Printre sutele de trenuri care străbat zilnic rețeaua feroviară elaborată a Ucrainei, trenul Kiev-Kramatorsk se distinge, învăluit într-o tăcere solemnă, în timp ce pasagerii își așteaptă destinația.

În fiecare zi, în jurul orei șapte dimineața, pasagerii acestei rute părăsesc siguranța relativă a capitalei și se îndreaptă spre est, către zonele de pe linia frontului, unde luptele dintre forțele ucrainene și trupele rusești fac ravagii, iar loviturile rusești sunt frecvente cu rachete imprecise care lovesc zone rezidențiale.

Pasagerii sunt un amestec de bărbați și femei care oferă o latură a societății ucrainene din aceste zile. Printre ei se numără soldați care se întorc pe front după o scurtă permisie, femei care fac această călătorie pentru a se reîntâlni pentru câteva zile cu soții și iubiții care servesc pe câmpurile de luptă și locuitori care se întorc să verifice casele din regiunea Donețk.

Cu toții sunt pierduți în gânduri și rareori conversează între ei.

Marta Banakh, în vârstă de 19 ani, așteaptă cu nerăbdare următoarea oprire a trenului într-una dintre cele nouă stații intermediare pe drumul spre Kramatorsk. Ea coboară în stație pentru o scurtă pauză de țigară, schimbându-și greutatea de pe un picior pe altul, înainte și înapoi.

Familia ei nu știe că a făcut această călătorie din vestul Ucrainei, traversând întreaga țară, pentru a se întâlni cu iubitul ei, care servește în infanterie de la începutul invaziei Rusiei în Ucraina, în februarie 2022. Rareori are parte de o pauză, iar Marta a decis să îl surprindă cu o vizită.

„Îmi fac griji că fiecare zi ar putea fi ultima a lui și că s-ar putea să nu ne mai vedem niciodată", a spus ea purtându-și părul despletit, încununat cu o bentiță cu perle.

Kiev-Kramatorsk, una din cele mai circulate rute feroviare după declanșarea războiului

Este singurul tren de zi de mare viteză care merge până la Kramatorsk. Orașul se află la aproximativ 30 de kilometri (mai puțin de 30 de mile) de linia frontului, ceea ce îl face susceptibil la loviturile rusești. Și la doar câțiva kilometri de oraș, luptele din apropierea orașului Bahmut, aflat sub control rusesc, fac ravagii pentru al doilea an.

Războiul a devenit o parte integrantă din viața a milioane de ucraineni, iar vastul sistem feroviar al țării a rămas operațional în ciuda războiului. Trenurile de noapte care zornăie prin țară încă își întâmpină clienții cu ceai cald și cearceafuri curate în compartimentele de dormit. Trenurile transportă, de asemenea, marfă, ajutoare și echipamente.

Popularitatea rutei Kiev-Kramatorsk evidențiază realitatea războiului.

Aproximativ 126.000 de pasageri au folosit această rută în lunile de vară din acest an, potrivit operatorului feroviar național Ukrzaliznytsia. Aceasta ocupă poziția a patra în ceea ce privește volumul de pasageri dintre toate trenurile intercity de mare viteză și menține una dintre cele mai mari rate de ocupare - 94% - dintre toate trenurile ucrainene.

Conexiunea a fost suspendată timp de șase luni la începutul războiului. Întreruperea din aprilie anul trecut a avut loc în urma unui atac cu rachete rusești asupra gării Kramatorsk, în timp ce pasagerii așteptau să fie evacuați. Lovitura a ucis 53 de persoane și a rănit alte 135, într-unul dintre cele mai mortale atacuri rusești.

Alla Makieieva, în vârstă de 49 de ani, obișnuia să călătorească în mod regulat pe această rută chiar și înainte de război. Întorcându-se dintr-o călătorie de afaceri în capitală înapoi în Dobropillia, un oraș nu departe de Kramatorsk, ea reflectează asupra schimbărilor dintre atunci și acum.

„Am învățat să trăim printre atacurile cu rachetele”

„Oamenii s-au schimbat, acum par mai posomorâți", spune ea. „Am învățat deja să trăim cu aceste rachete. Am devenit prieteni", glumește ea. „În Kiev, atmosfera este complet diferită, oamenii zâmbesc mai des".

Kievul este atacat în mod regulat de rachete și drone rusești. Dar, spre deosebire de Kramatorsk, în regiunea Donețk, capitala dispune de o protecție puternică din partea apărării antiaeriene, ceea ce le oferă locuitorilor o iluzie de siguranță.

Pe măsură ce lumina dimineții cedează treptat locul soarelui de amiază, aceasta umple vagoanele spațioase ale trenului de o strălucire caldă. Rafturile trenurilor sunt în mare parte pline cu rucsacuri militare și genți mici.

Din când în când, un chelner sparge liniștea de pe culoar, oferind cafea, ceai și gustări. Pe parcurs, se pot comanda feluri de mâncare, precum paste bolognese sau un cappuccino.

Călătoria cu trenul de mare viteză de la Kiev la Kramatorsk costă aproximativ 14 dolari. În aproape șapte ore, pasagerii parcurg o distanță de aproximativ 700 de kilometri (400 de mile).

Oleksandr Kyrylenko, în vârstă de 26 de ani, stă în holul trenului, cu o cafea în mână, privind gânditor pe fereastră, în timp ce peisajele se schimbă rapid.

Este pentru prima dată când se îndreaptă spre linia frontului și recunoaște că nu se aștepta să călătorească în epicentrul războiului crâncen cu un asemenea confort.

Lucra ca manager de depozit în Polonia când Rusia a invadat Ucraina. „Am ajutat atât cât am putut", a spus el. „Apoi am decis că trebuie să merg eu însumi".

„Ne-a fost dor unul de celălalt”

„Nu există teamă. Pur și simplu vreau să se termine mai repede", spune el despre război, îmbrăcat în ținută militară.

Părinții săi nu au fost încântați de această idee, dar în această vară tânărul s-a întors în Ucraina și a mers imediat la biroul de înrolare militară.

„Îmi simt conștiința ușurată", a spus el, adăugând că această decizie a venit de la sine. „Resursele umane se epuizează. Trebuie să se facă ceva în această privință".

Trenul ajunge la timp la destinația finală, iar peronul se umple rapid de oameni.

Unii, purtând rucsacuri de culoare militară agățate pe umeri, înaintează cu pași repezi, în timp ce alții zăbovesc pe peron în îmbrățișări mult așteptate.

Sofiia Sidorchuk, în vârstă de 20 de ani, își îmbrățișează prietenul, care a fost în misiune încă de la începutul invaziei la scară largă a Ucrainei. Soldatul în vârstă de 20 de ani se abține să își dezvăluie numele din motive de securitate.

El o ține strâns în brațe pe Sofiia, ca și cum ar încerca să recupereze tot timpul pierdut în timpul celei mai lungi despărțiri din cei șapte ani de relație.

„Ne-a fost dor unul de celălalt", explică Sofiia decizia de a veni din regiunea Rivne (nord-vest) la Kramatorsk.

„Este dragoste", a adăugat partenerul ei, îmbrăcat în echipament militar.

Comandantul său i-a acordat câteva zile ca să fie singur cu iubita sa pentru a-și reîncărca bateriile. Peste cinci zile, el va lua parte din nou la operațiunile militare.