Tracii erau mari consumatori de băuturi alcoolice, în special vin. Cel puțin asta arată autorii antici care spun că Tracia era t o adevărată patrie a vinului în Europa. Dacii și geții nu s-au lăsat mai prejos, existând numeroase dovezi că și aceștia consumau vin în cantități impresionante

Tracii erau o veche populație indo-europeană, care vorbeau o limbă din grupul satem și a căror separare din marele grup indo-european s-a petrecut în epoca bronzului, adică cu aproximativ 2500 de ani înainte de Hristos. Tracii, atestați încă din secolul al IX-lea îHr, au ocupat un teritoriu întins, în special în zona Balcanică, la sud, dar și la nord de Dunăre.

În zona nord-dunăreană, din neamurile tracilor s-au individualizat triburile geților și mai apoi, din secolul al II-lea îHr, cele ale dacilor. Tracii erau neamuri renumite de luptători conduși de regi războinici, care au adoptat de-a lungul timpului elemente de cultură elenistică. Pe de o parte agricultori și crescători de animale, tracii și-au făcut un renume, în lumea antică, de foarte buni mercenari.

La nordul Dunării, geții, adevărați prinți au aurului, conduceau triburi războinice, care împrumutaseră elemente ale războiului-călare de la neamurile stepelor cu care se învecinau și se războiau în repetate rânduri. Pe lângă faima războinică, tracii au devenit celebri în lumea antică și pentru că erau „îndrăgostiți” de vin. Unii autori antici spun că exagerau cu băutura, mai ales la petreceri și ritualuri specifice, când aveau loc adevărate orgii bahice la care participau atât femei, cât și bărbați.

„Despre traci s-a dus vestea că sunt grozav de bețivi”

Consumul de băuturi alcoolice la traci, în special de vin, a atras atenția călătorilor sau vizitatorilor. Adepți ai cultului dyonisiac, tracii consumau de multe ori cantități excesive de vin, în cadrul unor ritualuri religioase. De altfel, sunt specialiști care arată că, de fapt, Dyonisos este un zeu trac, care a ajuns prin contact, în panteonul grecesc.

Claudius Aelianus scria că „despre traci s-a dus vestea că sunt grozav de bețivi”. În plus, în lumea grecească, acolo unde vinul se consuma în mod obișnuit, exista vorba „bei ca un trac”.

La rândul său, Platon mărturisea că tracii beau vin neamestecat cu apă. Pentru greci și mai apoi pentru romani erau un obicei barbar și oarecum șocant. Și asta fiindcă aceste popoare reduceau tăria vinului prin amestec cu apă rece, tocmai pentru a evita beția.

În schimb, tracii erau văzuți bând vin neamestecat, atât femeile, cât și bărbații. „Tracii beau vin neamestecat deloc şi îl împrăştie pe hainele lor, atât femeile cât şi bărbaţii, socotind că este o deprindere frumoasă şi aducătoare de fericire”, afirma Platon.

Poetul Ovidius, aflat în exil în Dobrogea, mărturisea că-i văzuse pe geți mâncând vin înghețat, tocmai pentru a-i spori tăria. Practic geții înghețau apa din vin și lăsau să iasă esența vinului, cea mai tare, pentru a obține și senzațiile cele mai puternice de pe urma consumului. De altfel, practica consumului de vin este atestată atât la traci, cât și la neamurile lor de la nordul Dunării, prin descoperirile arheologice. Un număr mare de amfore, dar și de recipiente utilizate pentru consumul vinului.

Evident, cele mai spectaculoase sunt cele ritualice, obiecte de prestigiu ale elitei. „Că geto-facii au fost din cele mai vechi timpuri băutori de vin, întocmai ca şi celţii, chiar atunci când nu l-au avut la ei în ţară, ne stau mărturie amforele de vin grecesc, de la Thasos, Rhodos şi Cnidos, găsite pretutindeni în părţile noastre, până în creierii munţilor şi povestea banchetului dat de Dromichaites lui Lysimachos, la Diodor. Întocmai ca şi celţii, care în vremea preromană încă nu ştiau să cultive viţa de vie în regiunile lor friguroase şi de aceea beau exclusiv vin italian sau cel mult massaliot, şi anume curat, neîndoit cu apă, tot aşa la Dunăre nu e aşezare getică din epoca La Tène unde să nu găsim numeroase resturi de amfore greceşti şi pontice, dovadă peremptorie a consumării vinului grecesc la strămoşii noştri”, preciza Vasile Pârvan, în ”Getica ”.

Ritual, ospețe și beții în nopțile lungi de iarnă

Așa cum arată și Andrei Oișteanu în lucrarea sa „Narcotice în cultura românească. Istorie, religie și literatură”, aceste beții ale tracilor menționate de Platon ar avea un caracter ritual, adică nu ar fi ceva obișnuit. Adică erau practicate cu ocazia unor sărbători religioase, cel mai probabil dedicate zeului Dyonisios.

Există, însă, pe tot teritoriul României de astăzi dovezi ale consumului de alcool în rândul triburilor getice și dacice, de la amfore până la recipiente pentru consum. Geții sau dacii beau, cel mai probabil, cu orice prilej, de la momente funerare până la banchete oferite în cinstea unei victorii, a unei sărbători religioase sau chiar a nașterii unui prunc într-o familie însemnată.

Vinul era însă, mai ales un bun de lux. Era produs local în zonele viticole cunoscute și astăzi, mai ales în zona de sud a țării, dar mai ales, pentru elitele dacice și getice, importat din zona Greciei. Pasiunea pentru vin a geților și dacilor se vede în prețul acordat pentru vinul de lux. Dădeau sclavi, miere și blănuri pentru amforele prețioase.

„Numărul amforelor greceşti găsite aici indică un import foarte însemnat de vin grecesc.(....) Ori pentru vin, ori pentru argint, dacii dădeau sclavi , cai, piei, ceară, miere, lână, blănuri şi, alăturea de grâul indispensabil sudului, credem, foarte multă sare, pe care grecii desigur o desfăceau la tracii din Balcani, lipsiţi de acest mineral aşa de folositor, realizând câştiguri foarte însemnate”, adaugă Pârvan.

Tracia patria vinului

De altfel, atracția tracilor și implicit a dacilor și geților pentru vin nu este întâmplătoare. Specialiști precum B. P. Harden și Andrew Griesbach plasează începuturile viticulturii în zona Traciei nordice, acum aproximativ 6.000 de ani. Harden spune că în zona Traciei nordice, plugăritul a fost inventat mai târziu decât viticultura. Adică tracii din epoca bronzului au cultivat prima dată vița-de-vie și apoi orice altceva.

La rândul său, Robert Billiard arată că Tracia și, în special, zona nord-dunăreană a fost vechea patrie a vinului. Vinul nu era singura băutură alcoolică consumată. Mai degrabă, este considerată pe de o parte o băutură de lux, folosită la evenimente speciale și mai ales de elite. În schimb, berea și miedul, mai ales că era miere din belșug, sau diferite feluri de cidru, erau consumate, probabil, zilnic, mai ales de populația de rând.

Specialiștii arată că nici măcar interdicția legendară a lui Deceneu nu ar fi funcționat pe deplin la daci, în cazul vinului. Descoperirile arheologice arată că amforele s-au tot adunat chiar și după interdicția marelui preot de a consuma vin.