Umiliţi: în linia I fără spor Covid, în timp funcţionarii de la prefectură primesc toţi 30% în plus
"Ziarul de Iaşi" vă prezintă astăzi , la aproape un an de pandemie, o situaţie intolerabilă în sistemul sanitar. Este vorba de zeci de angajaţi din prima linie în lupta cu Covid 19 care nu au primit niciun leu din sporurile specifice anunţate la izbucnirea epidemiei. Mai grav, nu primesc nici explicaţii pentru faptul că nu sunt prinşi în schemele de plată pentru aceste sporuri. "Am tot sunat la DSP. Mi-a închis telefonul în nas", ne spune o infirmieră care are serviciul chiar în saloanele Covid. "Am întors şi bolnavi de 200 kg. Singură. Cu mâinile", ne spune Maria Alupoie Şi Ana Năstasă, de la Hârlău, are o poveste similară. Liderii Sanitas spun că la Iaşi în această situaţie ar fi circa 35% din personalul medical. "Este vorba de brancardieri, de îngrijitoare, oameni implicaţi direct cu aceşti pacienţi, oameni care ar fi trebuit să aibă salarii mărite din ianuarie şi nu şi-au regasit majorarea", spune Sanitas. Dacă pentru ei nu s-au găsit bani, pentru angajaţii Prefecturii Iaşi sunt : primesc cu toţii 30% spor Covid, deşi nimeni nu poate explica de ce.
Bătaie de joc la adresa celor care sunt în prima linie COVID 19! Nimeni pare a nu se uita la cei care "întorc” efectiv muribunzii de pe o parte pe alta, în saloanele de ATI. “Am sucit şi am schimbat persoană la peste 200 de kilograme. Cu Covid. Cu mâinile mele! Şi alţii zeci de bolnavi! Cine să facă asta? Şi îmi dau “recunoştinţa” cu întârzire şi cu promisiuni…”, ne spune o infirmieră de la Spitalul de Boli Infecţioase. Dar, înainte de porţile spitalului, sunt şi cei care slujesc celor aflaţi în carantină. Petru unii dintre ei există “recunoştinţă”, dar pentru alţii nu, după criterii necunoscute.
“Am întors şi oameni cu COVID de 200 de kg. Măcar de ne-ar da sporul"
Aproape un an de pandemie pentru sistemul medical şi social. Muncă multă, uneori până la epuizare. Cu toate acestea, recunoştinţa din partea celor care conduc vine, se pare, doar pentru anumiţi “soldaţi”, mulţi fiind lăsaţi în rest fie în aşteptare, fie în uitare. Sporul de "stare de urgenţă/alertă” a devenit un măr otrăvit, din cauza unei legislaţii alterate, dar şi a legiuitorilor care au neglijat realitatea de pe teren. “S-a cam întârziat cu sporurile. Mult. Aţi văzut că, din cauza asta, am făcut grevă, că nu se primiseră sporurile. Am înţeles că acum se remediază”, spune Maria Alupoaie, infirmieră la Spitalul de Boli Infecţioase Sfânta Parascheva Iaşi.
Sporul la cei 2.000 de lei brut pe care trebuie să-i primescă e de 85% pe starea de urgenţă sau alertă. Suficient cât să plătească din datorii, şi copiilor pentru şcoală. Ca ea sunt mulţi, dar găsesc soluţii imediat. “Am avut şi concediu, iar tura de noapte îţi ridică salariul”, spune infirmiera. Ce face concret însă un infirmier la un salon COVID 19? E calvar, transpiraţie de 5 centimetri în bocanci şi inima cât un purice când „sună” aparatele din salonele ATI. “Într-o zi? Ne îmbrăcăm de trei ori pe zi. Intrăm înăuntru, facem curăţenie, îngrijim bolnavii, îi schimbăm, le dăm pastile, mâncare. Tot ce e necesar pentru cei imobilizaţi la pat. Dacă îmi este teamă? Îmi este teamă! Stai trei ore într-un costum. Ieşi ud leorcă. Până aduci masa, te trimit medicii cu hârtii la semnat, ajutăm asistenţii. Sunt mai multe lucruri pe care le facem! ”, spune cu năduf Maria Alupoaie.
Inevitabil, o infecţie
Munca la spital cu COVID-ul a dus inevitabil la o infecţie. Undeva, cumva, a lăsat garda jos. “Am fost depistată pozitiv. Am stat 14 zile acasă. M-a controlat şi poliţia de sector. Am scăpat cu bine”, povesteşte femeia. Şi tot ea recunoşte: “Noi intrăm cel mai des. Dacă suntem sunaţi. Bolnavii ne sună. Este nevoie, intrăm. Ne îmbrăcăm şi intrăm. Dacă este imobilizat la pat şi colegul de alături nu vrea să îi dea apă, intrăm şi îi dăm. Dacă vrea să meargă la baie, aducem bazinetul”, mai povesteşte femeia.
Infirmierii sunt cei care, spun ei, nu se văd la televizor. Dar greul apasă mult, în această perioadă, pe umerii lor. “Sunt foarte mulţi pacienţi cu obezitate. Peste o sută de kilograme intrăm câte două infirmiere. E foarte greu. Am avut şi o doamnă care a avut două sute de kilograme; au adus-o cu pompierii. A fost la pavilionul IV, jos. E foarte, foarte greu. Asta ne e meseria şi o facem până la capăt. Comunicăm cel mai mult cu bolnavii de Covid. Chemăm medicii şi asistentele atunci când e nevoie", a mai spus Maria Alupoaie. Femeia se simte mândră pentru că la ieşire primesc un “Mulţumesc !". “Avem scrisori de mulţumire la pavilionul IV. Sunt scrisori lăsate de pacienţii plecaţi. Îngrijire ca la noi nu au găsit. Întotdeauna ne-au mulţumit. La cât ne punem viaţa în pericol şi muncim, ar trebui să ni se dea şi nouă nişte sporuri”, mai adăugă femeia.
Faţă în faţă cu „Johnny Cash”
La celălalt capăt al judeţului, Ana Năstasă, asistent social pe zona Hârlău-Pârcovaci, “a arat” cât e ziua de lungă, pe toată perioada pandemiei. Ca reconoştinţă, a primit un telefon trântit în nas de la DSP, atunci când a întrebat dacă se încadrează şi ea în legea “recunoştinţei” sau nu. Ce a însemnat munca COVID 19 pentru ea? 150 de familii, majoritatea de rromi, toţi reveniţi de prin alte păriţi ale Europei şi băgaţi în carantină. “Bidoane cu apă, mâncare, toate kilogramele cărate cu spatele! Era treaba mea, am facut-o, dar ei? Treaba lor nu era să mă şi plătească? De ce e pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă?”, întreabă femeia. Ana Năstasă a preluat din mers şi treburile asistentului medical care intrase în concediu, pentru că „înţelegem astfel de situaţii”, spune Ana Năstasă.
Fără halat de cadru medical, a sunat, după cum povesteşte, şi pentru diabetici sau cardiaci, le-a luat reţeta, le-a dus medicamentele la poartă. Zâmbeşte când spune că a avut şi aventuri. „Cum cu cine? Cu Johnny Cash, îl ştie toată România. Atunci a tremurat inima în mine. El făcea lecţii de barbut cu copiii pe facebook sau instagram. Au fost şi jandarmii şi poliţia. Nu am mers singură”, spune Ana Năstasă. Pentru munca ei pe starea de urgenţă şi cea de alertă, Ana Năstasă ar trebui să primescă aproximativ 1.000 de euro. “Astăzi (ieri - n.r.) am sunat la DSP să întreb de ce eu nu primesc, chiar dacă am depus toate actele. Am primit de la directorul economic un telefon închis în nas”, a spus Ana Năstasă. Ca ea şi ca Maria Alupoaie sunt zeci de cadre în judeţ, care, deşi au dus greul pandemiei, nu au primit un leu în plus. Asta în timp ce, la Prefectură, de exemplu, deşi nimeni nu are treabă cu bolnavul Covid, toţi angajaţii primesc spor Covid de 30% din salariu. "Unde e dreptatea?", ne întreabă cele două femei.
Ce spune sindicatul
Reprezentanţii Federaţiei Sanitas recunosc situaţia, şi subliniază că în această conjuctură se află mulţi dintre cei care luptă în prima linie a pandemiei. “Zece luni aceste categorii au îngrijit pacienţi cu Covid 19 cu salarii de 2.000-2.500 de lei. Da, infirmierele... Sunt şi brancardierii, şi îngrijitoarele, oameni implicaţi direct, cu aceşti pacienţi, oameni care ar fi trebuit să aibă salarii mărite din ianuarie şi nu şi-au regasit majorarea. Vorbim despre 35% dintre angajaţii sistemului sanitar. Sunt şi cei din TESA. Nu foarte mulţi, dar au avut un rol important. Nu a dezertat nimeni din sistem. Atunci când unităţile sanitare au avut nevoie de infirmiere, au venit. Din păcate, cadrul legislativ nu a permis decât angajarea pe starea de alertă. Instabilitatea unui contract care trebuie reînnoit lunar, ca explicaţie pentru cei care ocupă aceste posturi, au fost neatractive", a spus Iulian Cozianu, lideul Federaţiei Sanitas Iaşi. DSP nu a oferit încă o explicaţie, aşteptând mai întâi explicaţii de la Guvern. Guverne care s-au tot schimbat, la fel ca miniştrii Sănătăţii. Numai situaţia acestor salariaţi nu s-a schimbat: a rămas tot neclară. Iar munca lor grea şi sub teroarea bolii, tot neplătită.
