Pentru preşedintele Xi Jinping, expedierea trimisului său special în Europa într-un turneu de trei săptămâni a fost doar unul dintre numeroasele acte de control al pagubelor cu miză mare înaintea celui de-al 20-lea Congres al Partidului Comunist Chinez din această toamnă, se arată într-o analiză publicată de CNBC .

Economia lui Xi încetineşte periculos de mult, finanţarea pentru Iniţiativa "Belt and Road" (Initiativa "Centura şi Drumul") s-a prăbuşit, politica sa "Zero COVID" se clatină, iar sprijinul său continuu pentru preşedintele rus Vladimir Putin umbreşte pretenţia sa de a fi primul campion mondial al suveranităţii naţionale, în timp ce invazia rusă în Ucraina continuă.

Cu toate că nu sunt mulţi observatori ai Chinei care cred că puterea lui Xi s-ar confrunta cu vreo provocare serioasă, posibilitatea este greu de exclus în totalitate, având în vedere câte greşeli a făcut în ultimul timp liderul chinez comunist. Aşadar, Xi nu-şi asumă niciun risc înaintea uneia dintre cele mai importante adunări ale partidului său, o reuniune menită să-i asigure continuitatea la putere.

Liderii de afaceri europeni au înţeles că acesta ar fi contextul întâlnirilor lor recente cu Wu Hongbo, reprezentantul special al guvernului chinez pentru afaceri europene şi fost subsecretar general al ONU. Mesajul transmis de trimisul lui Xi a fost unul similar la fiecare oprire în Belgia, Cipru, Republica Cehă, Franţa, Ungaria, Germania şi Italia.

"Chinezii vor să schimbe tonul poveştii, pentru a controla pagubele. Ei înţeleg că au mers prea departe", a declarat un lider de afaceri european care a cerut să rămână anonim din cauza intereselor sale comerciale cu China.

Omul de afaceri l-a descris pe Wu, cu engleza sa fluentă, ca fiind unul dintre cei mai deschişi şi mai agili din punct de vedere intelectual oficiali chinezi pe care i-a întâlnit. La fiecare oprire, Wu a recunoscut că, da, China a "făcut greşeli", de la gestionarea Covid-19, la diplomaţia sa de "lup războinic", la proasta gestionare economică.

Călătoria lui Wu a avut loc în condiţiile în care în China au crescut îngrijorările legate de "pierderea Europei" în urma invaziei lui Putin în Ucraina.

Starea de spirit a opiniei publice s-a schimbat suficient pentru ca Finlanda şi Suedia să bată la uşa NATO, iar Uniunea Europeană să îmbrăţişeze săptămâna aceasta perspectiva candidaturii Ucrainei la aderare. Vizita lui Wu a fost, de asemenea, un fel de operaţiune de curăţare după o vizită eşuată a oficialului chinez Huo Yuzhen în opt ţări din Europa Centrală şi de Est. În Polonia, i s-a refuzat o întâlnire cu oficiali guvernamentali.

Germanii şi liderii lor politici - cea mai importantă ţintă a diplomaţilor şi a mediului de afaceri chinez în Europa - ridică noi întrebări cu privire la orice, de la garanţiile de investiţii pentru afacerile germane din China până la proiecte specifice, cum ar fi fabrica Volkswagen (VW) din provincia Xinjian, unde au loc încălcări serioase ale drepturilor omului, victimele fiind membri ai populaţiei uigure, majoritar musulmane.

Deşi Wu a abordat războiul lui Putin în Ucraina doar indirect, mesajul său a fost conceput pentru a-i reasigura pe europeni că sunt parteneri preferaţi, spre deosebire de Statele Unite. Concluzia sa: China va fi întotdeauna China, o ţară de o importanţă crescândă şi cu oportunităţi economice pentru Europa.

Cu toate acestea, terenul pierdut în Europa este doar una dintre multele probleme cu care se confruntă preşedintele Xi înainte de congresul partidului său, care va determina agenda economică, de politică externă şi internă a ţării pentru următorii ani.

Congresul partidului probabil că îi va oferi lui Xi un al treilea mandat, o mişcare care urmează unei decizii din 2018 de a elimina limitele de mandate. Ceea ce este mai probabil să dezvăluie amploarea puterii lui Xi, scrie Michael Cunningham de la Heritage Foundation, este dacă acesta îşi poate plasa aliaţii în organismele centrale cheie, în primul rând în Politburo şi în Comitetul permanent al Politburo, întrucât normele de pensionare asigură o rotaţie considerabilă.

Oricum ar decurge Congresul, în rândul experţilor chinezi se vorbeşte din ce în ce mai mult despre faptul că intrăm într-o perioadă de "Peak Xi" (apogeu al lui Xi) sau chiar de "Peak China" (apogeu al Chinei). Există din ce în ce mai multe dovezi că el şi ţara pe care o reprezintă (iar abordarea sa a fost de a le face pe cele două inseparabile) au ajuns la apogeul influenţei şi al reputaţiei lor.

Nimic nu va determina mai mult rezultatul decât modul în care Xi gestionează economia Chinei, care reprezintă fundamentul pentru influenţa globală de mare anvergură a ţării, precum şi pentru legitimitatea internă a partidului comunist.

Fostul prim-ministru australian Kevin Rudd, unul dintre cei mai atenţi observatori ai Chinei, vede perspectivele economice ale Chinei slăbind din cauza unui lanţ de factori. Aceştia includ cel puţin zece dezvoltatori chinezi imobiliari aflaţi în incapacitate de plată şi măsurile drastice luate de Xi împotriva sectorului tehnologic chinez, care a costat 2 trilioane de dolari în capitalizarea de piaţă a celor mai mari 10 companii de tehnologie din China în ultimul an.

În plus, invazia rusă în Ucraina a făcut ca preţurile energiei şi ale materiilor prime să crească vertiginos şi a blocat lanţurile de aprovizionare, "o veste teribilă pentru cea mai mare economie producătoare, exportatoare şi consumatoare de energie din lume", a scris recent Rudd în The Wall Street Journal. Adăugaţi la aceasta insistenţa lui Xi asupra strategiei chineze "Zero COVID", care a dus la lockdown în masă.

Rudd concluzionează că această combinaţie de factori este suficientă pentru ca Xi să nu-şi atingă ţinta de creştere de 5,5% şi poate chiar să crească mai lent în acest an decât Statele Unite.

"Pentru domnul Xi, eşecul atingerii ţintei ar fi dezastruos din punct de vedere politic", scrie Rudd.

Controlul pagubelor lui Xi pe frontul economic a inclus stimulente fiscale şi monetare şi cheltuieli de infrastructură pentru a creşte cererea internă. O reuniune recentă a Politburo a sugerat, de asemenea, o oarecare uşurare viitoare a represiunii de reglementare asupra sectorului tehnologic din China.

Totuşi, nimic din toate acestea nu va fi suficient pentru a inversa păcatul capital al lui Xi, şi anume trecerea sa dramatică la un control mai puternic al statului şi al partidului.

Daniel H. Rosen, de la Atlantic Council, care este partener fondator al Rhodium Group, scrie, în Foreign Affairs: "China nu poate avea atât etatismul de astăzi, cât şi ratele de creştere puternice de ieri. Va trebui să aleagă".

Craig Singleton adăuga săptămâna aceasta în Foreign Policy: "Miracolul economic chinez care se stinge ar putea în curând să submineze capacitatea (partidului comunist) de a duce o luptă susţinută pentru dominaţia geostrategică".

Nu a mai rămas mult timp pentru controlul daunelor înainte ca Xi să deschidă Congresul partidului său în Marea Sală a Poporului.

Probabil că va obţine votul pe care îl doreşte, dar asta nu va rezolva problema mai mare. Conducerea şi deciziile sale au fost cele care au generat provocările Chinei, iar el va trebui să îşi corecteze cursul dacă vrea să restabilească acasă o creştere economică, să îşi relanseze avântul internaţional şi să evite "apogeul Xi".

Distribuie Distribuie Comentarii