Toți oamenii președintelui Iohannis
Acum exact un an, pe 29 septembrie 2014, candidatul Klaus Iohannis dădea un interviu pentru Adevărul. E lung și plicticos, plin de generalități călduțe și inofensive. Nu mult s-a schimbat de atunci, deși candidatul a devenit președinte. Aproape nimic, de fapt: Iohannis a rămas același împăciuitor autist și absent. O schimbare ar fi, totuși: cînd a avut de-a face cu capcane politice și teme importante, Iohannis a greșit ca un ageamiu.
Doar trei exemple: a fost de acord cu un nou Cod Fiscal pe care, ulterior, l-a contestat; a acceptat voios triplarea salariului său, apoi s-a sucit cînd l-a înjurat poporul; a fost dur și radical cînd a refuzat cotele obligatorii de refugiați dar a pierdut lamentabil bătălia la Bruxelles.
Iohannis pare, deci, incapabil să se schimbe și să joace jocul mare al președintelui de țară. După cît de nostalgic e după Sibiu (vezi desele lui incursiuni auto cu alaiul prezidențial aferent spre orașul în care a fost primar), înțelegem că încă se plimbă, în capul lui, prin Piața Mare și melancolizează uitîndu-se lung la Turnul Sfatului.
A propos de sfat: cine îl sfătuiește pe Iohannis la Cotroceni? Lista sfătuitorilor lui din turnul de la Cotrocen. Să vedem cine sînt oamenii:
– Dan Mihalache: un politruc despre care am scris aici și de la care nu avem nici o speranță;
– Ion Oprișor: un mediocru general al cărui CV te deprimă instant; cel mai rîsu’-plînsu’ pasaj din CV e cel în care Oprișor menționează că a fost șeful Biroului Traduceri și Multiplicări al Comandamentului Artileriei în ’93, dar prima limbă străină pe care ar cunoaște-o, engleza, a învățat-o (tot conform propriului CV) zece ani mai tîrziu;
– Lazăr Comănescu: o vastă experiență diplomatică, dar un caracter maleabil și, cel mai probabil, o bună relație cu Securitatea ceaușistă, transparentă din cariera dinainte de ’89;
– Andrei Muraru: un arivist feroce care, la 21 de anișori, cel mai probabil pe filiera concitadinului său Mihail Vlasov, deținea o funcție de consilier la Camera de Comerț București; și ăsta era doar începutul, apoi au curs funcții publice fără numă.
– Leonard Orban: tehnocrat irelevant politic, probabil ignorat de Iohannis;
– Cosmin-Ștefan Marinescu: tehnocrat la fel de irelevant politic și de ignorat;
– Elena-Simina Tănăsescu: o combinație de Orban și Marinescu;
– Laurențiu-Mihai Ștefan: completează patrulaterul Orban – Marinescu – Tănăsescu;
– Mihaela Ciochină: jurist, insignifiantă în aparatul politic al lui Iohannis;
– Sergiu Nistor: tehnocrat al Culturii, fost responsabil guvernamental pentru “Sibiu, capitală culturală europeană”, arhitect care a luat măsuri controversate împotriva unor clădiri monumente istorice.
Pe scurt, nu avem nici o șansă.