Uite și un „dreptaci” care-l apără pe președinte. Și argumentele lui sunt corecte
Până la un punct, e de înțeles dezamăgirea societății civile față de gestul președintelui de miercuri seară, când a desemnat drept prim-ministru o prelungire mediocră a dlui Dragnea (spun doar “dezamăgirea societății civile” pentru că opoziția cred c-a răsuflat ușurată când dl Iohannis a rostit cuvintele magice, doamna Dăncilă). Disperarea în fața asaltului borfașilor e atât de mare încât, 1. orice ajutor dat adevărului contează și 2. e nevoie de un supererou mai tare ca niciodată.
Doar că președintele României nu este un supererou – și nici nu trebuie să fie. Super eroii poartă chiloții peste pijama. Nu vreau să-i văd chiloții președintelui meu nici măcar când vine să mă salveze, scrie Vlad Petreanu pe blogul său, Petreanu.ro .
Supereroii inspiră, de acord, dar ne scuză propriile insuficiențe și ne fac leneși. Păi dacă mereu ne salvează câte un tip pogorât din ceruri peste răufăcători, în ultimul moment, de ce am mai investi în propriile noastre sisteme de apărare?
Societatea trebuie să-și dezvolte anticorpi la populism, impostură, incompetență. Nu e simplu și nici nu se face fără dureri. Democrația presupune un proces de învățare care durează generații și nu se termină de fapt, niciodată. Noi suntem abia în școala primară, și, deocamdată, nu suntem în niciun caz premianți, ba dimpotrivă. Ne paște o repetenție, dar nu indulgența învățătorului e soluția, ci burta pe carte și mai multă seriozitate.
Politica nu este despre gesturi eroice decât în măsura în care, ca să parafrazez, înghițirea câte unei broaște râioase zilnic este un act eroic. Politica se face cu realism și, oricât ne-ar plăcea sau nu, cu o doză semnificativă de cinism. Principiile nobile au valoarea lor, dar sunt bătute întotdeauna de calculul rece al oportunităților.
Dl. Iohannis nu e de lăudat pentru desemnarea dnei Vasilica de la Videle ca prim-ministru – ba, chiar, e lamentabil că a făcut-o, dar calculul rece arată că e cea mai bună alternativă, oricât de proastă ar fi. De partea cealaltă, opoziția nu are, vorba lui Teo, nici candidat, nici majoritate, nici un plan pentru anticipate și nici măcar încredere că ar putea câștiga un referendum de suspendare a președintelui.
Cum ar fi putut dl. Iohannis să refuze propunerea PSD? Mediocritatea candidatului nu este un criteriu de respingere în Constituție.
Este responsabilitatea PSD că ajuns într-o asemenea stare de degradare încât să promoveze așa ceva ca premier, dar este răspunderea noastră, ca alegători, să pedepsim partidul care-și bate joc în așa hal de România. Altfel, vom tânji mereu după un super erou care să facă treaba în locul nostru.
E un cor de indignare: “dl. Iohannis pierde puncte electorale prin această desemnare!” Da, posibil, dar sincer, asta nici nu mă prea interesează, că nici eu nu vreau să fiu salvatorul dânsului, așa cum nu aștept nici de la dânsul să fie salvatorul meu. Om vedea când ajungem la alegeri cum o fi, dar până atunci urmează, aproape sigur, o destabilizare economică de pomină. Măsurați consumul și investițiile, cântăriți creșterea îndatorării externe și creșterea deficitului comercial, ascultați suspinele leului și răgetele inflației. Furtuna economică ce se anunță va lua pe sus mulți politicieni – și va deznădăjdui mulți alegători, care-și vor vedea micile speranțe de bunăstare duse pe Apa Sâmbetei Populiste.
Un sfat: închideți-vă creditele, dacă puteți; puneți niște bănuți deoparte; mai luați-vă un job acum, cât se mai caută. Peste un an, Iohannis și nominalizarea dnei Dăncilă vor fi departe. Prioritățile societății vor fi altele – iar printre primele, pedepsirea clepto-populiștilor care au sărăcit-o.
Dacă vrem ca președintele României, oricare-ar fi el, să nu mai fie pus în situația de a desemna o slugă a borfașilor drept prim-ministru, ar trebui ca, pentru început, să nu mai votăm borfașii.
