Vâlcea este cunoscută drept județul cu cele mai multe mănăstiri din România incluse în patrimoniul cultural național. Cele mai populare dintre acestea sunt Cozia și Horezu.

Județul Olteniei de sub Munte numără peste 800 de monumente istorice, dintre care 26 sunt mănăstiri. Dar numărul acestui gen de lăcaș de cult (noi și vechi) este aproximativ dublu, lista fiind în permanentă schimbare.

Confuzia cu județul Neamț pleacă însă de la numărul total de mănăstiri, care în Moldova se ridică la 80. Dintre acestea însă, în Neamț, doar 20 de mănăstiri sunt recunoscute ca monument istoric.

Ar mai fi de menționat că Vâlcea se mai mândrește și cu nenumărate biserici de lemn aflate tot pe lista patrimoniului național, printre care și cea mai veche de la sud de Carpați – Biserica Marița-Vaideeni.

Cu sprijinul specialiștilor de la Cultură Vâlcea am identificat zece mănăstiri de patrimoniu – cele mai populare - din județul Vâlcea. Oferim scurte informații legate de unicitatea în spațiul monahal a celor clasate pe primele cinci poziții (VEZI GALERIA FOTO), precum și indicații despre cum se poate ajunge cu ușurință la acestea.

TOP 10 CELE MAI POPULARE MĂNĂSTIRI DIN VÂLCEA

1. Mănăstirea Cozia (Călimănești)

2. Mănăstirea Horezu (Horezu)

3. Mănăstirile Bistrița – Arnota (Costești)

4. Mănăstirea Dintr-un Lemn (Frâncești)

5. Mănăstirea Cornet (Racovița)

6. Mănăstirile Turnu – Stănișoara (Călimănești / Parcul Național Cozia)

7. Mănăstirile Iezer – Pahomie - Pătrunsa (Olănești / Parcul Național Buila-Vânturarița)

8. Mănăstirea Frăsinei (Muereasca)

9. Mănăstirea Ostrov (Călimănești)

10. Mănăstirea Govora (Mihăești)

Mănăstirea care a fost lagăr, grajd de cai, prima școală de caligrafi, dar și spital

Primele locuri ale topului sunt ocupate de mănăstirile Cozia și Horezu, cele mai „vânate” de amatorii de „turism monahal”.

Mănăstirea Cozia, cea mai importantă ctitorie a domnitorului Mircea cel Bătrân , a serbat în acest an 635 de ani de existență.

Dincolo de frumusețea arhitecturală a complexului monahal, de-a lungul secolelor sale de existență a avut parte și de o istorie zbuciumată, dar extrem de prețioasă. Spre exemplu, aici a funcționat prima școală de caligrafi și copiști din Țara Românească. Și tot între zidurile de piatră ale complexului primul imnograf român a compus poezie religioasă creștină - marele logofăt Filotei al Țării Româneşti. Călugării de aici au înțeles însemnătatea izvoarelor minerale ale zonei și au înființat o bolniță (spital / infirmerie). Biserica-bolniță este astăzi cea de peste drum de mănăstire.

În timpul Revoluției din 1821, mănăstirea a fost incendiată, mormintele și picturile profanate de turci pentru a se răzbuna pe eteriștii lui Alexandru Ipsilanti care se ascundeau aici, dar și pentru a căuta comori. La finele secolului al XIX-lea, a devenit sucursală a Penitenciarului de la Ocnele Mari, dar și cămin pentru elevele Azilului „Doamna Elena“ din Bucureşti.

Trupele austro-ungare, în schimb, au transformat locul în lagăr pentru prizonieri și grajd de cai , în timpul Primului Război Mondial.

La Mănăstirea Cozia își doarme somnul de veci nu doar ctitorul – domnitorul Mircea cel Bătrân -, ci și mama lui Mihai Viteazul , călugărită la o altă mănăstire din apropiere, Ostrov , sub numele de maica Teofana.

Amplasarea sa, pe unul dintre cele mai tranzitate drumuri din România – fosta „Autostradă Antichității” , tronsonul care leagă Oltenia de Ardeal și implicit Râmnicu Vâlcea de Sibiu, pe Valea Oltului -, face ca acest sfânt lăcaș să fie extrem de accesibil.

De la Râmnic până la Cozia sunt aproximativ 26 de kilometri, iar de la Sibiu - 78 kilometri. Se află în zona de nord a stațiunii balneare Călimănești – Căciulata , la aproximativ un kilometru depărtare de cel mai lung defileu din țară , pe malul vestic al Oltului. În imediata sa vecinătate, pe malul opus se găsește o porțiune restaurată din ceea ce, în urmă cu 2000 de ani, era Castrul Roman Arutela ridicat de arcașii sirieni , parte importantă din Limes Alutanus - celebrele frontiere din Dacia ale Imperiului Roman.

Singurul monument istoric din Oltenia inclus în patrimoniul UNESCO

Mănăstirea Horezu, unică în spațiul românesc, este protejată UNESCO, alături de ceramica de Hurez, fiind singurul monument istoric din Oltenia inclus în Patrimoniul Mondial. Amplasată în localitatea Romanii de Jos, din stațiunea montană Horezu – Vâlcea, este ctitorie a domnitorului Constantin Brâncoveanu , din anii 1690 – 1693 / 1697.

Puțină lume cunoaște faptul că aici se regăsește singura frescă genealogică a familiilor Brâncoveanu și Cantacuzino , din România, pictată chiar pe pereții bisericii centrale.

Multe secole în cadrul Mănăstirii Hurezi a funcționat o bibliotecă impresionantă care, la data înființării sale, la începutul secolului al XVIII-lea, era unică în Europa de sud-est și pe care domnitorul intenționa să o transforme în bibliotecă națională. Personaje faimoase au fost „gardieni” ai acestei „comori istorice, culturale şi spirituale”, printre care un medic al curții domnești, precum și un spion al vremurilor. «Biblioteca lui Constantin Brâncoveanu» găzduia mii de cărți și manuscrise, evanghelii cu scoarțe de aur și argint, dăruite de Țarul Petru cel Mare, „Însemnările zilnice” de pe operele lui Brâncoveanu, lucrări care astăzi fac parte din colecțiile a patru mari biblioteci ale țării: Biblioteca Națională, Muzeul Național de Antichități, Biblioteca Sfântului Sinod și Biblioteca Academiei Române.

Din vechea comoară se mai păstrează astăzi la Horezu câteva lucrări în încăperea care le-a găzduit, ce are la intrare o inscripție în limba greacă care a rămas intactă până în zilele noastre.

Nu mulți au cunoștință despre faptul că întregul complex de la Horezu deține de fapt nu mai puțin de șase biserici . Mănăstirea a fost gândită ca necropolă pentru ctitorul său, mormântul său gol fiind o dovadă în acest sens.

Horezu a reprezentat unul dintre lăcașurile de cult îndrăgite și de Regina Maria care în tinerețe și-a exprimat dorința de a fi înmormântată aici. Ulterior, și-a schimbat testamentul.

Specialistul în artă bizantină Charles Dieh a catalogat Mănăstirea Horezu / Hurezi drept „Cea mai frumoasă din toată România” - „Le plus beau de toute Roumanie”, fiind cel mai reprezentativ complex arhitectural pentru stilul brâncovenesc.

Pentru a ajunge la Horezu se merge pe DN67, drumul care leagă Vâlcea de Gorj. La intrarea estică în oraș se cotește la dreapta, pe direcția Râmnicu Vâlcea (46,5 km) – Târgu Jiu (73 km).

Taborul Vâlcii, bisericile rupestre și moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul

În satul Bistrița din comuna Costești se află alte două perle ale turismului monahal: una pe Muntele Arnota, de la care a și preluat numele, iar cealaltă la baza masivului. Le desparte un drum șerpuitor de 5,5 kilometri, care poate fi străbătut atât cu mașina cât și pe picioare.

Mănăstirea Bistrița, ctitorie a boierilor Craiovești - Barbu, Banul Craiovei și frații săi: Pârvu Vornicul, Danciu Armașul și Radu Postelnicul - a fost zidită între anii 1492 – 1494, fiind distrusă câțiva ani mai târziu de către Mihnea Vodă și refăcută de aceeași ctitori. A devenit celebră și pentru că aici se păstrează de veacuri moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul, considerate făcătoare de minuni. Și-a legat destinul de cel al lui Arsenie Boca și al arhiepiscopului Bartolomeu Anania, care au găsit aici adăpost în vremuri de restriște.

Ion Antonescu, de asemenea, a avut aici domiciliu forțat când a devenit persoană non-grata.

Mănăstirea Bistrița are în administrare și Peștera Sfântului Grigorie Decapolitul sau Peștera Liliecilor, la care se ajunge pe o potecă din apropiere. Peștera ascunde două biserici rupestre, unice în țară , dintre care una veche de opt secole. Aici au fost tăinuite, de-a lungul veacurilor, moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul și comorile mănăstirii, dar și tezaurul multor domnitori.

Dată fiind amplasarea sa pe munte, Arnota este considerată o altă „Meteoră” a României , sau „Taborul Vâlcii”, după cum a denumit-o scriitorul Dinu Săraru al cărui loc de origine se află în zona din vecinătate.

Este ctitorie și necropolă a domnitorului Matei Basarab, considerat voievodul care l-a întrecut în număr de lăcașuri de cult chiar și pe Ștefan cel Mare. Potrivit legendei, s-ar fi salvat de turci în pădurile de deasupra Mănăstirii Bistriţa și a promis să zidească o biserică, în semn de mulțumire. A ridicat-o pe ruinele alteia mai vechi.

Și istoria acestui lăcaș de cult s-a scris cu sânge, cel al legionarilor omorâți aici în ziua de Paște a anului 1949, cunoscuți sub numele „Grupul Arnota” – o mișcare de rezistență anti-comunistă. Și tot legionarii au fost cei care au construit drumul pe munte, până la mănăstire, în timpul celebrelor lagăre / tabere de muncă din anii ´30. Loc de adăpost pentru mulți partizani, zona păstrează vii poveștile cu legionari, haiduci și tezaure ascunse.

Mănăstirile Arnota și Bistrița se află la aproximativ 40 kilometri depărtare de Râmnicu Vâlcea. Se ajunge la acestea tot pe DN67, drumul care leagă reședința de județ de Horezu și Târgu Jiu. În comuna Costești se cotește spre centrul comunei, dar se merge mai departe spre satul Bistrița. Mănăstirea Bistrița se află chiar la ieșire din sat. În fața mănăstirii, drumul se bifurcă, un tronson duce către defileul Cheile Bistriței care începe imediat, iar un altul urcă spre Arnota și Cariera de Piatră Bistrița.

Icoana unică, făcătoare de minuni, din locul închinat aviatorilor și marinarilor

Mănăstirea Dintr-un Lemn este singura mănăstire din România închinată aviatorilor și marinarilor , chiar dacă județul Vâlcea nu deține nici port și nici aeroport. Unul dintre ctitori, care a salvat-o din paragină, a fost ministru al Aerului și al Marinei, generalul Paul Teodorescu, și de aici legătura. De altfel, la intrare în incinta sfântului lăcaș se regăsesc semnele specifice marinei și aviației: timona, ancora, colacul de salvare și elicea.

Mănăstirea se mândrește cu o icoană unică în țară, una dintre cele mai rare comori ale spiritualității ortodoxe și ale patrimoniului cultural național . În lume mai există doar trei astfel de exemplare, dar în mari orașe: Ierusalim, Istanbul și Moscova.

Impresionează prin dimensiunile sale (150 cm X 110 cm), dar și prin faptul că este pictată pe ambele părți: pe o parte - Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului cu Pruncul – „Hodighitria”, iar pe verso scena „Judecății de Apoi”. Timp de două secole nimeni nu a știut că este o icoană dublă, fiind ferecată în argint. Când a fost scoasă pentru a fi restaurată, în 2002, misterul său a fost dezvăluit.

Potrivit legendelor locului, această icoană a fost găsită în trunchiul unui stejar secular din care a fost construită mai apoi bisericuța din lemn - primul din cele două lăcașuri de cult ale complexului monahal.

Astfel se explică și numele inedit al acestui lăcaș de cult despre care se crede că are cel puțin cinci secole de existență, istoria și legendele sale fiind menționate și de clericul, călătorul și cronicarul ortodox sirian Paul de Alep care l-a vizitat în secolul al XVII-lea și a rămas profund impresionat.

Mănăstirea Dintr-un Lemn se află la mai puțin de 30 km de Râmnicu Vâlcea, de unde se poate ajunge urmând DN64, până la Băbeni, iar de aici DJ 646 și DJ 646B până la Frâncești.

Singura mănăstire din lume pe sub care trece trenul

O altă mănăstire unică nu doar în peisajul monahal românesc, ci și în lume, fiind singura pe sub care trece un tren este Mănăstirea Cornet / Cornetu din Racovița. Calea ferată de pe Valea Oltului a fost construită chiar la baza sfântului lăcaș.

Puțini cunosc faptul că în fața acestui fost schit de călugări, ridicat în 1666, a murit într-un accident de circulație un prinț – Mihail Cantacuzino, în 1928. La parastasul de 10 ani, alături de văduvă s-a aflat și compozitorul George Enescu.

Se spune că pentru construcția acestui lăcaș de cult s-au folosit materiale de construcție luate de la castrele romane din apropiere.

La fel ca în cazul Coziei, și aici se poate ajunge extrem de ușor, mănăstirea fiind amplasată pe DN7 / E81, la aproximativ 44 de kilometri de Râmnicu Vâlcea și 60 de kilometri de Sibiu, pe Valea Oltului.