Totul este, de fapt un complot ticălos, menit a mai regiza încă un „tun” pe care distribuitorii de electricitate să îl mai dea românilor
• Nimeni din acest stat uriaș nu s-a sinchisit să îi informeze pe români despre consecințele acceptării condițiilor de serviciu universal, despre cât de mult vor plăti pentru acest lucru.
• Cum poate funcționa un stat în care ministrul energiei le scrie altor șefi de instituții scrisori deschise pentru a afla de ce cresc prețurile în domeniul pe care îl conduce?
Sunt sigur că nimic nu a fost făcut din întâmplare în ceea ce privește „liberalizarea” furnizării electricității către populație. Ceea ce se întâmplă în această perioadă nu pare nicidecum un accident sau o cascadă de coincidențe. Faptul că statul român a fixat data de 1 ianuarie 2021 pentru liberalizarea pieței de energie electrică, exact la finalul celui mai dificil an pe care l-au trăit românii după 1989, faptul că autoritățile române (ANRE) au reglementat prețul de „serviciu universal” abia în ultimele 3 luni, ba chiar ultima decizie a venit în ajunul Crăciunului, cu o săptămână înainte de ziua liberalizării, faptul că statul român a păstrat o discreție absolută asupra prețului pe care românii îl vor plăti ca urmare a „liberalizării”, faptul că autoritățile statului au omis să-și informeze proprii cetățeni despre ce se pune la cale de la 1 ianuarie, toate acestea nu sunt simple coincidențe.
Totul este, de fapt un complot ticălos, menit a mai regiza încă un „tun” pe care distribuitorii de electricitate să îl mai dea românilor, scrie profesorul Petrișor Peiu pe SpotMedia.ro .
Oare ce dovadă mai bună decât refuzul larg majoritar al românilor de a subscrie ofertelor concurențiale avem pentru caricaturizarea pieței libere de către administrația românească ? Da, aici populația refuză să participe la mascarada liberalizării pieței în proporție de 90%! Da, mai puțin de 10% din populație a încheiat un contract de furnizare a energiei electrice. Nouă din zece români nici n-au observat sau, dacă au observat, nu au crezut că vreodată prețurile utilităților vor fi rodul competiției libere. Ca atare, 90% din gospodăriile românești vor primi electricitate în condiții de serviciu universal, adică la cel mai mare preț de pe piață.
Sursa: AICI 
Sursa: AICI Privind datele de mai sus, se mai miră cineva că românii cred că liberalizarea este, de fapt, o formă de jaf ceva mai sofisticată?
Sursa: AICI Așadar, gospodăriile românești, mai sărace decât cele din 25 dintre statele UE, plătesc o energie electrică mai scumpă decât în nouă state din UE (inclusiv mai mult decât în Ungaria)! Cam de aici plecăm cu scumpirile și vom ajunge, după scumpirea de la 1 ianuarie, să plătim electricitatea mai scump decât francezii, luxemburghezii, suedezii sau austriecii. Și ne mai mirăm că pleacă milioane de români în străinătate? Păi dacă aici ești plătit de trei-patru ori mai puțin decât în Franța, iar acolo plătești facturi mai mici, ce motiv ai avea să rămâi aici?
Hai să încercăm noi să-i răspundem domnului ministru de ce cresc prețurile la electricitate în România. Pentru că statul reprezentat de el nu a construit nicio centrală nouă după 2000. Singurii Mw noi de energie electrică care se produc în țară sunt cei 800 de la centrala OMV de la Brazi.
Pentru că Romgaz, compania deținută majoritar de stat, a întârziat deja doi ani finalizarea centralei de la Iernut, singura, de altfel, începută după 1990. Doi ani întârziere și nu se întrevede niciun progres, antreprenorul general, o firmă spaniolă, abia a intrat în faliment. Evident că statul a găsit de cuviință să-l premieze pe directorul incapabil de la Romgaz cu câteva zeci de mii pe lună, că doar merită, nu-i așa? Oare dacă am vrea să facem azi un baraj ca cel de la Vidraru câte sute de ani ar dura construcția lui? Din 2007 încoace, de 14 ani, sărbătorim gazul găsit în Marea Neagră și încă nu s-a extras primul metru cub de acolo. Ba chiar principalii doi concesionari, Exxon și Lukoil, au fugit cât mai departe de România. Eu cred că, până acum, extrăgeam cel puțin 1 miliard de metri cubi la câți bani au plătit firmele de stat din energie pentru sponsorizarea conferințelor de preamărire a descoperirilor gazeifere de pe fundul mării.
Pentru că firma statului, Hidroelectrica, a fost pusă de statul român să dea peste 100 de milioane de euro pentru a cumpăra un parc eolian vechi de 9 ani de la firma germană STEAG, în loc să cheltuiască suma aia pentru a construi o capacitate energetică nouă. Și pentru că Hidroelectrica nu mai ajunge să se privatizeze pe bursă, pentru a nu afla, Doamne ferește, cineva ce potlogării se întâmplă și pe acolo (mulțumim din suflet, PSD, pentru blocarea privatizării!).
Pentru că electricianul Dumitru Chiriță, președintele ANRE, încasează 56 de mii de lei pe lună de la contribuabilul român pentru a accepta toate tarifele cerute de companiile distribuitoare și transportatoare de gaze și electricitate. Păi de ce nu îl pune cineva șef la Autoritatea de Sărăcire a Românilor prin Facturi?
Pentru că frăția în hoție a partidelor politice funcționează perfect la ANRE, unde statul mai plătește încă multe mii de euro pe lună pentru salariile vicepreședintelui Nagy Bege Zoltan, de nouă ani în funcție, președintele economiștilor din UDMR, și alte multe mii de euro pe lună pentru celălalt vicepreședinte, un fost deputat PNL (provenit din PD), Mircea Man.
Pentru că guvernul Orban l-a pus să păstorească energia și companiile din energie tocmai pe fostul președinte de la ANRE, nimeni altul decât Niculae Havrileț. Cine nu crede că liberalizarea este, de fapt, o hoție programată, să explice coincidența mutării lui Havrileț de la ANRE tocmai ca secretar de stat pentru energie în guvernul Orban. Aud vreo părere?
Și pentru că guvernul Orban din care a făcut parte domnul ministru a ratat să includă obiective energetice „verzi” în celebrul plan de redresare și reziliență (PNRR), deși avea la dispoziție 10 miliarde de euro pe care să-i expliciteze în acel plan. Puteam să prevedem bani pentru baterii electrice, pentru panouri fotovoltaice, pentru stații de încărcare pentru mașini electrice, pentru automobile electrice, pentru electrolizoare de hidrogen. Puteam, dar n-am făcut-o. Mai bine să luăm banii europeni și să cumpărăm cu ei baterii electrice de la Siemens, nu de la fabrica românească de la Cernica (sursa: AICI ).
Sau pentru că astă vară, în iulie, în timp ce noi transpiram pe sub mască, cineva din statul român lucra. De fapt, ne lucra pe noi, amărâții de cetățeni care ar trebui deserviți de acel stat. Mai mulți „reprezentanți” ai statului român, sub bagheta talentatului guvern Orban, au decis fuziunea prin absorbție a celor trei operatori de distribuție a energiei electrice din cadrul Grupului Electrica (SDEE Transilvania Nord, SDEE Transilvania Sud, SDEE Muntenia Nord), precum și proiectul de fuziune a celor două societăți de servicii energetice – Filiala de Întreținere și Servicii Energetice Electrica Serv SA (FISE) și Servicii Energetice Muntenia SA (SEM). Ei, și ce-i cu asta? Doar un lucru normal (la noi): statul român a decis acum 20 de ani să împartă țara în 8 regiuni și fiecare regiune să fie dată plocon câte unui distribuitor de electricitate și același stat român hotărăște acum să-i fuzioneze pe cei trei din opt distribuitori, singurii care i-au mai rămas. Un mic amănunt pe care grijulii „reprezentanți” ai statului nostru se fac că-l uită: cu ocazia fuziunii, firma Electrica și-a făcut și o nouă organigramă, populată cu fix 122 directori și 179 de șefi de serviciu! Da, da, ați citit bine: 122 directori la o firmă la care statul român este acționar majoritar (48.7948 % din acțiuni). Da, da, ați auzit bine: 122 de directori! Iată și splendoarea de organigramă care îi cuprinde:
Adică Electrica și-a pus singură coarne. Fiecare divizie sau departament are director. Apoi, sub el este un șef de serviciu. Plus șefii serviciu de la “serviciu x sau y”. Pentru a nu îmi provoca singur un infarct, nu am numărat șefii de birou. Deocamdată, până mă obișnuiesc cu gândul.
Poate vă întrebați cine sunt autorii acestei adevărate opere de artă. Iată-i: Cristian Bosoancă, președinte (un contabil din Mehedinți, județul ministrului de atunci și de acum, fost administrator la societățile locale Cazanele SA și Secom SA, compania de termoficare de acolo), Gicu Iorga (secretar general adjunct al ministerului, șeful clubului de table din Giurgiu, omul baronului liberal Toma Petcu, proaspăt transferat de la ALDE), Bogdan Iliescu (un director de la banca franceză BRD, care a marcat o mică gaură de 400 de milioane de euro ca urmare a cârdășiei cu echipa Elenei Udrea), Ramona Ungar (fostă bancheriță la banca de stat Eximbank), Dragoș Andrei (fiul fostului ministru ceaușist Ștefan Andrei, fost secretar de stat în mai multe guverne), Valentin Radu (de profesie consultant-așa se descrie singur pe site-ul companiei) și Radu Florescu (membru încrâncenat al partidului lui Bill Clinton și al lui Barack Hussein Obama).
Ce-i de făcut? Să se amâne liberalizarea cu șase luni? Poate ar fi o soluție, dar nu de rezolvare a situației, ci doar de mutare spre vară a acelorași probleme. De fapt, niciun guvernant din România nu are suficientă determinare să se apuce să rezolve problemele din energie, sectorul cel mai căzut și cel mai greu de reparat din întreaga economie.
Soluțiile adevărate cer bani și transpirație: cu miliardul de euro care zace pe dobânzi 0 % în conturile Electrica sau SAPE să se construiască centrale pe gaze de 1000 Mw putere instalată (a șaptea parte din puterea instalată azi), să se ia concesiunea de exploatare a gazelor din Marea Neagră de la cei care nu vor să le exploateze (OMV-Exxon și Lukoil) și să se dea către firme care vor să lucreze, nu să speculeze, să se construiască centrale noi pe gaze de minim 2000 Mw ca urmare a privatizării pe bursă a Hidroelectrica, să se exploateze cărbunele care altfel va rămâne îngropat pentru totdeauna în Oltenia și în Valea Jiului. A, da, asta chiar este important: să se urmeze inițiativa fostului ministru Răzvan Nicolescu de a desființa cuibul de călăi economici de la ANRE și să se alipească acestă instituție odioasă Consiliului Concurenței, așa cum este în Spania Comisión Nacional de los Mercados y la Competencia ( CNMC ) sau așa cum este în Olanda De Autoriteit Consument & Markt ( ACM ). Poate abia atunci, funcționărimea de la reglementarea energiei va pricepe prevederea legală care cere pentru „serviciul universal un preț rezonabil”!
Până atunci, să mai spunem încă o dată: cleptocrații și agramații au compromis demult orice idee de piață liberă în România. Românii nu mai cred o iotă din pompoasele cuvinte și din minciunile care curg râu de la vârful acestui stat.
