Actorul mărunt, cu o figură desprinsă parcă dintr-o caricatură, a fost considerat Louis de Funes sau Charlie Chaplin al românilor. Birlic, pe numele său adevărat Grigore Vasiliu, nu s-a visat star de cinema, ci clovn la circ.

Deși Birlic este un nume sinonim cu teatrul românesc de comedie, în viața personală, marele actor a avut parte de încercări cumplite. Moarte fulgerătoare a primei soții l-a afectat profund. Chiar el a mărturisit că mergea des la cimitir pentru a-i citi ziarul, așa cum obișnuia să facă acasă când formau o familie fericită.

Grigore Vasiliu Birlic a fost însurat de două ori, prima dată cu actriţa Angela Mateescu, dispărută timpuriu din cauza unei boli necruţătoare. Pierderea primei soţii l-a afectat profund pe marele actor, el afirmând în mai multe rânduri, că mergea des la mormântul acesteia pentru a-i citi ziarul, aşa cum obişnuia să facă în timpul căsniciei.

Cea de-a doua sa soţie a fost tot actriţă, Valeria Nanci, care i-a fost parteneră în filmul ”Titanic Vals” (1964) şi în piesa „Topaze”, de Marcel Pagnol, în regia lui Constantin Dinischiotu, jucată la Naţionalul bucureştean începând cu anul 1968.

Absolvent de Drept

Grigore Vasiliu Birlic s-a născut pe 24 ianuarie 1905, la Fălticeni, în familia unui negustor.

În anul 1924, absolvit Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni, în chiar prima promoție a unităţii de învăţământ – fiind comedianul clasei, stârnind des amuzamentul colegilor prin poznele făcute – , apoi s-a înscris la Facultatea de Drept din Cernăuţi.

A reuşit să intre la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuţi, după ce fusese respins de nu mai puţin de şapte ori, mai mereu de un defect care, în timp, avea să-i aducă celebritatea, după cum actorul însuşi mărturisea: „eram peltic și scuipam când vorbeam”.

Deşi şcolit în Drept , după absolvirea facultăţii, Grigore Vasiliu s-a angajat la Teatrul Naţional din Cernăuţi, unde a câştigat simpatia publicului. Unul dintre cele mai apreciate roluri a fost cel al lui Dandanache din piesa ” O scrisoare pierdută” de Ioan Luca Caragiale.

Primul succes uriaș

Admis într-un final la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuţi, în 1933 s-a mutat la Conservatorul din Bucureşti. Abia venit în București, Grigore Vasiliu a urcat pe scena Teatrului Vesel şi s-a remarcat în roluri din comedii. Aici va primi rolul principal în comedia bulevardieră franţuzească ”Birlic”. A interpretat rolul funcţionarului Perjoiu. Comedia s-a bucurat de un succes uriaş, iar actorul şi-a căpătat porecla de Birlic după numele piesei. În cariera sa de succes care a urmat numele i-a rămas Birlic sau Grigore Vasiliu-Birlic. Datorită talentului său uriaş, Birlic a reuşit să facă din poreclă un renume sinonim cu comedia românească. În anul 1934 a debutat în cinematografie alături de celebrii Stroe şi Vasilache în filmul Bing-Bang.

A interpretat 13 personaje ale lui Caragiale

Birlic a interpretat, de-a lungul carierei sale 13 personaje din opera marelui dramaturg Ion Luca Caragiale. Despre Caragiale, Birlic spunea:

„Ca unul dintre actorii care am interpretat cele mai multe personaje – 13 – din opera marelui nostru dramaturg, îl evoc cu afectuoasă recunoştinţă şi pentru succesele actoriceşti pe care mi le-a prilejuit. Au constituit pentru mine, în cei peste 35 de ani de teatru, o adevărata şcoală a măiestriei actoriceşti, personaje ale maeştrilor dramaturgiei noastre. Şapte roluri în cele patru comedii.”

Majoritatea pieselor lui Caragiale în care a fost distribuit Birlic au fost jucate pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în regia lui Sică Alexandrescu. Aici a fost, pe rând, Crăcănel şi Candidatul în ”D-ale carnavalului”, Spiridon şi Rică Venturiano în ”O noapte furtunoasă”, Brânzovenescu şi Dandanache în ”O scrisoare pierdută”, Coana Efimiţa în ”Conu Leonida faţă cu reacţiunea”, Lefter Popescu în ”Două loturi”, Costăchel Gudurău în ”Telegrame”.

În 1935, Birlic debuta în film, în comedia „Bing-Bang”, alături de N. Stroe şi Vasile Vasilache – care semnau şi regia – şi Nutzi Pantazi, după doi ani actorul fiind distribuit în pelicula „Doamna de la etajul II”, regia Dezideriu Major.

A jucat și piese de teatru dramatic

Însă actorul avea să joace şi piese de teatru dramatic şi s-a manifestat artistic atât pe scena de la Operetă dar şi la Teatrul de Revistă.

În cinematografie, Birlic s-a remarcat în filme precum „Viaţa învinge” (1951), regia Dinu Negreanu, Vizita” şi „Lanţul slăbiciunilor” (1952), regia Jean Georgescu, „O scrisoare pierdută” (1953), regia Sică Alexandrescu, Victor Iliu (alături de Alexandru Giugaru, Marcel Anghelescu, Ion Finteşteanu), „Două lozuri” (1957), regia Aurel Miheles, Gheorghe Naghi, „D-ale carnavalului” (1958), regia Gheorghe Naghi, Aurel Miheles, „Întâlnirea” (1961), regia Aurel Miheles, „Post-restant” (1961), regia Gheorghe Vitanidis, „Paşi spre lună” (1963), regia Ion Popescu-Gopo (alături de Radu Beligan şi Florin Piersic), „Titanic vals” (1964) de Tudor Muşatescu, regia Paul Călinescu, „Serbările galante” (1965), regia Rene Claire sau „Steaua fără nume” (1966), regia Henri Colpi.

Pentru activitatea sa excepţională în teatru şi film, Grigore Vasiliu Birlic a fost recompensat, în 1953, cu titlul de Artist Emerit „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă şi pentru activitate merituoasă”, cu titlul de Artist al Poporului, iar în 1967 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I „pentru activitate îndelungată în teatru şi merite deosebite în domeniul artei dramatice”. Birlic s-a stins din viață la 14 februarie 1970, la Bucureşti, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.