Presa internațională semnalează o problemă acută întâlnită la nivelul turismului european care pleacă de la penuria de locuințe, trafic, zgomot, poluare și gunoi - efecte ale turismului de masă, supraturismul.

Multe destinații populare din Europa își schimbă campaniile de turism de genul „Veniți la noi” cu strategii anti-turism precum: „Mai bine nu veniți”, dar și cu o serie de măsuri severe menite să-i descurajeze pe turiști.

Depășite de problemele pe care le provoacă turismul excesiv, multe dintre cele mai emblematice destinații au devenit de netrăit pentru localnici din cauza supraaglomerării și nesiguranței.

„Frumusețea, liniștea și simplitatea multora dintre cele mai bucolice și căutate destinații din Europa nu pot supraviețui milioanelor de sosiri anuale”, semnalează cei de la „Forbes” care fac o analiză a celor mai populare destinații turistice dezvăluite de experți ca fiind anti-turiști.

„Supra-turismul este atât de acut, încât destinațiile populare fac ceva de neconceput, încercând activ să descurajeze sau să blocheze venirile turiștilor”, atrage atenția și publicația „The Guardian” despre cum turismul de masă transformă locurile instagramabile „în opusul a ceea ce au fost cândva”.

Un cunoscut antreprenor român în turism, Răzvan Pascu , explică pentru „Adevărul” cât de acută este problema semnalată de Forbes, cât de „horror” este situația pentru localnicii care nu au vreo legătură cu turismul, cum îi va afecta acest lucru implicit pe turiștii români și cum va arăta viitorul în turism. Menționează chiar și ce se întâmplă la noi în țară cu Delta Dunării.

Gâsca de aur transformată în „rățușca cea urâtă”

Recent s-a semnalat faptul că se așteaptă mai mult de două ore la coadă pentru Acropole, iar în Veneția turiștii se blochează pe podurile de peste canale chiar și în timpul săptămânii din cauza aglomerării din jurul Pieței San Marco. Ca să intri în muzee celebre, este nevoie să faci rezervări cu mai multe luni în avans. Chiar și așa este aproape imposibil să te bucuri de operele de artă din cauza puhoiului de turiști.

Copleșită de numărul imens de vizitatori, Veneția, spre exemplu a introdus o taxă de intrare variind între 3 și 10 euro , iar Grecia a implementat un sistem de intervale de timp pentru vizitatorii de la Acropole. Alte țări au introdus amenzi drastice împotriva turiștilor, precum Portugalia - unde amenda pentru muzica dată tare pe plajă poate ajunge la 36.000 de euro, sau Italia care-i „arde la buzunare” pe turiștii care merg prin unele zone în șlapi sau sandale cu 2.500 de euro. Și în Croația te poți trezi la închisoare pentru că ai dormit în public, te-ai urcat pe monumente ori te-ai îmbătat.

În contextul în care „minunile naturale sau făcute de om și chiar bisericile au fost monetizate”, a devenit un calvar pentru turiști să fie prinși în coșmarul cozilor doar pentru a ajunge pe poteci, pentru a cumpăra o băutură, pentru a intra într-un restaurant sau pentru a se îmbarca într-un tren, avion sau autobuz.

Deși problema nu a ajuns pe agenda Uniunii Europene, modul de gestionare a supraaglomerării turistice în unele zone a iscat vii controverse. Numărul imens de turiști – cândva gâsca de aur pentru aceste „zone fierbinți” – reprezintă tocmai cauza reacțiilor actuale.

Organizația Mondială a Turismului a prezis că până la sfârșitul acestui deceniu, fluxul de turiști internaționali va depăși două miliarde.

„Situația este horror pentru localnicii neimplicați în turism”

„Problema pe care o au locuitorii orașelor turistice este cât se poate de reală și cea mai gravă situație este pentru cei care nu se ocupă de turism. Cei care câștigă din turism sunt mulțumiți, însă mulțumirea lor nu este una sustenabilă, lucrurile nu pot continua în acest ritm. Însă pentru cei care nu lucrează în turism situația este horror, începând de la aglomerație și mizerie, și terminând cu creșterea prețurilor mult peste limita posibilităților și scăderea accesibilității la imobiliare peste măsură, plus accesul tot mai greu la chirii decente”, este de părere Răzvan Pascu .

S-a lovit personal de problemele turismului excesiv într-una dintre vacanțele pe care le-a organizat: „Îmi amintesc o situație din Noua Zeelandă anul acesta, când au trimis pentru grupul nostru de turiști un șofer de autocar de pe altă insulă, de la 800 km distanță, i-au plătit bilet de avion și cazare, doar pentru că în orașul mare (turistic) în care ne aflam, nu mai găseau șoferi de autocar. Nimeni nu voia să mai vină să muncească acolo, pentru că atât de mult au crescut prețurile la case și chiriile, încât nu mai merita pentru nimeni să se mute în acel oraș, nu câștiga suficient de mult ca să își mai permită aceste costuri mari de viață”.

Penuria de meseriași, specialiști este o problemă întâlnită nu doar în turism, ci și în alte domenii, inclusiv în România.

Efectele nedorite ale turismului de masă

Dar problema din turism are multiple valențe: „Și în Grecia am văzut recent anunțuri despre apariția unui partid care luptă împotriva turismului. Pare de necrezut, însă printre explicațiile pe care le avea era și una foarte concretă și reala: spunea că locuitorii din orașele și insulele turistice nu mai găsesc apartamente ca să stea cu chirie, pentru că proprietarii închiriază cu sume decente doar în perioada noiembrie-aprilie, iar în restul lunilor îi dau afară pe chiriași ca să își închirieze apartamentele pe Airbnb turiștilor”.

Consultantul în marketing turistic dezvăluie pentru „Adevărul” și unde crede că se va ajunge din cauza supra-turismului: „Turismul va continua să crească, iar odată cu apariția companiilor aeriene low-cost, mulți trăiesc cu senzația că turismul trebuie să fie pentru oricine, însă călătoriile sunt printre ultimele pe piramida lui Maslow, deci nu sunt o nevoie primordială. Așadar, trebuie găsită o balanță între nevoile locuitorilor și dorințele turiștilor”.

Soluții și pericole: Delta Dunării, cel mai bun exemplu

Iar printre soluțiile existente, a remarcat-o pe cea oferită de Veneția : „În opinia mea, chiar dacă ne convine sau nu, soluția este creșterea prețurilor și introducerea de taxe suplimentare de oraș, pe modelul Veneția , astfel încât și comunitatea să câștige ceva din afluxul de turiști, mai ales că marile orașe europene au mulți turiști de doar o zi, care vin cu vase de croazieră și nici măcar nu se cazează în oraș și nu lasă bani în economia locală. Nu cred însă în modelul Amsterdam, care dintr-o dată se decide să interzică vasele de croazieră să oprească în oraș, pentru că astfel «îți omori» industria de turism și pe cei care au investit în turism”.

Răzvan Pascu amintește că și țara noastră se confruntă cu problema provocată de turismul excesiv: „De peste șase ani spun același lucru cu Delta Dunării - mi se pare regiunea turistică din România care se află în cel mai mare risc de dezastru dacă lucrurile vor continua așa. Cred că riscul să fie distrus acest loc unic în lume de turismul de masă este foarte mare și dacă vom continua să ”vindem” și să promovăm ieftin acest loc , mai ales cu tururi cu barca care nu respectă niciun fel de reguli în ceea ce privește protecția păsărilor și a apelor, și care nici nu plătesc taxe la stat, se va distruge cât de curând, așa cum am văzut că s-au distrus și alte delte, precum Delta Mekongului din Vietnam sau piețele plutitoare tradiționale din Thailanda”.

În loc de epilog

Problema semnalată de către cei de la Forbes nu este o noutate , dar continuă să fie de actualitate. A fost pusă pe tapet și înainte de pandemie. Criza sanitară mondială a pus o pauză binemerită în turismul internațional, de care ar fi trebuit să profite toți cei afectați / implicați, pentru a găsi un remediu. Problema ignorată însă nu a dispărut de la sine, ci dimpotrivă s-a acutizat. Mai ales după pandemie când apetitul turiștilor a crescut și mai mult.

Deja au început să se resimtă efectele, cauzate atât de supra-turism cât și de contextul la nivel mondial: pandemie, războiul din Ucraina, criza energetică etc.. Creșterea prețurilor de care amintea Răzvan Pascu , care se află într-un trend ascendent, i-a determinat pe mulți dintre turiști să-și regândească vacanțele și să aleagă destinații mult mai ieftine, pe care nu le luaseră în calcul până acum. Astfel se explică, spre exemplu, apetitul românilor, din timpul și de după pandemie, pentru stațiunile balneare și zonele montane „ascunse”.

Și la nivel internațional există o politică destul de agresivă de promovare a unor destinații cu potențial turistic, dar mai puțin sau deloc cunoscute .