Umilința PSD
Miercuri dupa-amiaza la Antena 3, intrebat daca Victor Ponta mai revine in tara ca premier, Codrin Stefanescu a raspuns cu voce stinsa, spre stupoarea amuzata a moderatoarei si a celorlalti invitati: „Asa sper!”.
Dupa care a inceput o bascalie generalizata despre felul in care PSD sta cu ochii pe Facebook, ba ar avea si un departament special de monitorizare a paginii premierului, pentru a vedea ce decizii a mai luat. Si repet, actorul acestei tragic-comice scente era Codrin Stefanescu, unul dintre cei mai agresivi comunicatori, ca sa nu spun propagandisti, ai PSD.
Pai, daca dl Stefanescu a ajuns sa faca asemenea glume amare cu voce stinsa pe seama premierului PSD si implicit a guvernarii, eu as spune ca asta inseamna ca situatia partidului este grava, chiar dramatica. Si chiar cred ca dl Stefanescu a fost sincer cand s-a aratat atat de nesigur in privinta viitorului. Nici nu are cum sa fie altfel dupa socurile la care premierul si-a supus partidul in ultima vreme, culminand cu anuntarea demisiei pe Facebook.
In acest moment PSD, cel mai mare partid din tara, traieste o drama si o umilinta cred ca fara precedent in istoria sa.
Pe de-o parte este, intr-un fel, dependent de toanele lui Victor Ponta. Care a incercat sa-l bruscheze cu o demisie fulger si impunerea unui lider paravan pentru conservarea puterii. Care a pierdut alegerile prezidentiale la scor. Care a fost acuzat ca a capturat puterea in partid si guvern pentru sine si grupul personal. Da, i-au refuzat-o pe Rovana Plumb, o lovitura grea, dar ramanerea PSD la guvernare depinde in acest moment de Victor Ponta si daca acesta nu decide cumva inca o eventuala demisie la ceas de seara pe Facebook.
Victor Ponta, un umarit penal, este in acest moment o mare problema de imagine interna si externa pentru PSD. Nu ma indoiesc ca social-democratii au masuratori ale impactului acestei probleme, dar nu se indura sa renunte la guvernare pentru a scapa de ea.
Pe de alta parte, PSD trece printr-o criza grava de lideri. Victor Ponta a avut grija ca de la preluarea puterii sa curete terenul cu grija, astfel incat sa elimine orice concurenta. Si asta s-a vazut cel mai bine dupa ce a cazut.
Dl Dragnea are anvergura si autoritate, dar e o solutie de compromis cu o durabilitate foarte discutabila. Peste cateva luni se poate trezi cu o condamnarea definitiva, daca nu chiar cu o pedeapsa cu executare.
Si in afara de Liviu Dragnea? Dna Plumb e activista de nadejde, dar cata sustinere reala are s-a vazut la votul pentru sefia interimara. Altcineva? Poate dl Zgonea, colegul lui Mihai Viteazul?
Si vorbim despre partidul care intotdeauna a avut o intreaga galerie de lideri, rivali, competitor, oricand gata sa-si smulga, colegial desigur, scaunul de sub fund. Sta si se uita cu spaima catre o pagina de Facebook de pe care poate oricand cadea orice fulger care sa-i decupleze de guvernare. Se intreaba stins daca mai are sau nu mai are premier, in timp ce premierul sau dispare periodic lasand in loc la sefie un interimar din alt partid, pe Gabriel Oprea, sau invoca posibilitatea de a fi inlocuit in functie de presedintele altui partid, Calin Popescu Tariceanu, nu cu un pesedist.
Dar daca umilinta la care e supus PSD reprezinta pana la urma problema acestui partid si inca una careia ii poate pune capat, umilinta la care este supusa Romania avand in fruntea guvernului un urmarit penal mi se pare cu mult mai grava si mai greu de rezolvat. Ioana Ene Dogioiu
