Mai multe națiuni europene insistă pe ideea trimiterii unor trupe de menținere a păcii în Ucraina, odată ce ea va fi semnată. „Adevărul” a consultat mai mulți experți pentru a vedea dacă România ar trebui să se înscrie printre țările care vor trimite trupe sau dacă acest lucru ar fi în detrimentul nostru.

Franța și Marea Britanie sunt marile susținătoare ale ideii trimiterii unor forțe europene de menținere a păcii , după ce Ucraina și Rusia vor opri războiul. Dezbaterea pe această temă a fost inițiată de președintele francez Emmanuel Macron, dar a fost primită cu reticență de Germania, Italia și chiar Polonia. Marea Britanie, prin vocea premierului Keir Starmer, a marșat cu adevărat la această idee, iar parțial și Spania. România, care a lipsit de la discuția inițială ce a avut loc la Paris, trebuie să ia propria decizie.

Duminică, 2 martie, la Londra, președintele interminar al României, Ilie Bolojan, va fi prezent la o conferință la care aliații vor relua această discuție. Ulterior, pe 6 martie, va fi o reuniune extraordinară a Consiliului European, iar principalele teme de pe agendă vor fi politica europeană de apărare, sprijinul pentru Ucraina şi creşterea bugetelor alocate cheltuielilor militare.

Nu întâmplător, șeful statului i-a convocat miercuri, 26 februarie, pe liderii partidelor parlamentare pentru o discuție pe această temă. Atât șefii partidelor din coaliție PSD, PNL și UDMR, cât și cei ai opoziției – AUR, USR și SOS s-au arătat reticenți la această idee.

Pentru că subiectul e unul totuși extrem de important și va reveni cu siguranță în dezbatere, „Adevărul” a apelat la expertiza unor specialiști în securitate și geopolitică, pentru a afla dacă România ar trebui să ia în calcul opțiunea de a trimite militari în Ucraina pentru menținerea păcii. Un important general, un expert în securitate și relații internaționale și un cunoscut analist de politică internațională au încercat să ofere cele mai bune răspunsuri.

Prea devreme pentru o decizie atât de importantă

Generalul (r) Dan Grecu a fost decorat atât de americani, cât și de NATO și ONU. Mai exact, după misiunile sale în Irak, Afganistan, Etiopia și Eritreea, el a fost decorat cu Medalia pentru merite deosebite a Forțelor Terestre ale Statelor Unite ale Americii (US Army Commedation Medal), Medalia ONU cu semnul „2 silver” pentru misiunea UNMEE și medalia NATO pentru operații ,,non article five”. Actualmente președinte al Asociației Ofițerilor în Rezervă din România, generalul Grecu știe foarte bine ce implică aceste misiuni de pace, pentru că a luat parte la așa ceva, astfel că este un interlocutor potrivit pe acest subiect.

„Nu cred că ar fi momentul potrivit să trimitem trupe în Ucraina. Mai târziu, în funcție de cum va evolua situația, da, am putea face asta. Dar numai în funcție de situație și doar într-un cadru internațional care să garanteze inclusiv securitatea trupelor menite să asigure acordul de încetare a focului sau ce fel de acord va fi. Altfel spus, când vor exista garanții și când va fi deja pace, putem relua discuția”, spune generalul Grecu.

Șeful generalilor români atrage atenția și asupra faptului că, în acest moment, nu există încă un acord concret, iar Rusia se opune, cel puțin deocamdată.

De unde vin marile probleme

„Atâta timp cât Rusia nu acceptă trupe europene care să supravegheze acordul de încetare a focului, va fi imposibil să trimitem trupe. Sigur, eu cred că un acord de încetare a focului probabil că va exista. Va fi un acord de încetare a focului pe actualele poziții, dar atenție, modul în care acesta va fi respectat nu depinde neapărat de autoritățile superioare din Federația Rusă sau din Ucraina, depinde de situația de acolo, de trupele care vor fi față în față. Un astfel de acord ar însemna, pe lângă încetarea propriu-zisă a focului, și o retragere a forțelor și de-o parte și de alta, undeva, la o anumită distanță ce va fi stabilită. Vom avea, așadar, o retragere a forțelor de la acea linie de contact cu o adâncime care va fi stabilită. În acest moment, europenii sunt destul de realiști, dar discuțiile au loc pentru momentul în care această pace va fi semnată”, mai spune el.

Cât privește România, situația va trebui analizată foarte bine, iar o decizie să fie luată doar când vor exista garanții serioase de securitate pentru trupele de menținere a păcii.

„Adică cât lipsesc acordurile astea, atâta timp cât nu există garanții, niciun stat nu își va trimite acolo soldați. Mai ales că nu vorbim de 10, 20, 50 de kilometri, vorbim de o linie de contact uriașă, de 1.000 de kilometri, atât cât e frontul. Există și o discuție aici, pentru că, în egală măsură, de regulă este contraindicat ca statele din proximitate să trimită trupe. Asta este și explicația de ce Polonia, țară care a făcut aproape orice pentru Ucraina, se opune vehement să-și trimită forțele acolo. Pentru că Polonia are graniță comună și cu Federația Rusă”, adaugă generalul.

Întrebări esențiale

Un alt aspect important va fi sub ce egidă vor fi trimise trupe pentru menținerea păcii.

„Până acum, Federația Rusă a transmis foarte clar că nu discută de prezența unor trupe din țări NATO. Dacă își schimbă rușii părerea, este cu totul altceva. Dar eu, cum îi știu pe ruși foarte căpoși, nu cred că și-o vor schimba. Discuția va fi, așadar, de unde o să vină trupele astea. Sub mandatul OSCE este greu de crezut. Pentru că Rusia a spus că nu mai are încredere în OSCE. Sub mandat NATO, nici atât. Rămâne ONU, în situația în care se va obține un acord în cadrul Consiliului de Securitate. Cum spuneam, sunt multe discuții, trebuie văzut și ce vor agrea Ucraina și Rusia, iar în funcție de asta se va face o analiză serioasă și se va lua decizia. Dar mai e până acolo”, susține generalul Dan Grecu.

Expert în securitate și relații internaționale, Claudiu Degeratu a fost mulți ani șeful secţiei de Apărare din cadrul Delegaţiei Permanente a României la NATO, în Bruxelles. În opinia sa, nu ar fi foarte inspirat, cel puțin în acest moment, ca România să decidă să-și trimită propriile trupe în Ucraina.

Am ridica mingea la fileu propagandei Kremlinului

„Forțele politice, partidele din România nu merg pe ideea asta. Sigur, aici a avut un cuvânt de spus și Polonia. Așa cum vedem, Polonia nu vrea să trimită acum trupe, să vedem peste șase luni, după alegeri, dacă polonezii vor relua discuția. Noi, însă, nu cred că ar fi inspirat să luăm această decizie. Nu ar fi inspirat pentru că trebuie să gestionăm după aceea o campanie dură, mediatică și campanii de dezinformare din partea rusă vis-a-vis de, mă rog, aspirațiile istorice ale României în Ucraina. I-am auzi pe ruși spunând că trimitem trupe acolo fiindcă vrem o parte din Ucraina”, spune expertul.

Claudiu Degeratu vorbește și despre faptul că o astfel de decizie ar exacerba și mai mult discursul anti-ucrainean din România și ar provoca reacții dure din partea unei părți a populației.

„Ne-am putea confrunta cu mari probleme. Vedeți că și tendința politică în alegerile prezidențiale se conturează acest tip de, să zicem, curent care presupune mai mult reducerea implicării noastre în Ucraina și amplificarea unor retorici de genul acesta, de cereri de retrocedare, cereri de dezvoltare a unor proiecte istorice gen România Mare și așa mai departe. Toate acestea sigur că ar fi destul de problematice pentru actuala configurație”, mai spune Degeratu.

Prioritățile României

În schimb, România ar trebui să strângă relațiile cu Ucraina și să ofere altfel de asistență Kievului.

„Din punctul meu de vedere, prioritatea rămâne să avem un parteneriat strategic cu Ucraina bilateral. În schimb, discutând despre misiuni internaționale este cam devreme să spunem ce înseamnă participarea cu trupe pentru că va fi foarte greu la nivel european să fie definită clar această participare. Din câte îmi dau seama, se bazează mai mult pe o coaliție de voință decât pe contribuția Uniunii Europene sau contribuția NATO cu trupe. Oricum, nuanța este doar ca anumite țări să participe, adică cele care doresc să facă chestia asta”, susține expertul.

Pe de alta parte, România nu este pregătită pentru asta, consideră Claudiu Degeratu.

„Chiar dacă am vrea nu suntem pregătiți. Mergând mai departe, vedem că oricum nu sunt pregătiți nici europenii. Nu degeaba solicită garanții din partea Statelor Unite ale Americii. Discuția e complicată, cel puțin în acest moment. Rămâne ca, în funcție de deciziile care vor fi luate după tratative, în funcție de acordul de pace agreat, să vedem dacă vor fi trupe și ce fel de trupe. Și ale cui vor fi”, mai spune Claudiu Degeratu.

Nu există garanții, deocamdată

Și analistul politic Ștefan Popescu este rezervat în această privință. Expertul consideră că situația este foarte complicată în acest moment, chiar dacă totul pare că va evolua în direcția încheierii războiului. Cu toate acestea, discuțiile privind garanțiile ce vor fi acordate Ucrainei, atât din partea europenilor, cât și a americanilor, nu au dus încă la o concluzie clară.

„Este un semnal că lucrurile avansează în direcția încheierii războiului, dar asta nu înseamnă că acest acord face parte din pachetul de garanții. Nu, cel puțin în spațiu public, ceea ce s-a comunicat de la Washington, se referă numai la participare europeană cu trupe, pur europeană. Așadar, fără o participare americană și neacoperită de articolul 5 ce stă la baza NATO”, spune politologul.

El mai atrage atenția asupra faptului că nici măcar Franța și Marea Britanie nu au clarificat până acum felul în care vor sta lucrurile.

„Înșiși partenerii europeni cei mai ambițioși și cu posibilități militare reale, Franța și Marea Britanie, încă reflectează la natura participării lor. Cele două puteri ezită, deocamdată, între prezența unor trupe de asigurare a unor orașe și infrastructuri critice de pe teritoriul Ucrainei sau, dimpotrivă, prepoziționate cu forțe aeriene în România și în Polonia”, punctează expertul.

România, în acest moment, nu are un cuvânt important de spus în această ecuație. Din punct de vedere militar, România nu ar fi deloc pregătită, susține el.

„Este prematur să cerem, e premtur și să punem asemenea întrebări reprezentanților statului român în acest moment, când încă lucrurile nu sunt definitivate, conturate la un nivel mai înalt în rândul Alianței. România nu poate fi singura țară acum cu o poziție clară, mai cu seamă având în vedere capacitățile ei militare, dar și faptul că nici aliații nu au luat o decizie clară. Noi trebuie aici, într-adevăr, să fim prudenți. În acest caz, România e bine că e prudentă, iar poziția noastră este absolut corectă”, conchide Ștefan Popescu.