Războiul și pacea din vremurile noastre vor depinde de deciziile diferiților lideri mondiali, dar mai ales de acești trei președinți: Donald Trump în Statele Unite, Xi Jinping în China și Vladimir Putin în Rusia. Așadar, priviți-i și analizați ideile care plutesc în jur. Veți vedea nu atât o ciocnire de ideologii, cât un mod de gândire comun. Iar acest lucru este plin de probleme, scrie editorialistul Bloomberg Andreas Kluth.

„În timpul Războiului Rece, liderii americani și sovietici au aderat la ideologii opuse. Primii reprezentau libertatea și capitalismul (sau „liberalismul”), în timp ce ultimii reprezentau diferite nuanțe de marxism-leninism. Este de remarcat faptul că această situație înspăimântătoare s-a dovedit a fi destul de stabilă. Războiul Rece a rămas rece (cu excepția cazului în care erai în prima linie a unui război prin procură) și a fost în cele din urmă rezolvat pașnic”, a declarat expertul.

Potrivit acestuia, Putin și Xi - și acum, aparent, Trump - nu sunt atât de mult captivați de ideologii identificabile, cât de instincte mai simple: dorința de putere și o sete generală de dominație, inclusiv de expansiune teritorială. Sufixul -ism care descrie această mentalitate este imperialismul. Aceasta a fost norma în cea mai mare parte a istoriei, inclusiv la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, când marile puteri au concurat nu pentru idei, ci pentru colonii, pământ și putere. Această competiție a condus direct în tranșeele Primului Război Mondial.

Perioada actuală nu este o repetare a Războiului Rece

„Această analogie arată de ce perioada actuală nu este o repetare a Războiului Rece. Este mai periculoasă”, a declarat Condoleezza Rice, care a fost consilier pe probleme de securitate națională și secretar de stat în timpul lui George W. Bush, iar în prezent conduce Hoover Institution de la Universitatea Stanford.

Kluth consideră că Uniunea Sovietică a încercat să își exporte ideologia în țările aflate sub jugul său, dar în rest a practicat autarhia, izolându-se pe sine și statele sale vasale de economia globală. În schimb, China lui Xi, deși are încă un nume comunist, este agnostică cu privire la stilul de guvernare ales de țările vecine. Dar le cere acestora să se supună Beijingului.

În mod similar, spune observatorul, Putin nu se vede ca reîncarnarea lui Lenin sau Stalin, ci ca un nou țar, precum Petru sau Ecaterina, care adună pământurile rusești și alte teritorii. El încearcă să acopere acest lucru cu teorii istorice șarlatane conform cărora, de exemplu, ucrainenii au fost de fapt ruși fără să știe. Dar singura narațiune coerentă în mintea lui Putin este povestea propriei sale puteri, pe care simte că trebuie să o proiecteze printr-un stat rus irredentist, expansionist și agresiv.

„Până de curând, în calea neoimperialismului pe care îl reprezintă Xi în Asia sau Putin în Europa de Est exista de obicei ceva mare. Era vorba de Statele Unite, care au o tradiție a excepționalismului și s-au definit adesea fie ca un far al libertății, fie ca un cruciat al acesteia. După al Doilea Război Mondial, Statele Unite au susținut o ordine internațională liberală, bazată pe reguli, un sistem care, cel puțin în teorie, a limitat imperialismul jingoist al marilor puteri și a permis țărilor mici să prospere”, se arată în articol.

Excepționalismul american în declin

Cu toate acestea, excepționalismul american a fost în declin din vremurile recente ale lui Bush și Rice și războaiele lor din Irak și Afganistan. Acesta nu a jucat un rol proeminent în timpul primului mandat al lui Trump, iar apoi a revenit timid doar în timpul lui Joe Biden, care a încercat, dar nu a reușit, să transforme politica mondială într-o competiție între autocrații și democrațiile conduse de SUA. Dar America încă se considera în esență o putere anti-imperialistă.

„Acest lucru s-a schimbat luna aceasta, când Trump a depus al doilea jurământ. El intimidează Danemarca pentru că vrea să încorporeze Groenlanda în SUA, Panama pentru că vrea să îi „ia” canalul Istm construit de americani și chiar Canada, pe care o consideră potrivită pentru rolul celui de-al 51-lea stat. El a avut mult mai puțin de spus lui Putin și Xi decât să strige că este „timpul” să ajungă la o înțelegere cu privire la războiul din Ucraina”, notează Kluth.

De asemenea, el a ales un predecesor ciudat la care să se refere în timpul discursului său inaugural. În timp ce alți președinți recenți s-au referit de obicei la cineva de pe Muntele Rushmore, Trump și-a trimis audiența la enciclopedii, lăudându-l pe cel de-al 25-lea președinte, William McKinley.

„Un motiv este că McKinley a fost un protecționist și a folosit pe scară largă taxele comerciale, pe care Trump le adoră. Un alt motiv este că el a fost, de asemenea, cel mai deschis președinte imperialist din istoria Americii, invadând Cuba, Puerto Rico, Guam, Filipine, Insulele Samoa de Vest și Wake Island și anexând Hawaii”, explică editorialistul.

„În loc să învingă imperialismul, sub McKinley, Statele Unite l-au îmbrățișat, chiar dacă numai pentru o perioadă scurtă de timp. În alegerile din 1900, democrații care au candidat împotriva lui McKinley au avertizat că imperialismul în străinătate va duce rapid și inevitabil la despotism acasă. Ei au pierdut. Dar până la izbucnirea Primului Război Mondial, opinia publică s-a întors din nou brusc împotriva imperialismului, văzându-l ca pe o corupere a excepționalismului american”, notează Charles Kupchan.

O nouă Ialta la orizont

Kluth subliniază că Trump este departe de o astfel de înțelegere. Iar acest lucru este exact ceea ce îi mulțumește pe Putin și Xi. Fiecare speră să încheie un acord cu Trump pentru a împărți lumea în sfere de influență. Kremlinul este deosebit de amețit de speranța că Putin și Trump își vor strânge mâinile într-o „nouă Ialta”.

Ialta este o stațiune din Crimeea (prim-ministrul britanic Winston Churchill a numit-o „Riviera Hades”) unde Franklin Roosevelt, Stalin și Churchill s-au întâlnit acum 80 de ani pentru a conveni asupra unei înțelegeri postbelice.

Roosevelt dorea ca Stalin să aprobe o nouă ordine care să scoată în afara legii agresiunea imperialistă, formalizată într-o instituție numită Națiunile Unite. Pe hârtie, a obținut-o. În realitate, însă, el și Churchill au acceptat un acord în temeiul căruia Stalin a continuat să subjuge Europa Centrală și de Est. Americanii au considerat Ialta drept o înfrângere a principiilor, rușii drept o victorie a politicii de putere, iar polonezii, statele baltice și alții drept o trădare flagrantă.

„Astăzi, lumea pare condamnată la un nou Ialta între Trump, Putin și Xi. Va fi un pact între imperialiști, care nu se va baza pe nicio viziune ideologică nobilă, alta decât noțiunea că forța este corectă și coerciția este un joc corect. Acest lucru ar putea duce la război între ei dacă nu se pot pune de acord cu privire la pradă. Acest lucru va condamna cu siguranță unele țări mici prinse la mijloc. Și, așa cum au realizat democrații în 1900, iar Putin și Xi au dovedit fără îndoială, imperialismul în străinătate va duce, de asemenea, la despotism acasă”, a adăugat editorialistul Bloomberg.