Președintele rus Vladimir Putin va câștiga războiul dacă reușește să convingă SUA și Europa că Ucraina nu are suficientă putere militară sau financiară sau, în cuvintele lui Donald Trump „nu are cărți” să negocieze, argumentează istoricul Anne Applebaum în revista „The Atlantic”.

Soldații ucrainenii se apără pe front de agresiunea rusă FOTO EPA-EFE

„Dintre toate lucrurile urâte și necinstite pe care Donald Trump le-a spus despre Volodimir Zelenski săptămâna trecută, cel mai grosolan dintre toate a fost totuși unul cât se poate de sincer. «Îl urmăresc de ani de zile și îl văd negociind fără cărți», a spus Trump despre Zelenski. «Nu are cărți. Și te saturi de asta.»

M-am săturat de asta. Reflectați la această frază. Trump a introdus-o într-un torent de falsități, rostite pe parcursul mai multor zile, și trebuie să fi știut că multe sunt neadevărate. El a mințit despre originile războiului, despre sprijinul popular al lui Zelenski, despre nivelurile de finanțare americană pentru Ucraina, despre amploarea finanțării europene, despre stadiul negocierilor trecute. Dar fraza «m-am săturat de asta» – cel puțin asta sună a adevăr. Trump chiar s-a plictisit de război. Nu-l înțelege. Nu știe de ce a început. Nu știe cum să-l oprească. Vrea să schimbe canalul și să se uite la altceva.

La fel și afirmația «nu are cărți»; probabil că reflectă o convingere reală a lui Trump. Pentru Donald Trump, singurele cărți reale sunt banii mulți și puterea hard. Jucătorii, în lumea lui, sunt oameni pe care nicio instanță nu îi poate bloca, niciun jurnalist nu-i poate pune la îndoială, niciun legislator nu li se poate opune. Oameni ai căror bani pot cumpăra orice, a căror putere nu poate fi controlată.

Dar Trump greșește. Poate că Zelenski nu are bani și nu este un dictator brutal precum Vladimir Putin sau Xi Jinping. Totuși, el are alt gen de putere. El conduce o societate care se organizează singură, cu lideri locali care au legitimitate și un sector tehnologic dedicat victoriei – o societate care a ajuns, în întreaga lume, să simbolizeze curajul. Are un mesaj care îi determină pe oameni să acționeze, în loc să bage groaza în ei și să-i reducă la tăcere.

Demonstrație în Times Square în sprijinul Ucrainei la trei ani de la invazie FOTO EPA-EFE

Pe 24 februarie, acum cea de-a treia aniversare a invaziei pe scară largă a Rusiei, amintiți-vă ce s-a întâmplat în noaptea aceea. Aveam bilete de avion spre Kiev în acea săptămână, dar zborurile au fost anulate, iar pe 24 februarie 2022 am stat trează și am urmărit izbucnirea războiului la televizor, ascultând sunetele exploziilor care se auzeau pe ecran. În acea noapte, toată lumea se aștepta ca Rusia să-și copleșească vecinul mult mai mic. Dar acea capitulare nu a venit niciodată. Șase săptămâni mai târziu, am ajuns la Kiev și am auzit și văzut ce s-a întâmplat: echipele de asasini care au încercat să-l omoare pe Zelenski; uciderea civililor în Bucha, o suburbie a Kievului; jurnaliștii ucraineni care au mers prin țară încercând să spună povestea; civilii care s-au înrolat în armată; chelnerițele care începuseră să gătească pentru trupe.

Trei ani mai târziu, în pofida tuturor obstacolelor și a tuturor predicțiilor, civilii, jurnaliștii, soldații și chelnerițele lucrează încă împreună. Armata ucraineană de un milion de oameni, cea mai mare din Europa, încă luptă. Societatea civilă ucraineană continuă să facă voluntariat, strângând în bani pentru trupe. Industria de apărare a Ucrainei s-a reinventat. În 2022, vedeam mici ateliere care fabricau drone din ceea ce părea carton și lipici. În 2024, fabricile ucrainene au produs 1,5 milioane de drone, iar anul acesta vor produce mult mai multe. Echipele din centrele de control subterane folosesc acum software personalizat pentru a atinge mii de ținte în fiecare lună. Munca lor poate explica de ce Rusia a cucerit teritoriu în ritm lent, în ciuda faptului că s-a aflat în ofensivă în cea mai mare parte a anului trecut. În ritmul actual de avansare, estimează Institutul pentru Studiul Războiului, Rusia ar avea nevoie de 83 de ani pentru a captura restul de 80% din Ucraina.

Demonstrație în Times Square în sprijinul Ucrainei la trei ani de la invazie FOTO EPA-EFE

Rusia nu are resursele necesare pentru a lupta la nesfârșit împotriva acestui tip de organizare și determinare. Producția militară a lui Putin canibalizează economia civilă a țării. Inflația a crescut vertiginos. Singurul mod în care Putin câștigă acum – singurul mod în care reușește în cele din urmă să distrugă suveranitatea Ucrainei – este să-i convingă pe aliații Ucrainei să fie sătuli de război.

El câștigă convingându-l pe Trump să dea la o parte Ucraina, pentru că Zelenski nu are cărți, și convingându-i pe europeni că nici ei nu pot câștiga. De aceea banii lui Putin au cumpărat influenceri americani în Tennessee și probabil în multe alte locuri, și de aceea propaganda sa a susținut extrema dreaptă pro-rusă în alegerile din Germania, împreună cu alte partide pro-ruse de pe continent. Putin nu poate câștiga pe teren, dar poate câștiga în mintea dușmanilor săi – dacă îl lăsăm.

Europenii și americanii, democrații și republicanii, pot rezista tentațiilor plictiselii și distragerii atenției. Putem refuza să cedăm cinismului, nihilismului și minciunilor propagandei rusești, chiar și atunci când sunt reluate de președintele Statelor Unite. Și putem refuza să credem că Ucraina nu are cărți, că noi nu avem cărți și că lumea democratică nu are alte surse de putere decât Donald Trump și Elon Musk.

După trei ani de război, miza este aceeași ca în noaptea în care a început. Putin, care ajunul aniversării a lansat unul dintre cele mai mari atacuri din întregul război, încearcă în continuare să distrugă suveranitatea, societatea civilă, democrația și libertatea Ucrainei. El încă vrea să arate lumii că epoca puterii americane s-a încheiat, că America nu își va apăra aliații din Europa, Asia sau de oriunde altundeva. El încă vrea să anuleze regulile și legile care au menținut Europa pașnică timp de opt decenii, să creeze instabilitate și frică, nu numai în țările care se învecinează cu Rusia, ci pe tot continentul și chiar în întreaga lume.

Războiul se va termina, se va sfârși cu adevărat, doar atunci când Putin va renunța la aceste obiective. Nu acceptați niciun acord de pace care să-i permită să le mențină”, scrie istoricul Anne Applebaum în revista „The Atlantic”.