TUNUL Bechtel! O RUȘINE de țară, un POPOR UMILIT! Năstase ne dă LECȚII pe blog!
Finalul stupefiant al dosarului penal care ancheta dispariția contractului Bechtel ne arată ce rușine de țară suntem și ce popor umilit! Nu s-a găsit documentul furat și hoții rămân anonimi. Procurorii au închis cercetarea penală fără niciun vinovat! Ancheta ce urma să ducă la găsirea contractului original încheiat de către România cu compania americană: documentul nu a fost găsit, dar dosarul penal a fost închis fără ca vreun vinovat de pierderea și/sau distrugerea lui să fi fost identificat. Motivul: faptele penale, dacă au existat, s-au prescris.
Un document clasificat ca secret de stat nu doar că a dispărut din instituții ale statului, dar nu a fost niciodată recuperat. Poate mai grav, același stat nici măcar nu știe dacă documentul a fost sustras, distrus și nici cine e responsabil fie de aceste fapte, fie de orice alte fapte care ar fi dus la dispariția contractului original, scrie România Liberă .
Pentru autostrada numită în presă „Bechtel“, precum compania americană contractoare, România a plătit peste 1,4 miliarde euro. Nu, nu pentru un drum adevărat, ci doar pentru 52 de kilometri. La semnarea sa în 2003, suma pe care România ar fi urmat s-o plătească se ridica la 2,2 miliarde dolari. Renegocieri ulterioare, însă, și apoi chiar o reziliere au făcut ca totul să se oprească la „doar“ două treimi din suma inițială.
Tocmai cu ocazia negocierilor pentru rezilierea contractului, în august 2013, ministrul Dan Șova a anunțat că s-a pierdut contractul original semnat cu compania Bechtel. Poate că Șova nu ar fi admis pierderea, dar avea nevoie de un motiv suficient de bun pentru care nu se putea desecretiza documentul, așa cum se cerea public. Pe 26 august 2013, Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine (DPIIS), condus la acea dată de ministrul Șova, a anunțat că a depus la Direcția Națională Anticorupție plângere penală pentru lipsa exemplarului original al contractului cu Bechtel. Acum trei ani, DPIIS preluase de la Ministerul Transporturilor activitatea de construire de infrastructură rutieră, în urma unei reorganizări a Guvernului.
„Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine a depus la DNA plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu privind protecția informațiilor clasificate, constând în lipsa exemplarului original al contractului de proiectare, construire și finanțare a autostrăzii Brașov-Cluj-Borș, încheiat între statul român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, și compania americană Bechtel International Inc., precum și a tuturor documentelor subsecvente acestui contract“, se menționa într-un comunicat de presă emis de instituția condusă de Șova.
Lungul drum al dosarului până la clasare
Pe 10 octombrie 2013, DNA și-a declinat competența în soluționarea dosarului către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. După numai opt zile, această instanţă a trimis ancheta la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului (PJS) 1. După ce a stat aproape un an la procurorii PJS 1, pe 24 iulie 2014 dosarul a fost trimis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5. Iar magistraţii de aici i-au delegat pe polițiștii de la Secția 17 din București să se ocupe de anchetă. După încă un an, dosarul a fost îngropat definitiv pe 30 septembrie 2015, pentru că faptele s-ar fi prescris.
„Vă comunicăm că, la data de 30.09.2015, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București a dispus clasarea cauzei privind plângerea penală formulată de Dan Coman Șova, în calitate de ministru delegat, reprezentant al Departamentului de Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, sub aspectul infracțiunii de furt prev. de art. 228 alin. 1 C.Pen., cu aplicarea art. 5 C.Pen., întrucât din cercetări nu a rezultat comiterea unei fapte prevăzute de legea penală și sub aspectul infracțiunilor de distrugere (...), neglijență în serviciu (...) și abuz în serviciu contra intereselor publice (...), întrucât în cauză s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale“, a precizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5, la solicitarea „României libere“.
Tunul Bechtel: semnat în 2003, reziliat în 2013
Saga contractului cu compania americană Bechtel a început pe 18 noiembrie 2003, când Guvernul României condus de Adrian Năstase a emis o ordonanță de urgență. Conform acesteia, Compania Naţională de Autostrăzi și Drumuri Naţionale din România (CNADNR) demara procedura de negociere cu firma americană Bechtel International Inc. pentru proiectarea și construirea autostrăzii Brașov-Cluj-Borș.
Încredințarea contractului de proiectare și construire a autostrăzii s-a făcut prin derogare de la prevederile privind achizițiile publice, care priveau exclusiv procedura de încredințare a contractului. Modalitatea de atribuire a contractului a generat o serie de critici la adresa Guvernului Năstase din partea unor actori internaționali cum ar fi UE, Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare și Fondul Monetar Internațional. O lună mai târziu, CNADNR a fost mandatată să semneze contractul cu americanii de la Bechtel.
În urma negocierilor, s-a stabilit ca prețul pe kilometru de autostradă să fie de 5,4 milioane euro. Avocații angajați de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului pentru negocierile cu Bechtel declarau că este un preț bun pentru că americanii ceruseră inițial 6 milioane de euro pe kilometru.
Pentru redactarea contractului, CNADNR a plătit nu mai puțin de 6 milioane de euro avocatei Simona Neagu, rudă cu Ion Neagu. La vremea respectivă, Ion Neagu era șeful Comisiei juridice din Camera Deputaților. Întâmplător sau nu, proiectul de lege privind aprobarea ordonanței prin care s-au demarat negocierile cu Bechtel a trecut fără probleme prin Parlament. Ulterior, avocata Simona Neagu a ajuns să lucreze pentru casa de avocatură Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen, care reprezenta compania Bechtel.
În 2013, ministrul Dan Șova a anunțat că a reziliat contractul cu Bechtel, cu condiția ca statul român să pătească 37,2 milioane euro. La negocierile pentru rezilierea contractului Bechtel, asistenţa juridică a fost asigurată de două firme. De partea statului s-a aflat casa de avocatură Raţiu & Raţiu, condusă de fostul partener de afaceri al ministrului Dan Șova. Interesele firmei Bechtel au fost apărate de Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen, din al cărei acționariat făcea parte și Ana Diculescu Șova, mama vitregă a lui Dan Șova. Aceasta a explicat atunci că nici ea și nici fiul său vitreg, ministrul Dan Șova, nu sunt în conflict de interese.
„Eu am reprezentat Bechtel în procesele Bechtel, deci nu în consultanţele Bechtel. Consultanţa efectivă pe contract, și mai ales în ultima parte a acestui contract, a acordat-o unul dintre avocaţii de la consultanţă“, a declarat Ana Diculescu Șova, citată de digi24.ro.
Cum au calculat procurorii data prescrierii?
Procurorii statului român habar n-au, practic, dacă exemplarul original al contractului dintre România și Bechtel a fost furat sau distrus și dacă la mijloc a fost vorba de neglijență în serviciu sau abuz. Iar motivul pentru care procurorii habar nu au e simplu, uluitor de simplu: răspunderea penală s-a prescris. Dar cum au decis procurorii că răspunderea penală s-a prescris? Mai exact, ce dată de săvârșire a infracțiunilor au luat în calcul astfel încât să calculeze îndeplinirea termenului de prescripție? La toate aceste întrebări, procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 nu au dat și nu vor da nici un răspuns. Conform legii, rezoluția de clasare a dosarului nu se comunică decât părților. Iar în acest caz partea interesată este exclusiv fostul Departament de Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, adică o altă instituție de stat.
Avocatul Ovidiu Budușan a încercat să identifice câteva explicații, la solicitarea „României libere“.
„Fără rezoluția procurorului de caz e greu de spus cum s-a ajuns la prescripția faptelor. Poate că procurorul a identificat un moment anume în care a dispărut dosarul și a calculat de atunci până la data prescrierii“, a spus Budușan. Conform acestuia, singura posibilitate ca ancheta să fie reluată este ca soluția procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 să fie contestată. „Transparența în acest dosar ar crește dacă soluția procurorilor ar fi atacată în instanță și, astfel, am avea de-a face cu un dosar public“, a adăugat Ovidiu Budușan.
Totuși, în acest moment, la mai bine de un an de zile de la clasarea dosarului penal, contractul dintre statul român și Bechtel, exemplarul original, este de negăsit. La fel de adevărat este că, după cum a constatat și avocatul Budușan, „nu se poate proba că nu au fost suficiente copii după contractul original sau că s-ar fi produs daune statului din cauza inexistenței exemplarului original“.
Însă nici măcar asta nu putem ști cu certitudine, câtă vreme varianta originală a contractului nu mai există. Sau, dacă există, nu se află în posesia instituțiilor statului român. Un stat aflat în NATO și UE care nu este în stare să gestioneze un document clasificat ca secret de stat.
