Marele filosof Constantin Noica și-a trăit ultimii ani din viață la Păltiniș, în mansarda unei căbănuțe modeste. Aici era căutat de tineri iubitori de filosofie și dădea meditații la germană ospătarilor din stațiunea montană.

Marele filosof Constantin Noica FOTO Adevărul

Aici, marele filosof a locuit într-o cameră mică, mobilată modest, cu două paturi, un dulap imens şi o noptieră. Ziua începea cu o plimbare lungă, pe acelaşi traseu în fiecare zi, indiferent cum era vremea, iar masa de prânz o lua la pensiunea Retter, cu toată lumea.

„Dimineaţa servea un pic de ceai de siminichie, un pic de pâine cu unt şi te mai miri ce, şi de la căbănuţa noastră pleca pe fostul drum de altădată, pe la vechile cabane, pe lângă schit, şi urca pe partea cealaltă. Aceea era ora şi jumătate a dânsului pe care o făcea zi de zi, nu conta dacă era frig, ploaie, zăpadă. După aceea citea şi, după ora 2, din nou începeau scrisul, gândirea. Seara, de la 8 putea veni oricine la el, dar până atunci timpul dânsului era atât de preţios, era timpul de scris“, a povestea Norica Beches, în urmă cu mai mulți ani pentru Adevărul, despre filosoful cu care fusese vecină la cabană: ea la parter, el la etaj și de care legase o prietenie sinceră. Norica era o femeie simplă care lucra la un chioșc de carte din stațiunea montană.

Sute de tineri, din toată ţara îndrăgostiţi de filosofie i-au trecut pragul în anii petrecuţi la Păltiniş. Norica şi-a amintit cum filosoful ieşea pe geam, după ce mânca fructe, şi le arunca veveriţelor coji şi resturi, dar şi cum îşi făcea timp, seara, să-i înveţe limba germană pe ospătarii din Păltiniş.

„Pe ospătari îi medita în limba germană, seara de la 7 sau de la 6. Îşi făcea timp la recepţie, în centru, să vină ospătarii sau ospătăriţele care nu aveau accent german să înveţe măcar frazele uzuale pentru a putea vorbi cu turiştii“,a povestit femeia. Când se relaxa, „pufăia, nu fuma“, dintr-o lulea veche, dăruită de un campion naţional la karate", povestea femeia.

Îi bătea articolele la mașină

Când avea de trimis articole, filosoful i le dădea Noricăi, care i le bătea la maşină şi apoi i le trimitea. Ultimul pe care l-a scris milita pentru ca 10-20 de absolvenţi de filosofie să primească burse, iar în ziua în care Norica i l-a expediat avea întâlnire cu Nicu Ceauşescu, pe atunci prim-secretar la Sibiu, tocmai pentru a discuta despre aceste burse. Nu a mai ajuns. Un accident mai mult decât banal, cel puţin în aparenţă, avea în final să-i curme viaţa. A alunecat în camera în care locuia şi a căzut. De la parter, Norica a auzit izbitura şi a fugit sus într-un suflet. L-a găsit în şezut, învelit în paltonaşul de la Jilava. Făcuse o fractură de col femural. Au chemat de urgenţă salvarea şi au ajuns la Sibiu.

„A fost dus la ortopedie, a făcut tratamente, apoi a început să se simtă mai bine, ba chiar şi să scrie. M-a rugat să-i aduc cărţile, aştepta să fie operat. A patra zi de stat în spital mi-a spus optimist: «Tot aţi vrut să-mi faceţi supică, când ies din spital vă accept prânzul la ora 18.00“, şi-a amintit Norica.

I-a fost îndeplinită ultima dorință

Cu toate acestea, problemele de sănătate ale filosofului s-au agravat. Într-o dimineaţă, pe 4 decembrie 1987, când a coborât de la cabană în oraş, Norica a fost anunţată că trebuie să aducă nişte haine, pentru că Noica încetase din viaţă, la vârsta de 78 de ani. De la spital, trupul i-a fost adus la schit, iar Norica a participat şi la priveghi, şi la înmormântare. Cu intervenţii de la Nicu Ceauşescu, filosofului i-a fost îndeplinită ultima dorinţă, aceea de a-şi dormi somnul de vechi în Păltinişul de suflet, lângă schitul unde mersese de nenumărate ori să se reculeagă.

Domiciliu forțat timp de 9 ani

Constantin Noica a fost unul dintre cei mai mari filozofi români. Poet, eseist şi publicist, Noica s-a născut pe 12 iulie 1909 la Vităneşti, în Teleorman. A făcut ciclul gimnazial şi liceul în Bucuresti. A debutat literar în revista Colegiului „Spiru Haret“. A absolvit Facultatea de Filosofie şi Litere. În octombrie 1940, Noica a plecat la Berlin, unde a rămas timp de patru ani. În capitala Germaniei a frecventat seminarul de filosofie al lui Heidegger.

În 1949, a primit domiciliul forţat la Câmpulung-Muscel, până în 1958, atunci când a fost arestat. Averea lui a fost confiscată şi a primit o pedeapsă de 25 de ani de muncă silnică. A executat la Jilava şase ani din sentinţă. După eliberare a fost atent monitorizat de Securitate. Ultimii ani din viaţă, începând cu 1975, şi i-a petrecut la Păltiniş. Locuinţa sibiană a lui Noica a devenit loc de pelerinaj, vizitat de admiratorii şi discipolii săi. A murit pe 4 decembrie 1987.