Președintele ales al SUA, Donald Trump, și-a sărbătorit Crăciunul cu familia în Florida, dar și-a pregătit și discursul de învestitură pe care urmează să-l susțină la Casa Albă în 20 ianuarie, inspirându-se din cel al fostului președinte republican Ronald Reagan (1981-1989), potrivit AFP.

După ce în timpul campaniei prezidențiale s-a făcut ecoul foștilor președinți democrați John F. Kennedy și Franklin D. Roosevelt și al republicanului Abraham Lincoln, Trump ar urma cu această ocazie să reia "vorbirea directă" a lui Reagan.

Dar tribunul populist de 70 de ani nu scrie singur. Principalul redactor al discursului va fi Stephen Miller, un tânăr californian, fost consilier al viitorului ministru al justiției Jeff Sessions, care i-a semnat deja discursul de la Convenția Partidului Republican.

În 1981, după ce și-a început discursul mulțumindu-i predecesorului său, Ronald Reagan afirmase că "SUA se confruntă cu un rău economic de mare amploare". El promisese să reformeze fiscalitatea și a lăudat meritele liberei inițiative — două dosare care îi vor marca cei opt ani de putere. "În această criză actuală, statul nu este soluția problemei noastre, statul este problema", afirmase el.

Apropiații lui Trump spun că el nu și-a stabilit încă tema principală a discursului, dar una dintre priorități ar urma să fie ușurarea poverii de pe umerii companiilor pentru a repara o economie pe care o consideră în pană.

Discursul de învestitură marchează startul unei noi președinții și îi definește adesea, a posteriori, pe ocupanții Casei Albe.

Într-un astfel de discurs, Kennedy (1961-1963) clamase că "ștafeta a fost trecută unei noi generații de americani", exprimând atunci cotitura anilor '60. El îi invita astfel pe americani "să se întrebe nu ceea ce țara poate face pentru voi, ci ceea ce puteți voi să faceți pentru țară", generând un spirit al serviciului național care mai durează încă și astăzi.

Cu câteva decenii mai devreme, Roosevelt (1933-1945) a căutat să redea încredere unei țări aflate încă sub șocul Marii Depresiuni, subliniind că "singurul lucru de care trebuie să ne temem este frica însăși".

Iar Lincoln (1861-1865) încercase să 'panseze' rănile Războiului Civil, cerându-le americanilor să considere viitorul "fără răutate față de cineva, cu caritate pentru toți".

Donald Trump, de asemenea, face apel la istoricul Douglas Brinkley și la vechi consilieri, precum personalitatea de extremă dreaptă Steve Bannon. Miercuri, Brinkley și Trump au evocat "un fel de istorie a președinției și a învestiturilor din trecut" și au vorbit despre promisiunile prezidențiale cele mai marcante, a relatat istoricul. Miliardarul "este foarte interesat de omul care merge pe Lună și fotografia Lunii, deci am vorbit un pic despre aceasta", a adăugat el.

Discursul lui Trump de peste trei săptămâni nu va fi doar un instrument de evaluare a politicii sale, ci va permite și evaluarea calităților sale de orator și capacitatea sa de a lărgi orizontul americanilor. Or, magnatul imobiliar se simte mai în largul său când vorbește spontan decât atunci când citește discursuri pregătite dinainte.

O excepție notabilă a fost discursul său de învestitură în calitate de candidat la alegerile prezidențiale de la Convenția Republicană de la Cleveland (nord) în iulie.

Acel discurs de acceptare se inspira din cel al lui Richard Nixon (1969-1974) la Convenția Partidului Republican din 1968. "Când privești America vezi orașe învăluite în fum și flăcări. Auzi sirenele urlând în noapte", declara Nixon.

Pledoaria lui Nixon în favoarea unui "nou leadership în America" a devenit astfel la Trump respingerea "acelorași politicieni" care au provocat problemele. "Eu sunt vocea voastră. Sunt singurul care poate aranja toate acestea", declarase el.

AGERPRES