În ultimele 48 de ore, Ucraina a efectuat unul dintre cele mai în profunzime atacuri strategice de până acum, scrie generalul australian în rezervă Mick Ryan într-o analiză actualizată asupra campaniei de atacuri a Kievului pe teritoriul Rusiei și a rolului lor în țintirea „centrului de greutate” al războiului dus de Moscova, publicată pe site-ul mickryan.substack.com.

Recent, serviciile de informații militare ucrainene au efectuat atacuri asupra a trei aerodromuri aflate în adâncimea teritoriului rus. Dronele ucrainene au lovit aerodromuri din trei regiuni: Saratov, Murmansk și Riazan. Totodată, a fost vizată o rafinărie de petrol din regiunea Riazan.

Se relatează că a fost avariat un bombardier supersonic rusesc Tu-22M3 cu rază lungă de acțiune pe aerodromul Olenia din Murmansk. Acesta din urmă se află la aproximativ 1800 de kilometri de Ucraina și este aproape de granița Rusiei cu nordul Finlandei. Bombardierele Tu-22M3 sunt folosite cu mare frecvență pentru a lansa rachete împotriva Ucrainei. Un alt Tu-22 a fost distrus în urma unui atac asupra bazei aeriene Solțki-2 în 2023 și încă unul a fost doborât în aprilie.

Totodată, ucrainenii au lovit recent obiective cheie în Crimeea. Aceasta a inclus pagubele semnificative aduse ultimului feribot feroviar al Rusiei din Crimeea, o navă folosită pentru a aduce echipamente militare către forțele ruse din peninsula ocupată și de acolo către forțele din sudul Ucrainei. Atacul face parte din campania ucraineană de a izola Crimeea și de a face nesustenabil pentru ruși să-și mențină forțele acolo.

Atacurile cu arme cu rază lungă de acțiune au reprezentat o adaptare strategică importantă a ucrainenilor încă de la începutul invaziei pe scară largă din partea Rusiei. Rachetele de croazieră moderne primite de la Marea Britanie și Franța, precum și dronele navale de producție proprie au extins raza de acțiune a forțelor armate ucrainene.

Din 2022 încoace, Forțele Armate ucrainene și-au demonstrat capacitatea de a adopta și de a utiliza sisteme de atac cu rază lungă de acțiune extrem de precise împotriva rușilor. Acest fapt a influențat strategia lor generală de a purta războiul.

Sistemul de rachete de artilerie de înaltă mobilitate (HIMARS), o platformă americană de lansare de rachete montată pe un camion, a fost desfășurat în Ucraina începând din iunie 2022 .

În 2024, acestuia i s-a adăugat sistemul ATACMS, furnizat tot de SUA. Rachetele au fost folosite pentru prima dată pe 17 aprilie împotriva unui aerodrom rusesc din Crimeea ocupată. Patru lansatoare S-400, trei stații radar, un post de comandă pentru operațiuni de apărare aeriană și echipamente de supraveghere a spațiului aerian Fundament-M au fost distruse în atac, potrivit serviciilor ucrainene de informații militare.

Pe de altă parte, capacitatea lor a fost îmbunătățită cu arme aeriene cu rază lungă de acțiune. Inițial, ucrainenii au modificat vechile drone sovietice de supraveghere Tu-141 Strij, folosindu-le în atacuri cu rază lungă de acțiune asupra bazelor aeriene rusești Engels și Diagilevo, în decembrie 2022.

În mai 2023, o nouă capacitate aeriană cu rază lungă de acțiune s-a adăugat arsenalului ucrainean după ce Ucraina a primit rachetele de fabricație britanice Storm Shadow. La fel ca și rachetele SCALP furnizate de Franța, este o rachetă lansată din avioane de luptă, capabilă să lovească ținte aflate la peste 250 de kilometri de punctul de lansare. .

În același timp, Ucraina a dezvoltat mai multe tipuri de soluții proprii pentru nevoile sale crescute de arme cu rază lungă de acțiune.

O adaptare ce s-a evidențiat în ultimele 28 de luni au fost evoluțiile în domeniul naval, care au inclus montarea de rachete navale pe diferite camioane, precum și dezvoltarea și angajarea în luptă a navelor de suprafață și semi-submersibile fără echipaj, cunoscute și drept bărci kamikaze.

În octombrie 2022, ucrainenii au efectuat un atac surpriză asupra Flotei ruse din Marea Neagră cu până la șapte drone de suprafață, sprijinite de opt vehicule aeriene fără echipaj. O fregată din clasa Amiral Grigorovici și o navă contramine (MCM) a Marinei ruse ar fi fost vizate de navele kamikaze ucrainene. În urma atacului, Ministerul rus al Apărării a recunoscut doar că nava contra minelor a suferit avarii minore. Atacuri ulterioare au avut loc în martie, aprilie și mai 2023, deși se estimează că bărcile kamikaze ucrainene au provocat mai puține pagube în cele mai recente atacuri.

În ultimele săptămâni, s-a raportat că Rusia a retras ultima navă de patrulare navală de la baza marinei ruse din Sevastopol . Totodată, Rusia și-a retras navele de război din Marea Azov din cauza amenințării din partea sistemelor navale de atac ale Ucrainei.

În cele din urmă, Ucraina a angajat forțe de operațiuni speciale pentru desfășurarea activităților de atac cu rază lungă de acțiune; acestea au avut loc pe teritoriul ucrainean ocupat, dar și în Rusia.

Vizarea centrului de greutate al războiului dus de Rusia cu ajutorul complexului de arme cu rază lungă de acțiune

Există mai multe funcții cruciale îndeplinite de complexul ucrainean de arme cu rază lungă de acțiune în continuă evoluție.

Prima funcție este de a sprijini realizarea activităților operaționale și tactice pe care și le propune Ucraina. Un exemplu în acest sens este doborârea în ianuarie a unei aeronave de comandă și control A-50 Mainstay a forțelor aeriene ruse; acesta asigura acoperirea radar a Crimeei și a sudului Ucrainei, având potențialul de a degrada atacurile ucrainene în acele locații. Distrugerea acesteia a avut scopul de a crește eficacitatea sistemului de atac ucrainean în acea zonă. Alte exemple ale acestei funcții sunt atacurile împotriva cartierelor generale ale armatei ruse, a rutelor de transport și a nodurilor logistice din Ucraina ocupată.

O a doua funcție a sistemului de lovitură ucrainean este de spori dilemele cu care Rusia trebuie să se confrunte în războiul său împotriva Ucrainei. Ucraina încearcă să prezinte Rusiei amenințări pe mai multe fronturi, în afară de cele cu care se confruntă propriu-zis pe câmpul de luptă. Asta are scopul de a-i sili pe ruși să ia decizii dificile cu privire la alocarea resurselor în industria sa de apărare și la repartizarea resurselor limitate, cum ar fi unitățile de apărare aeriană. Rusia este o țară mare, cu o armată mare, însă are slăbiciuni care pot fi exploatate.

O a treia funcție este angajarea în războiul economic și degradarea capacității energetice și industriale a Rusiei. Totuși, așa cum au descoperit aliații în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, distrugerea unui sistem industrial inamic folosind operațiuni de bombardare cu arme cu rază lungă este foarte dificilă. Atacurile ucrainene asupra infrastructurii energetice rusești continuă, cele mai recente având loc în ultimele 48 de ore, însă eficiența strategică a acestei campanii nu este încă limpede.

După cum a constatat un raport recent al instituției Carnegie , „sectorul de rafinare al Rusiei, spre deosebire de flota sa de la Marea Neagră, s-a dovedit a fi rezistent la tipul recent de atacuri, mai degrabă decât călcâiul lui Ahile al economiei ruse așa cum mulți sperau că va fi.” Ar putea exista, de asemenea, un cost de oportunitate semnificativ pentru această campanie; de pildă, armele rare cu rază lungă de acțiune ar putea fi pesemne folosite mai cu folos contra altor ținte.

În cele din urmă, atacurile ucrainene au aspecte politice. Loviturile asupra Moscovei, podului Kerci, aerodromurilor și infrastructurii de rafinare a petrolului din Rusia au fost calculate pentru a crea o imagine a incompetenței militare și politice ruse în fața poporului rus. Scopul este de a menține presiunea politică asupra lui Vladimir Putin și a le dovedi cetățenilor ruși că războiul nu merge în favoarea lor.

Ucraina vizează cele patru elemente ale sistemului rusesc de război într-o încercare de a ținti ceea ce percepe drept centrul de greutate al Rusiei în acest război: voința lui Putin și a guvernului său de a continua războiul împotriva Ucrainei. Ucrainenii caută să folosească operațiunile pe teritoriul Rusiei, împreună cu operațiunile terestre și activități diplomatice, pentru a impune Rusiei un cost disproporționat și a-l convinge astfel pe Putin că nu poate ieși învingător în Ucraina.

Pe de altă parte, este important să fie atins un echilibru corect între atacurile în scop politic, cele menite să degradeze capacitatea rusă de purtare strategică a războiului și cele concepute pentru a uza forțele ruse și a le degrada capacitatea ofensivă în 2024.

Provocări pentru viitor

În pofida realizărilor majore ale complexului de atac ucrainean, există câteva provocări înainte ca acesta să devină eventual cea mai eficientă capacitate strategică și operațională a forțelor armate ucrainene în ceea ce privește degradarea potențialului de luptă al Rusiei.

Orchestrarea

Se referă la capacitatea de a sincroniza operațiunile într-o manieră care să le confere cele mai mari șanse de succes, punând inamicul în fața unor dileme multiple și insolubile.

În aprilie, în urma unei vizite în Ucraina, Mick Ryan menționa problema orchestrării acțiunilor tactice și strategice. Există „provocări legate de integrarea operațiunile, de capacitățile diferite de atac și de decalajul dintre strategie și operațiunile tactice. Absența unui eșalon de comandă deasupra brigăzilor înseamnă că există un decalaj între direcția strategică și acțiunea tactică. Acest lucru împiedică coordonarea ofensivelor la scară largă, precum și atacul operațional necesar pentru a ataca trupele ruse din eșalonul al doilea și al treilea, precum și aeronavele purtătoare de bombe cu planare înainte ca acestea să intre în luptă împotriva forțelor terestre ucrainene”.

Complexul de atac strategic ucrainean pare să fie format din trei sisteme separate și concurente.

Primul element este sistemul de atac al marinei ucrainene. Acesta include rachetele și dronele de atac semi-submersibile, precum și sistemele de supraveghere, planificare și comandă de sprijin.

Al doilea sistem este reprezentat de sistemele de atac aerian ale forțelor armate ucrainene, care sunt utilizate pentru atacarea țintelor militare. Acestea includ HIMARS, ATACMS, rachete lansate de avioane, precum SCALP și Storm Shadow, precum și numeroasele sisteme de planificare, informații și evaluare de sprijin.

Al treilea element este capacitatea de atac strategic a serviciilor de informații, care este utilizată pentru a lovi infrastructura energetică rusă și fabricile strategice ale industriei de apărare. .

Prioritizarea

Care ar trebui să fie prioritățile pentru rachetele în număr limitat și sistemele de atac cu rază lungă de acțiune? Ar trebui ca degradarea infrastructurii petroliere rusești să fie pe prim plan prin prisma potențialului de impact asupra economiei? Sau mai degrabă atacurile împotriva țintelor militare strategice, cum ar fi aerodromurile și fabricile, ar trebui să fie prioritare având în vedere costurilor politice și umanitare ale bombardamentelor Rusiei împotriva infrastructurii energetice a Ucrainei?

În mod alternativ, s-ar putea argumenta că ar trebui să se acorde prioritate loviturilor operaționale în detrimentul celor strategice. Aceasta ar presupune decizia de concentrare asupra țintelor operaționale care fac posibile operațiunile ofensive rusești astfel că țintele-cheie ar include cartierele generale, logistica, rezerva operațională și locațiile de întreținere, precum și unitățile de apărare aeriană și de război electronic.

Un alt aspect important al acestei focusări ar fi aerodromurile, utilizate pentru lansarea aviației tactice ce transportă bombe cu planare cu rază lungă de acțiune, folosite în fiecare săptămână. Multe dintre aceste ținte au fost mutate mai departe de granița ucraineană, iar atacarea lor va impune o prioritizare mai strictă a armelor cu rază lungă de acțiune cu focoase mari. Asta ar necesita o relaxare a politicii actuale a SUA privind atacurile în interiorul Rusiei.

Accesul la arme

În timp ce problema realegerii lui Donald Trump în fruntea SUA va avea o influență asupra accesului la arme de atac cu rază lungă de acțiune, precum și la lansatoarele acestora (inclusiv avioanele de luptă occidentale), complexitatea și costul armelor de atac vor avea, de asemenea, un impact major. Rachete precum Storm Shadow și ATACM nu sunt produse în aceeași cantitate ca munițiile de artilerie și sunt mult mai scumpe. Există o limită în ceea ce privește numărul de astfel de arme care ar putea fi furnizate.

Recunoscând acest lucru, în luna ianuarie a acestui an. Marea Britanie s-a angajat să cheltuiască aproximativ 250 de milioane de dolari pentru a achiziționa, produce și livra rapid 1 000 de drone de atac pentru Ucraina. În cele din urmă, cantitatea de arme de care dispune Ucraina va influența gândirea acesteia în ceea ce privește strategia și planificarea operațională, influențând răspunsurile sale la primele două provocări.

Evaluarea

În primul rând, procesele de evaluare a progresului unei campanii sau strategii îmbunătățesc planificarea și utilizarea armelor. În al doilea rând, pot oferi informații cu privire la măsura în care operațiunile reduc capacitatea forțelor militare ruse desfășurate în Ucraina sau în proximitatea acesteia. În cele din urmă, îmbunătățirea activităților de evaluare va permite o mai bună apreciere a măsurii în care atacurile au un impact asupra capacităților operaționale, strategice și naționale de război ale Rusiei.

În cele din urmă, guvernul ucrainean are nevoie de suficiente informații pentru a evalua dacă resursele investite în diferitele capacități de atac îi aduc cel mai bun randament al investițiilor sau dacă există alte modalități mai eficiente și mai eficace de a obține rezultatele strategice pe care le dorește.

Problemele politice

În timp ce țări precum Marea Britanie au aprobat utilizarea de către Ucraina a rachetelor cu rază lungă de acțiune în atacuri împotriva țintelor din Rusia, americanii au fost mai reținuți. Administrația americană nu și-a schimbat încă politica actuală, care limitează utilizarea armelor și munițiilor furnizate de SUA la teritoriul ucrainean sau peste graniță, în vecinătatea regiunii nord-estice Harkov.

„Aliații europeni intensifică presiunile asupra administrației Biden pentru a relaxa și mai mult restricțiile privind utilizarea de către Ucraina a armelor americane pentru lovituri pe teritoriul Rusiei, susținând că limitele încă în vigoare afectează capacitatea Kievului de a se apăra... Oficialii americani recunosc că, în mai multe momente ale conflictului, Washingtonul a fost reticent în a oferi Ucrainei ceva ce aceasta dorește - pentru a ceda în ultimul moment”, scria Politico într-un articol din această lună.

Unele națiuni europene pledează la rândul lor pentru ridicarea acestor restricții. La 13 iulie, ministrul polonez de externe a declarat: „Acum câteva zile, rușii au lovit un spital de copii... ar fi într-adevăr o escaladare să doborâm bombardierele strategice care lansează aceste rachete sau să lovim aeroportul de pe care decolează?”

Alții însă se folosesc de restricțiile americane pentru a-și justifica propria abordare bazată pe o aversiune față de risc. Germania a urmat exemplul Americii și a renunțat să furnizeze Ucrainei puternicele rachetele Taurus. În urma recentului summit NATO, cancelarul german Olaf Scholz a declarat că „a existat o decizie clară, iar președintele american a spus-o de nenumărate ori, conform căreia armele nu ar trebui să fie utilizate în afara teritoriului ucrainean”.

Este o problemă sensibilă pentru relația SUA-Ucraina. Dar va fi una care trebuie rezolvată dacă ucrainenii vor să sporească suferința resimțită de armata rusă, în special într-un moment în care aceasta și-a mutat mai multe active strategice la mai mare distanță de granița ucraineană.