Granițele s-au închis pentru a limita pandemia de covid-19, dar oamenii de știință au colaborat mai mult ca niciodată. SARS-CoV-2 este un coronavirus nou și încă nu se știu multe despre el. Ca urmare, abordarea medicilor s-a schimbat pe măsură ce au venit noi date științifice, iar asta este de natură să influențeze și deciziile politice. 

Cu toate acestea, mai sunt încă aspecte asupra cărora nu toată lumea cade de acord.

Măștile de protecție

Noul coronavirus se răspândește prin picăturile de la tuse, strănut și vorbit și de aceea măștile de protecție au devenit obligatorii în multe țări. Însă oamenii de știință au avut îndelungate dezbateri despre eficiența măștilor de protecție în limitarea răspândirii COVID-19.

Un grup multidisciplinar format de Royal Society din Marea Britanie a recomandat purtarea măștilor de protecție în public, acolo unde distanțarea fizică nu este posibilă. 

Un alt studiu clinic, deși pe scară mică, a arătat că acei copii infectați care au purtat mască nu au transmis virusul contacților din familie. 

Cu toate acestea, măștile de protecție nu opresc inhalarea  aerosolilor de coronavirus , particule foarte mici care de asemenea pot provoca infecția.

Alte studii au arătat că purtarea măștii poate da un fals sentiment de siguranță, ceea ce i-ar putea face pe oameni să ignore alte măsuri importante de prevenire a infecției. 

Pe de altă parte, studiile au arătat că atunci când oamenii poartă mască, aerul expirat se duce către ochi, iar asta le dă un impuls de a-și atinge ochii. Iar dacă mâinile sunt contaminate, este drumul sigur către infecție. Și OMS a avertizat că măștile pot fi contraproductive dacă cei care le poartă nu au grijă să nu-și atingă fața. 

Alții spun că purtarea măștii obligă oamenii să respire mai profund și mai des, ceea ce ar elibera mai mult aer eventual contaminat. 

În privința măștilor mai trebuie făcute studii, dar mulți oameni de știință spun că în lipsa existenței unor dovezi concludente, cea mai sigură este, totuși, purtarea lor. Pentru că în lipsa unui vaccin, cele mai puternice arme împotriva coronavirusului sunt măsurile preventive de bază, cum ar fi spălarea mâinilor și păstrarea distanței. 

Imunitatea la coronavirus

Imunologii se străduiesc să determine cum arată imunitatea la COVID-19. Multe dintre studii s-au concentrat pe „anticorpii de neutralizare”, produși de așa-numitele celule B, care neutralizează proteinele virale și previn direct infecția. 

Studiile au determinat că nivelul de anticorpi de neutralizare rămâne ridicat câteva săptămâni după infecție, după care de obicei începe să scadă. Un studiu omologat din China a arătat că oamenii infectați au o scădere considerabilă a anticorpilor după două sau trei luni de la infecție. Asta a pus sub semnul îndoielii că populația poate avea protecție pe termen lung în cazul expunerii la coronavirus. Dacă acest studiu va fi validat și de alte cercetări, înseamnă că un eventual vaccin s-ar putea să nu ofere imunitate pe termen lung. 

În timp ce mulți cercetători cred că anticorpii sunt cheia pentru imunitate, alții spun că sunt implicate și alte celule ale sistemului imunitar, așa-numitele celule T, mobilizate în momentul în care întâlnesc molecule ce au „înghițit” virusuri (antigene). Aceste celule T pot fi programate să lupte pe viitor cu același virus sau cu virusuri similare. Iar studiile sugerează că celulele T se activează la mulți pacienți care luptă cu COVID-19. De asemenea, oamenii care nu se infectează s-ar putea să aibă deja celule protectoare T pentru că  au fost expuși anterior la coronavirusuri similare.  

Un studiu recent de la Institutul Karolinska din Suedia, care încă este în procedura de validare, arată că mulți dintre cei care au avut forme ușoare sau asimptomatice de COVID-19 au imunitate mediată de celule T, chiar dacă nu au putut fi depistați anticorpi. Autorii cred că aceasta poate preveni sau limita reinfecția, estimând că o treime dintre oamenii fără simptome de COVID-19 au acest gen de imunitate. Însă nu este clar cum funcționează și cât de mult ar putea dura efectul. 

Dacă așa stau lucrurile, este o veste foarte bună - înseamnă că imunitatea populației la COVID-19 este probabil semnificativ mai mare decât au sugerat testele de anticorpi (studiile de seroprevalență). Unii au spus că asta ar putea duce la „imunitate de grup” - o situație în care suficient de mulți oameni s-au imunizat - chiar și la o rată de infecție de 20 la sută, în locul celei îndeobște acceptate de 60-70 la sută. Această teorie este, totuși, controversată. 

Răspunsul imun la COVID-19 este complex, iar tabloul de ansamblu trece probabil de simplii anticorpi. Studii mai ample, pe perioade mai mari de timp, trebuie făcute luând în calcul atât celulele T, cât și anticorpii, pentru a înțelege cât timp durează imunitatea și cum se relaționează aceste componente diferite ale imunității la COVID-19.

Numărul cazurilor

Raportarea cazurilor de coronavirus variază semnificativ în lume. Unele regiuni raportează că mai puțin de 1 la sută din populație a fost infectată, altele că peste jumărate din populație are COVID-19. Există un studiu care estimează că numai 35 la sută dintre cazurile simptomatice au fost raportate în SUA, iar această proporție este chiar mai mică în cazul altor țări. 

Atunci când se estimează prevalența, oamenii de știință folosesc una dintre principalele două abordări. Fie testează un eșantion de populație pentru anticorpi și raportează direct acele cifre, fie fac prognoze bazate pe modele matematice. Aceste variante dau, însă, estimări foarte diferite. 

O cercetare făcută la Universitatea Toronto din Canada a evaluat datele testelor de sânge prelevate de la oameni din toată lumea și a ajuns la concluzia că proporția celor care au avut virusul  variază  mult de la țară la țară. 

Nu știm de ce se întâmplă asta. Ar putea fi diferențe date de vârsta populației, de starea ei de sănătate sau de răspândirea zonală a fiecărei popuații. Sau de politicile aplicate pentru a controla transmiterea virusului. Dar foarte probabil sunt și diferențe date de metodologie și de folosirea testelor.

Studiile pe bază de anticorpi  au indicat că numai 14 la sută din populația Marii Britanii a avut COVID-19, în timp de în Suedia prevalența a fost de 19 la sută, iar în Yemen de numai 3 la sută. Însă aceste testări exclud depistarea de celule T. Dacă acestea se vor dovedi un indiciu valabil pentru a depista infecțiile, numărul celor infectați ar putea fi mult mai mare - potențial apropiat de cel care dă imunitatea de grup, în anumite regiuni - însă acest aspect este încă amplu disputat de oamenii de știință. 

(sursa:  The Conversation )

Distribuie Distribuie Comentarii