Kievul este hotărât să mențină ocupația provinciei Kursk, în timp ce forțele Moscovei avansează pe frontul Donețk și amenință cu o nouă ofensivă în sud, relatează El Pais.

Soldați ruși pe frontul din Kursk FOTO PROFIMEDIA

Focul de artilerie, raidurile aeriene și mișcarea vehiculelor blindate sunt intense în regiunea Sumî, un contrast puternic față de poziția slabă a Ucrainei în cele mai fierbinți locuri din regiunea Donbas. Sumî este ariergarda operațiunii veche de trei luni care a permis forțelor Kievului să ocupe o parte din regiunea rusă Kursk. Soldații ucraineni intervievați la sfârșitul lunii octombrie în zonă spun că dacă au nevoie de ceva, atunci ar fi mai multe arme. Numărul trupelor desfășurate aici este neîndoielnic mai mare decât cel al brigăzilor lor care se retrag la sud de Donețk.

Nimeni din Kursk nu se plânge de lipsa de personal: rotațiile în cadrul plutonului pazei de frontieră comandat de Vadim au loc la fiecare 10 zile. La început era la fiecare trei zile, spune acest soldat experimentat. Totuși în teritoriile din Donbas asediate de forțele rusești, precum Kurahove, timpul mediu pe care unitățile de infanterie trebuie să-l petreacă pe linia frontului este de 25 de zile, potrivit a patru brigăzi cu care a vorbit El Pais în octombrie.

Invazia din Kursk este un pariu personal pentru președintele ucrainean Volodimir Zelenski, iar de succesul operațiunii depinde nu doar soarta sa politică, ci și cea a țării. Demonstrarea faptului că Rusia este vulnerabilă și că și teritoriile sale pot fi amenințat este unul dintre cele cinci puncte ale planului de victorie al lui Zelenski, document pe care l-a prezentat aliaților săi internaționali pentru a îmbunătăți situația Ucrainei în război și pentru a atinge o poziție de forță în potențiale viitoare negocieri de pace.

Obstacolele în calea obiectivelor lui Zelenski sunt uriașe, și cu atât mai mult după victoria lui Donald Trump în alegerile prezidențiale din SUA. Președintele american ales a insistat în timpul campaniei sale că prioritatea sa este să închidă robinetul Kievului în ceea ce privește asistența militară și să încheie un acord între Zelenski și Vladimir Putin cât mai curând posibil, chiar dacă asta ar însemna probabil cedarea de teritorii Moscovei. În plus, forțele ruse pregătesc o nouă ofensivă pe frontul sudic din Zaporojie.

Prezența trupelor nord-coreene

Rusia a recâștigat o treime din teritoriul pierdut în provincia Kursk, dar acesta este un progres modest în comparație cu avansul său actual din Donețk. Zona gri din Kursk, pe care niciuna dintre părți nu o controlează, este deosebit de largă, iar trupele ucrainene continuă să dețină inițiativa în ofensivă. Analiștii de la Institutul pentru Studierea Războiului (ISW) au relatat vinerea trecută că forțele ucrainene au avansat în satul Novoivanovka. Acest fapt este reflectat și în videoclipurile publicate de unitățile sale militare în care tancuri și vehicule de infanterie sunt văzute asaltând pozițiile rusești de pe linia frontului. Or, astfel de acțiuni sunt de neconceput pe diferitele fronturi deschise pe teritoriul Ucrainei.

Potrivit estimărilor Statului Major ucrainean, Rusia a alocat 45.000 de soldați contraofensivei, pentru a recâștiga controlul asupra Kurskului. Oficialii militari intervievați estimează că jumătate dintre ei sunt proaspăt recruți, ceea ce înseamnă că nu au experiență de luptă. Kremlinul nu vrea să-și încetinească avansul în Donețk și a optat pentru alianța cu Coreea de Nord pentru a consolida apărarea în propria regiune fără a-și slăbi poziția în alte teatre de război. NATO, Statele Unite, Coreea de Sud și Ucraina au indicat că aproximativ 11.000 de soldați nord-coreeni vor lua parte la luptele de la Kursk. Zelenski a declarat pe 5 noiembrie că primele ciocniri dintre trupele ucrainene și forțele Phenianului au avut deja loc. Mai mulți analiști militari au declarat pentru publicațiile Forbes și The New York Times că trupele nord-coreene luptă în prima linie a ofensivei pentru eliberarea Kurskului alături de Brigada 810 de infanterie navală rusă.

Din perspectiva președintele ucrainean, alianța între Rusia și Coreea de Nord este dovada că Rusia nu dispune de oameni și echipamente pentru a continua să lupte în acest război de uzură. „Scopul este să continuăm să avansăm, pentru că frontul fluctuează și îl putem sparge, putem fi acolo pe termen lung”, spune Iaroslav, sergent în Batalionul de asalt 225. Misiunea ucraineană în Kursk, reiterează Yaroslav, „este de a arăta că Rusia este slabă și nu își poate proteja propriul teritoriu”. Surse militare americane au explicat pentru Bloomberg pe 9 octombrie că trupele alocate de Forțele Armate ale Ucrainei în acest sens va permite trupelor să rămână acolo „încă câteva luni sau chiar mai mult”.

Regimentele mecanizate și blindate, precum Brigada 1, sunt dotate cele mai bune tancuri ale lor- Leopardurile germane - deschizând focul la doar câteva sute de metri de inamic. Brigada Mecanizată 47, formată în întregime din armament și trupe antrenate de țările din NATO, a distribuit, de asemenea, videoclipuri cu tancurile sale americane Abrams și vehiculele blindate de infanterie Bradley în timp ce acestea lansează atacuri frontale asupra pozițiilor rusești. În schimb, într-un alt sector al frontului în care operează Brigada 1, la Zaporojie, tancurile sale efectuează doar manevre defensive rapide, fiind folosite în principal ca artilerie la distanță de liniile inamice.

Evgheni este comandantul unei companii de asalt. El stă de vorbă cu jurnaliștii El Pais în timp ce el și unitatea sa pregătesc armele automate de pe două Oncilla, un vehicul de fabricație polono-ucraineană pentru atacuri și transport de infanterie. Evgheni explică faptul că incursiunea în Kursk a fost o surpriză, astfel că forțele ruse nu au minat pe scară largă terenul și nici nu au construit fortificații, așa cum au făcut în teritoriile ocupate din Ucraina, astfel că operațiunile sunt mai ușoare: „Aici putem ataca apărarea rusă cu două tancuri, deschizând focul și apoi să intrăm în acțiune".

O problemă pentru oamenii săi, explică Evghenie, este că o parte din muniția pe care o au este deficientă. Odată la zece trageri mitraliera se blochează, silindu-i echipa să se retragă. Un alt dezavantaj, spune el, este că la un batalion de 340 de soldați care desfășoară operațiuni ofensive, au doar șase Oncilla – fiecare cu posibilitatea de a transporta o duzină de soldați. De altfel, Zelenski spunea pe 30 octombrie că Ucraina a primit doar 10% din ajutorul militar al SUA, evaluat la aproximativ 60 de miliarde de dolari, aprobat în aprilie anul trecut de Congres.

Superioritatea aeriană și a comunicațiilor

Potrivit oficialilor militari ucraineni, forțele ruse au două avantaje semnificative. În primul rând, există superioritatea aeriană. Impactul rachetelor ghidate lansate de bombardierele rusești este constant în Sumî și Kursk. „Rușii își concentrează atacurile aeriene asupra rețelei noastre logistice. În august, pentru a ajunge în pozițiile în care luptăm, aveam de parcurs 15 kilometri, apoi au fost 30, iar acum sunt 45”, explică Technik, numele de cod al unui soldat din Brigada Aeropurtată 95.

Un al doilea avantaj pe care îl dețin rușii sunt comunicațiile. Soldații intervievați au confirmat că nu își pot folosi telefoanele mobile pentru că nu există acoperire și comunică în principal cu walkie-talkie-uri. Un alt obstacol grav pentru Ucraina este că trupele sale nu pot folosi conexiunea prin satelit Starlink pe teritoriul rusesc, pentru că nu este activată pentru a furniza semnal pe teritoriul rusesc. În ciuda acestui fapt, Oleg Apostol, comandantul Brigăzii 95, și Pavlo Rozlach, comandantul Brigăzii 80 Aeropurtate, au asigurat în interviurile acordate publicației Novy Narnia în octombrie că au găsit alternative. Apostol, fără a specifica cum, a spus că au găsit o modalitate de a folosi Starlink; Rozlach în schimb a recunoscut că nu pot folosi rețeaua, dar că folosesc alte sisteme.

Brigăzile 95 și 80 sunt două dintre cele mai bune regimente ale Forțelor Armate ale Ucrainei. Prezența lor a fost criticată de generalul ucrainean Dmitri Marcenko, într-un interviu pe un canal de YouTube la 27 octombrie: „Poate că liderii noștri au un fel de plan secret, altfel nu înțeleg de ce cele mai bune brigăzi ale noastre sunt în Kursk, în timp ce apărarea noastră din Ucraina se prăbușește”. Politico a raportat în septembrie că fostul comandant suprem al armatei, Valerii Zalujnîi, a fost și el împotriva incursiunii transfrontalieră în Kursk. Comandantul Regimentului Azov, Bogdan Krotevich, a exprimat și el critici în același sens.