Într-un index al puterii militare, România a coborât 9 locuri de la un an la altul, iar motivul ar fi ritmul scăzut în care se derulează programele de dotare dedicate Armatei Române.

Cu un război la graniță, România s-a prăbușit în clasamentul celor mai puternice armate din lume ajungând pe locul 47, după ce în anul precedent țara noastră ocupa poziția 38, conform indexului Global Firepower 2023. Acesta utilizează peste 60 de factori individuali pentru a determina scorul PowerIndex („PwrIndx“) al unei anumite națiuni, cu categorii care variază de la cantitatea de unități militare, sisteme de armament și poziția financiară, inclusiv PIB, la capacitățile logistice și geografia. Utilizând aceste variabile, Global Firepower calculează un index de putere pentru fiecare țară, iar cu cât acesta este mai apropiat de 0,0000 (cotație imposibil de atins conform portalului), cu atât națiunea respectivă este mai puternică din punct de vedere militar în cazul unui conflict convențional, iar România a realizat un „scor“ de 0,7735. Bulgaria este pe locul 59 (index 0,9757), Ungaria ocupă poziția 54 (0,8643), Serbia a ajuns pe locul 58 (0,9571) din punct de vedere militar, iar Moldova mai are puțin și este eliminată din clasament (locul 143, index de 4,0861).

Conform datelor indexului, cu o populație totală de 19.053.800 de cetățeni, România are probleme cu personalul militar, Ministerul Apărării Naționale (MApN) având numai 67.000 de militari activi. În plus, mult mai grav, MApN mai are numai 50.000 de militari în rezervă, iar eforturile de a recruta rezerviști voluntari au un răspuns limitat în rândul cetățenilor.

Probleme de dotare

La capitolul dotări, chiar dacă are războiul în pragul ușii, România nu a făcut mari progrese față de anul trecut. Concret, s-au continuat conform graficelor unele programe strategice de înzestrare precum F-16, Patriot, HIMARS, Iveco sau Piranha V, dar în altele sunt abia în stadiul de contracte semnate fără ca livrările să fie demarate. Aici vorbim de cele 32 de F-16 Fighting Falcon din Norvegia, dar și de sistemele de drone înarmate Watchkeeper X sau Bayraktar TB2.

Mai mult, programe de înzestrare cum ar fi cele pentru sisteme de arme SHORAD - VSHORAD, maşini de luptă pentru infanterie pe şenile – MLI, tancuri Abrams și sisteme obuzier calibru 155 mm, în valoare totală de aproximativ 10 miliarde de euro, sunt în stadiul de tatonare fiind cerută aprobarea Parlamentului. În plus, nu se spune nicio vorbă despre achiziționarea de elicoptere moderne, program despre care tot vorbește de câțiva ani, dar fără a se face demersuri concrete. Aici trebuie precizat că România nu are nici măcar un elicopter de atac.

Foarte grav, în același stadiu se află și programe de înzestrare ale Forțelor Navale Române, cea mai văduvită armă a MApN. Este vorba de programele pentru achiziționarea de submarine Scorpène și vânătoare de mine, dar și de modernizarea actualelor nave purtătoare de rachete din clasa Tarantul cu rachete anti-navă moderne de tipul Naval Strike Missile (NSM). Totul în contextul în care contractul pentru cele patru corvete moderne bate pasul pe loc de câțiva ani, iar o rezolvare a acestuia nu se vede încă la orizont.

Ne gândim prea mult la ce cumpărăm

Experții militari consultați de „Adevărul“ consideră că Armata Română se află în această situație după ce s-a ales un ritm nepotrivit pentru punerea la punct a acestor programe de înzestrare esențiale. „Cu toate că avem război în Europa, ne gândim mult prea mult până decidem ce vrem să cumpărăm. Responsabilii de acum intră în istorie. Cum este posibil, în contextul în care avem un premier militar, să ne gândim mai bine de un an de război la ce sisteme de armament trebuie să cumpărăm? De neînțeles. Mai mult, acum ne-am dumirit ce sisteme de armament dorim, dar trebuie să stăm la coadă pentru că alte țări deja au făcut comenzi masive. Cel mai bun exemplu în acest sens este Polonia, care a făcut pași imenși pentru dotarea exemplară a militarilor. Responsabilii de la Varșovia s-au mișcat repede și acum au livrări, iar noi nu putem face altceva decât să așteptăm. Și poate plătim mai mult din cauza cererii mari, este o lege a comerțului“, spune analistul militar Aurel Cazacu.

Expertul atrage atenția și asupra problemei munițiilor. „Toate sistemele moderne de armament pe care le achiziționăm au nevoie de muniție pe care noi nu o producem în ritmul în care trebuie. Este inadmisibil ca producția de muniție să scadă în România atât timp cât avem războiul la ușă“, a subliniat Aurel Cazacu.