Curtea ei este plină de cratere de la bombele căzute, grădina de legume este distrusă, iar albinele și-au abandonat stupii. Dar Vira Chernukha, în vârstă de 76 de ani și acum singura locuitoare a unui sat din nord-estul Ucrainei, bombardat și depopulat de invadatorii ruși, nu are nicio intenție de a mai părăsi vreodată Dementiivka, relatează Reuters.

Când forțele rusești au bombardat satul Dementiivka la 24 februarie 2022, ea s-a trezit într-un spital aflat chiar peste graniță, în interiorul Rusiei. A avut nevoie de luni de zile și de o călătorie de 4.000 de kilometri prin cinci țări pentru a ajunge din nou acasă.

În prezent, ea se ocupă cu repararea pagubelor din curtea sa și cu îngrijirea unui monument dedicat soldaților ucraineni care au murit apărând satul.

„Nu-mi mai este frică”, spune ea. „Mi-am trăit viața”.

Tot ceea ce își amintește din 24 februarie 2022, ziua în care rușii au invadat, este că a trezit un vecin la 4.20 dimineața cu vești de război.

Apoi racheta a lovit.

„Ușa bucătăriei mele era deschisă, stăteam lângă aragaz. M-am uitat pe fereastră, geamul s-a spart, cadrul ușii a zburat și (a apărut) un nor negru, pământul s-a ridicat”, și-a amintit Vira Chernukha. „Știu doar că am sărit înapoi în casă, era încă în picioare. Eram plină de sânge... M-am târât în stradă și apoi nu am idee cine m-a găsit”.

Când s-a trezit, se afla într-o cameră de spital din Belgorod, un oraș aflat imediat după granița cu Rusia.

A petrecut o lună acolo, adesea în lacrimi, în timp ce oficialii locali pregăteau documentele pentru plecarea ei într-o tabără de refugiați.

„Am spus: «Nu voi pleca nicăieri, voi sta aici, în Belgorod, pe o bancă lângă gară»”, a spus ea. „Dar apoi, nora mea m-a găsit și, cu ajutorul voluntarilor, m-au luat de acolo”.

O încercare de a trece granița a eșuat, așa că au căutat în altă parte.

„Am călătorit prin Letonia, Lituania și Polonia până la Lvov și apoi Vinița”, a spus ea, referindu-se la două orașe din vestul Ucrainei. „Șapte zile de mers cu autobuzul, dar am ajuns înapoi în Ucraina. Mai sunt încă cinci persoane (din acest sat) care se află în Rusia, nu știu unde sunt”.

Forțele ucrainene au recucerit anul trecut o mare parte din nord-estul țării, într-o contraofensivă fulgerătoare care a prins trupele rusești cu garda jos.

Cernukha a spus că a îndurat bombe, rachete, chiar și bombe cu fosfor care „străluceau ca niște luminițe”.

Odată întoarsă în Dementiivka, ea s-a gândit să-și părăsească satul și să meargă în Harkov, principalul oraș din regiune, care nu a căzut niciodată sub ocupație rusă.

„Am trecut pe lângă ceea ce a fost poarta, m-am oprit și m-am gândit: «Bătrână, am reușit să mă întorc. Acum, ce se va întâmpla, se va întâmpla?»”, a spus ea. „Și m-am întors”.