Uite un text bine scris despre justiția din România...
Uite un text bine scris de conteledesaintgermain.ro despre justiția din România:
Războiul, vremurile agonice, moartea ca ameninţare cotidiană generează întrebări grave. Cei care mai pot gândi cât de cât cu capul lor reiau acest exerciţiu specific speciei umane pentru a căuta explicaţii pe cont propriu, căci în explicaţiile oficiale şi generaliste nu mai au încredere după atâtea dezamăgiri.
Sub diverse forme, întrebarea recurentă care închide aproape mereu cercurile nedumeririi este “cum de s-a ajuns aici”? La un război medieval în secolul 21, la o corupţie generalizată, la răsturnarea neverosimilă a valorilor, la dezgroparea unor teme rasiale şi doctrinare pe care le consideram de mult dispărute?!
Astfel, provocat de ştiri şi evenimente recente, m-am întrebat şi eu care să fi fost principala cauză a decăderii societăţii româneşti până la punctul în care să devenim gloata abulică de azi, divizată, fără repere etice, fără disciplină şi încredere în ceva unificator.
Părerea mea este că boala care ne-a lovit şi ne-a mutilat profund după relaxarea din decembrie ’89 a fost una de ordin moral. Trecerea bruscă de la interdicţiile oprimante la libertatea necenzurată a încurajat aventurismul şi pe aventurieri. Tot felul de figuri bizare au defilat, ca la un carnaval cu măşti, pe la conducerea diverselor instituţii ale statului român. Culminând cu instalarea lui Traian Băsescu la preşedinţia României. Acela, cred eu, a fost momentul marii infectări care ne costă azi anomia generalizată.
Aţi înţeles din titlu pe cine consider vinovatul principal pentru această disoluţie. Da, este vorba de justiţia română, acest monstru represiv, amoral şi malformat, conceput şi scos la produs pe centura politicii autohtone de Traian Băsescu şi Monica Macovei.
Doi taraţi până în măduva oaselor de securismul ceauşist s-au gândit să-şi valorifice expertiza totalitaristă scoţând de la naftalină terorismul judiciar.
Arhiva SIPA, inflaţia de lideri ai magistraturii şantajabili, obedienţi şi fără scrupule, înălţarea Laurei Kovesi din mocirla mediocrităţii la rang de zeiţă cu drept de viaţă şi de moarte asupra semenilor, cooptarea serviciilor secrete în netezirea “culoarelor justiţiei”, multiplicarea ticăloşiei “părinţilor spirituali” Traian şi Monica (după principiul “din nimic, nimic”) în jusţiţiari de tip “pluton de execuţie” precum Camelia Bogdan, Mircea Negulescu, Livia Stanciu ori Augustin Lazăr, compromiterea minimei respectabilităţi a profesiei prin giumbuşlucurile măscăriciului Dănileţ, prin exhibările activistei @rezist Lăncrănjan – “veveriţa”, ori prin panseurile “adânci” despre drepturile omului ca lux ale”plăpumăresei” Prună…
Exemplele de mercenari folosiţi ca instrumente de terorism judiciar de tripleta Băsescu, Macovei, Kovesi ar putea continua.
Lista e mult mai lungă, pentru că la ticăloşi şi arivişti stăm bine. Ce folos însă să-i înşirăm aici pe toţi, ca la un bilanţ de închidere de eră, ca la un pomelnic de parastas, când, de fapt, ei nu doar că încă mai mişcă, sunt vioi, dar semnele arată că se pregătesc chiar de o adevărată resurecţie.
Nu au principii, nu au caracter, nu au sentimente. Pe scurt, nu au Dumnezeu! Şi-au acceptat statutul de unelte păgâne şi prestează întocmai, cu cinism, după cum li se cere.
“Canibalilor” de felul celor amintiţi le-ar folosi puţină mitologie, de exemplu despre Uranus şi Cronos, ca să-şi afle destinul cu o clipă mai devreme. Vor întâlni acolo monştri asemenea lor, copii care-şi castrează părinţii şi părinţi care-şi devoră progeniturile.
Recent, din motive care-mi scapă dar care, în logica torţionarilor, par a fi extrem de mobilizante, justitiarii romani au luat în vizor clanul Băsescu. Întâi pe bătrânul lup de mare, acum năpârlit şi fără colţii de odinioară cu care a sfâşiat atâtea destine, apoi pe protejata lui fiţoasă dar exemplar de fidelă până la acest punct. Şi… o pregătesc pe fiica Ioana.
Nu că Băsescu şi gaşca nu ar merita o pedeapsă exemplară. Cât am pledat, în zeci de articole, pentru asta! Dar nu aşa, mânuind justiţia ca pe o armă albă scoasă de sub surtuc, ca pe o secure a răzbunării folosită mişeleşte.
Prea e cusut totul cu aţă albă, prea transpare din fiecare “coincidenţă” dubioasă prezentată ca act de justiţie mâna unui aranjor nefast.
Nimic, vizând personajele politice grele care ne-au marcat deceniile din urmă, nu a fost făcut de oneştii noştri magistraţi la timp şi obiectiv. Traian Băsescu ar fi trebuit judecat şi condamnat imediat după ce şi-a terminat mandatele pentru multele fărădelegi comise. Nu s-a intâmplat însă aşa! În vreme ce statul de drept din România era preamărit de o propagandă deşănţată, oamenii din sistem ai fostului preşedinte scoteau dosarele de pe rol şi ştergeau probele.
Acum s-a schimbat garda. Iar noii veniţi procedează la fel, doar cu altă orientare. Lucrează după ordine politice înalte, amână dosare şi pierd dinadins probe (vezi alegerile frauduloase de la Sectorul 1), ori, dimpotrivă, dezgroapă dosare ţinute la păstrat şi le “rezolvă” într-o cronologie mai mult decât stranie.
Pronunţarea pentru Udrea în dosarul “Gala Bute” a fost amânată timp de doi ani, ca să se armonizeze cu pronunţarea pentru Băsescu în dosarul “Petrov”. Să fie protejată gaşca sau să fie condamnată pe linie?!!! Aceasta era întrebarea. Cele două dosare nu aveau nicio legătură juridică şi, totuşi, Elena Udrea nu a fost condamnată până când Băsescu – “Petrov” nu a fost condamnat. Ba, mai mult, ca să le iasă “armonia” ocultă, incoruptibilii noştri magistraţi au călcat în picioare autoritatea CCR printr-o manevră cel puţin la fel de odios ilegală precum a fost, la vremea ei, celebra erată a CCR întru salvarea lui Băsescu.
Împrumutând obiceiuri şi metehne de la părinţii ei post-revoluţionari, Băsescu şi Macovei, justiţia română şi -a pierdut total încrederea şi susţinerea populatiei. Cu excepţia câtorva politruci şi propagandişti care nu vor să renunţe cu nici un preţ la puterea dobândită murdar prin manipularea înalţilor magistraţi, marea masă a românilor s-a lămurit deplin că această putere în stat este la fel de coruptă ca aceia pe care ar trebui să-i condamne.
Din păcate am fost din nou înşelaţi. La noi, femeia cu balanţa nu vinde dreptate ci favoruri. Exact ca semenele ei de pe centură.
Dar partea cea mai gravă nu e asta ci faptul că această întruchipare legată la ochi suferă de o boală gravă, extrem de contagioasă. Pe care a răspândit-o în întreaga societate, care se manifestă prin dispreţ faţă de instituţii şi autorităţi, şi al cărei nume, ce ironie, vine tocmai de la zeiţa iubirii, Venus.
