O tragedie avea să-i schimbe definitiv cursul vieţii, moartea fiicei sale, Iulia, la doar 18 ani, considerată un copil genial. Răvăşit, în ultimii ani ai vieţii, Hadeu se stabileşte la Câmpina, unde construieşte un castel, un „templu metafizic“, cum a fost numit de presa interbelică.

Bogdan Petriceicu Haşdeu, filolog, poet, prozator, dramaturg şi jurnalist, membru titular al Societăţii Academice Române s-a născut pe 26 februarie 1838 (d. 1907) la Cristineştii Hotinului (astăzi în Ucraina). A făcut studiile liceale la Chişinău, iar apoi cursurile Facultăţii de Drept din Harkov, după terminarea studiilor slujind ca ofiţer în armata rusă. În mediul universitar, Hasdeu era un personaj admirat pentru inteligenţa şi memoria sa, dar mai ales pentru uşurinţa cu care învăţa limbi străine.

În 1884, Academia Română i-a încredinţat misiunea de a redacta un „Dicţionar al limbii române“ (neterminat), căruia i-a dedicat 14 ani din viaţă.

A fost şi criticat, acuzat de falsificare ale unor documente istorice, însă, în ciuda „scăpărilor“, este unanim apreciat ca un mare om de cultură, un neobosit cercetător şi un pionier al mai multor domenii ale filologiei şi istoriei României.

O tragedie imensă i-a schimbat definitiv cursul vieţii, moartea fiicei sale, Iulia, la doar 18 ani, considerată un copil genial. Răvăşit, în ultimii ani ai vieţii, Hadeu se stabileşte la Câmpina, unde construieşte un castel, un „templu metafizic“, cum a fost numit de presa interbelică şi se ocupă de practici spiritiste.

De altfel, Haşdeu a construit mai întâi, între 1888 şi 1891 primul templu pentru Iulia, în cavoul din cimitirul bucureştean „Bellu“, iar între 1894 şi 1896 a înălţat castelul din Câmpina după planurile dictate de fiica sa în şedinţele de spiritism.

„Moartea Iuliei a răvăşit mintea lui Hasdeu. Acesta nu a lăsat în uitare totală ceea ce acumulase până atunci. Dacă opera lui ştiinţifică a suferit practic o cădere totală, sufletul său a trecut într-o nouă etapă de frământări şi căutări de răspunsuri. Dar opţiunea pentru spiritism nu l-a făcut să abandoneze complet simbolurile masonice şi înţelesurile lor tainice. Mormântul Iuliei şi Castelul Iuliilor de la Câmpina sunt pline de forme şi semne simbolice“, scrie profesorul ploieştean Constantin Nemeş în „Hasdeu şi masoneria“.

Castelul, decorat cu simboluri mistice

Castelul este decorat cu foarte multe simboluri mistice (simbolistică ce se regăseşte şi în interiorul clădirilor masonice) având la baza principiul cifrelor 3 şi 7, care au o puternică semnificaţie religioasă: 3 turnuri, 3 pivniţe, scări formate din câte 7 trepte.

De asemenea, intrarea principală în castel se face printr-o uşă din piatră masivă, plasată pe un ax în jurul căruia uşa se învârte, în funcţie de rotaţia pământului.

Uşa este flancată de două tronuri pe care stă câte un sfinx cu cap de femeie. Tot aici sunt scrise cele 7 reîncarnări posibile ale Iuliei şi diferite semne pitagoreice, printre care pentagrama. Cel mai impresionant este, cu siguranţă, „Ochiul lui Dumnezeu“, care pare să vegheze de deasupra intrării. Delta sau triunghiul mistic înconjurat de raze care izvorăsc din centrul lui, reprezintă pe Supremul Arhitect şi Lumina Eternă a Înţelepciunii care-l înconjoară ca un ocean de slavă şi care se revarsă asupra întregii Sale creaţii.

De asemenea, plafonul albastru al mormântului din cimitirul Bellu şi cupola albastră a castelului (în culoarea lor iniţială) au corespondent în simbolistica Acoperământului Lojii, care reprezintă bolta cerească. Ca reprezentare a lumii, loja nu poate avea alt acoperământ decât bolta cerească.

Pentru a uşura „deplasarea” sufletului Iuliei prin castel, pereţii din biroul savantului au o gaură specială, care face legătura cu camera de spiritism.

Fundația are forma unei cruci

„Templul metafizic“ abundă şi de alte semne oculte: camera obscură, unde aveau loc şedinţele de spiritism, uşa masivă circular de la intrare, încadrată de două tronuri de piatră, pe care sunt săpate cele şapte reîncarnări importante ale Iuliei.

De asemenea, fundaţia castelului are forma unei cruci. În muzeu mai pot fi admirate tablouri, inclusiv cel al Iuliei în ziua morţii, obiecte de familie, dar şi biroul lui Haşdeu, unde se află şi masa de corespondenţă a Iuliei, adusă de la Paris. În birou există şi o ciudată gaură în perete, pe unde, spunea Hasdeu, pătrundea în castel, din camera de spiritism, spiritul Iuliei.

Un geniu în miniatură

Fiica lui Bogdan Petriceicu Hașdeu şi a Iuliei, o ardeleancă născută Faliciu, a venit pe lume în ziua de 14 noiembrie 1869, în casa marelui scriitor de pe strada Carol I, nr.14, Bucureşti.

Iulia, botezată cu acelaşi nume ca al mamei sale, avea să atragă asupra sa toată atenţia soţilor Hasdeu. Mama se ocupa efectiv de creşterea şi educarea fetei, în timp ce tatăl îi oferea repere în evoluţia sa intelectuală, fără să aibă o implicare directă.

Iulia Hasdeu a fost un copil precoce, un geniu în miniatură. La vârsta de doi ani şi jumătate ştia să citească, la patru ani scria, la cinci ani compunea primele poezii, la opt ani trecea examenele de şcoală primară, iar la 11 ani termina liceul Sfântul Sava din Bucureşti. Fetiţa scria poveşti pentru copii şi versuri, pe teme istorice, chiar înainte de a împlini şapte ani. În adolescenţă, cunoştea trei limbi străine, franceza, germana şi engleza, scria poezii, piese de teatru şi poveşti.

Răpusă de tuberculoză

Lumina din viaţa marelui cărturar începea să pălească în 1888, odată cu ivirea primelor semne de tuberculoză în corpul celei mai dragi fiinţe de pe pământ. Iulia voia să o înfrunte, dovadă fiind epistola adresată tatălui ei în care spunea că este hotărâtă să îşi susţină lucrarea de doctorat, al cărei subiect şi-l alesese deja. Starea de sănătate se agrava rapid iar mutarea fetei din Paris în locuri mai însorite, precum Italia şi Elveţia, a fost o primă încercare a lui Hașdeu de a-şi salva copilul.

Ulterior, tatăl îngrijorat a adus-o pe bolnavă la Bucureşti, apoi la Mănăstirea Agapia, în fuga după un miracol salvator. Zadarnic, pentru că în toamna anului 1888, cu câteva luni înainte de a împlini vârsta de 19 ani, Iulia Hașdeu a murit, răpusă de tuberculoză. A fost înmormântată la Cimitirul Bellu, din Bucureşti.

La vârsta de 20 de ani, Iulia Hasdeu ar fi devenit prima femeie doctor în litere a Facultăţii din Paris, dacă nu ar fi fost răpusă de boala care era de nestăvilit la acea vreme.

A descoperit spiritismul

Dispariţia prematură a unicului copil l-a determinat pe Hașdeu să renunţe la reperele care îl ghidaseră până atunci în viaţă şi să descopere în spiritism, singura cale de a continua să existe, singurul leac pentru suferinţa sa. Era punctul de unde creatorul unor opere însemnate avea să trăiască doar pentru întâlnirea cu spiritul fiicei sale, Iulia.

Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric şi om politic, Hasdeu a fost una dintre cele mai mari personalităţi ale culturii române din toate timpurile. Bogdan Petriceicu Hasdeu moare la Câmpina, pe 25 august 1907, în castelul ridicat pentru iubita sa fiică.