PSD a obţinut, în 11 decembrie 2016, deci fix în urmă cu un an, cea mai clară victorie la alegerile parlamentare în ultimii 24 de ani.  Adevărul arată, cu bune şi cu rele, măsurile luate de social-democraţi într-un an de guvernare. În economie, PSD a convertit mult-clamata „revoluţie fiscală“ în „ţopăială fiscal-bugetară“, după cum a numit-o preşedintele Klaus Iohannis.

Formaţiunea condusă de Liviu Dragnea a luat aproape 45% din voturi, obţinând 47,8% din numărul de mandate. Practic, alături de ALDE, partidul lui Liviu Dragnea putea asigura lejer majoritatea parlamentară şi formarea noului Guvern, singura condiţie a impunerii echipei sale fiind acceptarea de către preşedintele Klaus Iohannis a numelui de premier dorit de PSD. Prima propunere a PSD a fost Sevil Shhaideh, fost ministru în Guvernul Ponta şi persoană apropiată de Liviu Dragnea. Iohannis a respins propunerea, ceea ce a dus la tensionarea relaţiilor între Palatul Cotroceni şi PSD. Ulterior, a venit nominalizarea lui Sorin Grindeanu ca premier. Propunerea a fost acceptată de Iohannis, Cabinetul Grindeanu, în care era vicepremier şi Shhaideh, a fost validat. PSD şi Guvernul Grindeanu încep pregătirea adoptării unor proiecte prin care era modificată legislaţia penală. Iniţial, Iohannis împiedică acest lucru, prin participarea la o şedinţă de guvern în care vorbeşte de „cei doi elefanţi“, ordonanţa privind legislaţia penală şi ordonanţa privind graţierea.

Până la urmă, Florin Iordache, ministrul Justiţiei la acea vreme, a dat OUG13 de modificare a legislaţiei penale, iar după numai o săptămână, la presiunea sutelor de mii de oameni ieşiţi în stradă, Guvernul a abrogat-o. Spiritele s-au calmat treptat.

Demiterea propriului premier

Însă, după mai puţin de şase luni, PSD nu l-a mai vrut pe Grindeanu premier. A urmat cearta între liderul PSD, Liviu Dragnea, şi Grindeanu, cel care nu a vrut să facă un pas în spate, cu toate că partidul i-a cerut acest lucru. Liderii PSD le-au reproşat premierului Sorin Grindeanu şi echipei sale că nu au fost în stare să implementeze suficiente măsuri din programul de guvernare, fiind invocată încălcarea calendarului de promisiuni prezentat în campania electorală pentru parlamentare. Potrivit bilanţului social-democrat, prezentat de fostul ministru Darius Vâlcov, din totalul de 393 de măsuri care trebuiau implementate, doar 50 au fost realizate, adică doar 13%. Până la urmă, PSD şi ALDE şi-au demis prin moţiune de cenzură propriul Guvern.

La Palatul Victoria a venit un nou premier: Mihai Tudose. Guvernul Tudose este construit pe scheletul Guvernului Grindeanu. Din cei 27 de miniştri, nu mai puţin de 16 au făcut parte din echipa fostului premier. Printre ei s-au numărat oamenii fideli lui Liviu Dragnea, ca Sevil Shhaideh (Dezvoltare), Carmen Dan (Interne) sau Lia Olguţa Vasilescu (Muncă), dar mai ales cei care au avut o prestaţie extrem de slabă în primele luni de guvernare PSD. Nu mai puţin de trei miniştri aveau zero realizări în primele şase luni de guvernare. Pentru Guvern a urmat o perioadă de calm, cu toate că unul dintre noii miniştri, Ionuţ Mişa, anunţase încă de dinainte de a fi validat de Parlament că Pilonul II de pensii va fi desfiinţat.

Salarii mai mari pentru ei

Puterea s-a ocupat nu doar de reglarea tensiunilor interne, ci şi de propriile buzunare. Prin Legea salarizării, adoptată la începutul verii, deputaţii şi senatorii şi-au mărit indemnizaţiile şi au avut grijă să pună bani în plus şi pentru veniturile forfetare. Astfel, senatorii au ajuns să ia în mână indemnizaţii între 9.200 lei şi 12.000 de lei, în timp ce deputaţii între 9.200 lei şi 11.700 de lei. Dacă în a doua parte a verii lucrurile au fost liniştite, în toamnă au reînceput tensiunile. PSD şi ALDE au fost în centrul atenţiei şi la începutul lunii octombrie, când între premierul Tudose şi Liviu Dragnea a început un adevărat război rece.

Un institut de cercetare a arătat că Guvernul şi premierul au ajuns foarte jos în ceea ce priveşte nivelul încrederii. Unul dintre motive era faptul că în Guvern erau mai multe persoane vizate de dosare ale DNA. Mai exact, în Guvern se afla Sevil Shhaideh, pe numele căreia DNA începuse urmărirea penală, Rovana Plumb, pentru care era cerută ridicarea imunităţii pentru a începe urmărirea penală, dar şi Viorel Ilie, caz asemănător cu al Rovanei Plumb. Urmarea scandalului a fost demiterea lui Sevil Shhaideh şi a Rovanei Plumb din funcţiile de miniştri, dar şi a lui Răzvan Cuc, ministrul Transporturilor.

În locul acestora au ajuns în Guvern Paul Stănescu, apropiat al lui Dragnea, Marius Nica şi Felix Stroe. Tot din luna octombrie au început discuţiile pe tema schimbării legilor Justiţiei, sub pretextul punerii în acord a legislaţiei cu mai multe decizii CCR. De mai multe săptămâni în Parlament au loc discuţii tensionate, unele degenerând în jigniri grave, plecând de la aceste proiecte de lege. Iar în stradă, au reînceput protestele.

De la „revoluţie fiscală“ la „ţopăială fiscală“

Politica fiscală a PSD s-a schimbat din temelii din campanie până la finalul unui an de guvernare. Din „revoluţie fiscală“, aceasta s-a transformat într-o „ţopăială fiscal-bugetară“, implementată prin două programe de guvernare, unul mai ambiţios decât celălalt, dar şi prin cele două guverne.

Eşecul legii salarizării

Legea salarizării unitare, care trebuia aplicată de la 1 iulie, este cel mai mare eşec, laolaltă cu transferul contribuţiilor sociale de la angajatori la angajat. Practic, creşterile salariale de 25% promise prin această lege au fost anulate prin mutarea contribuţiilor. Astfel, bugetarii nu au primit cu 25% mai mult la salariu de la 1 iulie; vor primi aceşti bani de la anul, însă numai pe hârtie, prin majorarea salariului brut cu nivelul contribuţiilor, fără a simţi o modificare semnificativă în buzunar.

Iar dacă pe bugetari această schimbare nu îi afectează, pentru că statul poate modifica oricând contractul, pentru cei de la privat, transferul aduce bătăi de cap în plus şi costuri suplimentare pentru angajatori, care trebuie să demareze negocieri colective şi să crească artificial salariul brut al angajaţilor.

Singurii care au primit majorări prin legea salarizării unice, de la 1 iulie, au fost cei care ne conduc: parlamentarii, angajaţii din primării şi consilii judeţene care şi-au majorat nestingheriţi lefurile. Nici salariul minim nu va creşte de la anul la 2.000 de lei. Numai salariul brut se majorează la 1.900 lei, corespunzător unui net de 1.550 lei. Creşterea spectaculoasă din programul de guvernare s-a transformat, astfel, tot ca urmare a mutării contribuţiilor, într-o majorare de numai 100 de lei pe care românul o va şi simţi în buzunar.

Guvernul a majorat punctul de pensie de două ori în 2017, de la 871,7 lei la 1.000 de lei, urmând ca anul 2018 să aducă o nouă creştere, la 1.100 lei. Totodată, Executivul a redus contribuţia la Pilonul II de pensii, de la 5,1% la 3,75%, deşi pune măsura în pericol la pensiile viitoare a şapte milioane de români.

Haos pentru mediul de afaceri

Pentru mediul de afaceri, schimbările au fost şi mai dure. Pe lângă incertitudinea provocată de declaraţii contradictorii şi de schimbările continue de legislaţie, există şi un risc de blocaj. Asta pentru că în prezent este în vigoare legea privind plata defalcată a TVA, care va deveni obligatorie de la 1 ianuarie, prin care firmele sunt obligate să vireze într-un cont separat TVA-ul, ceea ce le-ar putea afecta activitatea. Măsura este în curs de modificare, dar nu este cert că acest lucru va reuşi până anul viitor. Totodată, pentru firmele mici, cu afaceri sub un milion de euro, va fi introdusă impozitarea pe cifra de afaceri, ceea ce, potrivit specialiştilor, poate accelera prăbuşirea întreprinderii.

Ce au pierdut pe drum

Un eşec al partidului este legea pensiilor, care trebuia elaborată în acest an şi care promitea corectarea disfuncţiilor şi eliminarea inechităţilor. Şi neimpozitarea veniturilor sub 2.000 de lei a trecut la „discutate şi uitate“. De asemenea, cota zero de TVA pentru vânzarea locuinţei a fost trecută cu vederea. Mai mult, Guvernul a renunţat la impozitul zero pe dividende şi nu le va mai oferi nici facilităţi fiscale proprietarilor care îşi cultivă terenurile agricole. Au mai fost vehiculate măsuri precum impozitul pe venitul global, impozitul pe gospodărie, declaraţia de patrimoniu, taxa de solidaritate, dar s-a renunţat, deocamdată, la ele.

Printre măsurile „realizate“, PSD se poate „lăuda“ şi cu faptul că a reintrodus supraacciza la carburanţi, că leul s-a depreciat până la niveluri-record, că dobânzile la creditele în lei se majorează în ritm accelerat, iar investiţiile străine scad vertiginos. Totodată, preţurile cresc în mod galopant.

Distribuie Distribuie Comentarii