor și altor reglementatori proști sau corupți care i-au adus în situația în care se află.

Distribuie Distribuie Comentarii