Apărarea totală presupune consolidarea eforturilor militare și civile.

În lupta împotriva agresorului rus, Ucraina folosește efectiv un concept operațional care permite contracararea forțelor copleșitoare ale inamicului. Ucraina aplică, de fapt, cu succes, o metodă de „război de rezistență” dezvoltată de forțele speciale ale SUA, spun oficiali americani și europeni, citați de CNN.

Conceptul Operațional de Rezistență (Resistance Operating Concept/ROC) a fost dezvoltat de Statele Unite în parteneriat cu aliații și NATO în 2013, după invazia Rusiei în Georgia în 2008.

Preluarea și anexarea Crimeei aproape fără vărsare de sânge a uimit Occidentul, așa că s-a concentrat asupra construirii unui plan de apărare totală, care să includă nu doar armata, ci și populația civilă. Invazia declanșată în februarie de Putin împotriva Ucrainei a fost terenul de încercare. În fapt, „războiul de rezistență” oferă un plan națiunilor mai mici pentru a face față unei agresiuni și pentru a se confrunta eficient cu un vecin mai mare care le invadează.

Resistance Operating Concept abordează agresiunea armată într-un mod inovator și neconvențional. Astfel, nu doar armata ucraineană, ci și populația civilă sunt parte a unei rezistențe concertate împotriva armatei ruse. „Se folosește fiecare resursă și se folosesc, de asemenea, unele mijloace extrem de neconvenționale prin care să perturbe armata Federației Ruse”, explică generalul-locotenent în retragere Mark Schwartz, care a fost șeful Comandamentului pentru Operațiuni Speciale din Europa.

O invazie rusă la scară largă permite ca acest concept să fie testat în condiții de luptă. Și timp de șase luni de război, oficialii americani și europeni recunosc utilizarea eficientă a acestuia de către Ucraina.

ROC, folosit în Crimeea

Semne ale utilizării ROC pot fi văzute, în special, într-o serie de explozii recente în Crimeea ocupată , potrivit colonelului de armată în retragere Kevin Stringer , unul dintre dezvoltatorii conceptului .

„Întrucât nu poți obține rezultatul în modul obișnuit (probabil lovituri aeriene – n.red.), vei folosi o misiune specială care va necesita sprijinul rezistenței – informații, resurse, logistică – pentru a avea acces în aceste regiuni. Cu mare probabilitate, putem spune că principiile ROC sunt aplicate în lupta reală chiar acum ”, explică ofițerul.

O serie de experți sunt înclinați să explice distrugerea aeronavelor rusești pe aerodromul Saki drept sabotaj. Această teorie este susținută de faptul că sistemele de apărare aeriană din apropierea aerodromului nu au funcționat .

De asemenea, Statele Unite au declarat că nu au predat Ucrainei arme capabile să ajungă în Crimeea , iar videoclipurile cu exploziile nu arată o singură dronă sau o rachetă zburând.

„Într-un raport al guvernului ucrainean furnizat CNN, Ucraina admite că s-a aflat în spatele atacurilor asupra bazelor și depozitelor de muniții rusești ”, se spune în articol.

Umorul ca armă

La începutul conflictului, guvernul ucrainean a creat un site în care explica diferite modalități de a opune rezistență. Site-ul descrie, de pildă, opțiuni nonviolente, inclusiv boicotarea evenimentelor publice, grevele muncitorești și chiar recurgerea la umor și satiră. Scopul general este de a perturba capacitatea autorităților proruse de a guverna, reamintind în același timp populației de suveranitatea de drept a Ucrainei. Doctrina rezistenței sugerează însă și acțiuni violente, inclusiv folosirea de cocktailuri Molotov, declanșarea deliberată de incendii și introducerea de substanțe chimice în rezervoarele de benzină pentru a sabota vehiculele inamice.

Strategia presupune, de asemenea, o amplă campanie de transmitere de mesaje care să controleze narativele conflictului și să împiedice pătrunderea mesajelelor ocupantului, menținând în același timp populația unită. Videoclipurile cu lovituri ucrainene împotriva tancurilor rusești, adesea însoțite de o coloană sonoră cu muzică rap sau heavy metal, au devenit virale, la fel și clipurile cu soldați ucraineni care salvează animale rătăcite.

Intenționat sau nu, acest lucru devine parte a rezistenței, permițând Ucrainei să acapareze titlurile din presa occidentală în favoarea ei și să-i umanizeze pe militarii ucraineni. În fruntea rezistenței se află președintele Volodomir Zelenski, care ține conflictul în atenție prin discursuri nocturne zilnice și apariții internaționale frecvente. Vizitele sale în apropierea liniilor de front fac obiectul știrilor în întreaga lume, în contrast cu președintele Vladimir Putin, care este văzut rareori în afara Kremlinului sau a stațiunii Soci. Toată această campanie de comunicare a stimulat sprijinul guvernelor occidentale pentru a furniza mai multe arme și muniții Ucrainei, arată CNN.

Comandantul Comandamentului pentru Operațiuni Speciale al armatei SUA a declarat în timpul audierilor din aprilie în comisia Senatului că instructorii americani au ajutat la antrenarea forțelor de rezistență din Ucraina în ultimele 18 luni. Întrebat dacă vede succesul unui astfel de antrenament în conflictul actual, generalul a răspuns afirmativ.

Rezistența în teritoriile ocupate, care include atât metode violente, cât și non-violente de luptă, videoclipuri cu distrugerea echipamentelor inamice cu muzică, videoclipuri cu soldații ucraineni care salvează animale - toate acestea fac parte din lupta Ucrainei.

Scopul său este de a păstra unitatea populației și de a împiedica ocupanții să-și sporească influența în teritoriile capturate. În plus, videoclipurile care umanizează armata ucraineană permit Ucrainei să câștige în războiul informațional împotriva Federației Ruse.

Creșterea rezistenței

În general, conceptul de rezistență pleacă de la premisa creșterii rezilienței unei țări, care reprezintă capacitatea sa de a rezista presiunilor externe, și presupune planificarea rezistenței, definită ca un efort la nivelul întregii țări pentru restabilirea suveranității în teritoriile ocupate. „Reziliența este puterea societății pe timp de pace, care devine rezistență împotriva agresorului pe timp de război”, sintetizează Dalia Bankauskaite, cercetător la Centrul pentru Analiza Politicilor Europene. Doctrina este concepută pentru a fi adaptată la populația, abilitățile și terenul fiecărei țări. Nu este menită să creeze sau să sprijine o insurgență; scopul său este de a stabili o forță sponsorizată de guvern care va desfășura activități împotriva unui ocupant străin cu scopul de a restabili suveranitatea.

„Conceptul Operațional de Rezistență” nu oferă fiecărei țări același set de „planuri de acțiune”, el este elaborat ținând cont de specificul și capacitățile locale.

„Existența conceptului de rezistență și unele elemente ale planificării sunt făcute publice în mod deliberat pentru a servi ca un factor de descurajare împotriva unui potențial atac al Rusiei, care preferă războiul hibrid decât nuclear. Cu toate acestea, detaliile planurilor și organizării rezistenței în interiorul țării sunt ascunse cu grijă ”, explică Stringer.

Pregătirea pentru rezistență include dezvoltarea dorinței de a apăra țara, îmbunătățirea cunoștințelor și abilităților militare și non-militare ale cetățenilor și altele, ca parte a unei apărări naționale. Existența doctrinei rezistenței și planificarea rezistenței sunt făcute publice în intenționat în războiul hibrid, cu scopul de a acționa ca un factor de descurajare a unui potențial atac, dar detaliile planurilor și ale organizării în cadrul unei țări sunt ținute strict secrete.

Când a apărut conceptul, doar Estonia, Lituania și Polonia și-au arătat interesul față de el. Dar până în prezent, cel puțin 15 țări au participat la o formă de antrenament sub conceptul de rezistență, a declarat Nicole Kirschmann , purtătoare de cuvânt a Comandamentului pentru Operații Speciale din Europa .

La jumătatea lunii noiembrie, în timp ce administrația Biden lansa primele avertismente publice cu privire la posibilitatea unei invazii rusești în Ucraina, Ungaria găzduia o conferință despre Conceptul Operațional de Rezistență, iar comandantul Forțelor pentru Operațiuni Speciale din Ucraina a fost prezent la această conferință, alături de reprezentanți din alte 12 țări.