Cătălin Tolontan surprinde cu un atac la adresa DNA, după declanșarea urmăririi penale în cazul Ponta-Ghiță-Blair. Comentând comunicatul procurorilor pe Blogul său, Tolo.ro , Tolontan afirmă că DNA pare să-și depășească atribuțiile legale, intrând în zona poliției politice.

„Acest mecanism fraudulos este de natură a aduce grave prejudicii democrației, care presupune ab initio ca persoanele care acced în funcţii de demnitate publică să fie alese de către popor potrivit principiului reprezentativității pe criterii de competenţă profesională si probitate.” - Comunicat DNA
Deși pornește de la un caz concret, în care sunt implicați politicieni care stârnesc pasiuni intense, Tolontan menționează că este vorba despre un principiu, nu despre anumite persoane. Jurnalistul atrage atenția că legea de funcționare a DNA și Constituția nu le oferă procurorilor atribuții în domeniul „grădinăritului democrației”.

Textul lui Tolontan:

„Faptul că Ponta și Ghiță sînt antipatici nu șterge autoritarismul explicit nedemocratic din comunicatul procurorilor
 În comunicatul prin care DNA anunță cercetarea lui Victor Ponta pentru că i-a dat un loc eligibil lui Sebastian Ghiță, în schimbul finanțării venirii fostului premier britanic Tony Blair în România, procurorii scriu: 

”Acest mecanism fraudulos este de natură a aduce grave prejudicii democrației, care presupune ab initio ca persoanele care acced în funcţii de demnitate publică să fie alese de către popor potrivit principiului reprezentativității pe criterii de competenţă profesională si probitate”Comunicat DNA 
Nu este o poveste despre Ponta, Ghiță și despre cît de antipatici ne pot fi. E vorba de un principiu.

Nu e vorba nici de contractele IT ale firmelor lui Ghiță care, vorba ministrului Cristian Ghinea, au inventat nevoi ale statului, ca mai apoi să le satisfacă pe bani publici.  Și asta rămîne de dovedit.

E vorba de un principiu.

Prin norma de fondare a DNA și potrivit Constituției, parchetul anticorupție nu are în atribuții grădinăritul democrației. Ordonanța de 255/19.07.2013 statutează în clar atribuțiile DNA.

Prima atribuție a DNA constă în  ”efectuarea urmăririi penale, în condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală, în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”.

În nici una dintre atribuții, care se întind de la a la g, nu se pomenește despre faptul că DNA este paznicul de far al alegerilor, teoreticianul principiului reprezentativității și nici măcar atletul statului de drept.

Găsiți lucrurile probate, punct cu punct, chiar pe siteul instituției.

Și băgîndu-se într-un lucru la care nu se pricepe și la care nu are dreptul, DNA comite o eroare imensă.

Procurorii afirmă că poporul își alege reprezentanții pe bază de competență și probitate. Cine hotărăște asta? Poate poporul alege pe bază de soluții viitoare, nu de competență trecută. Poate alege în funcție de idei și de proiecte. Pe bază de replică. De speranță sau de încredere. De orice vrea el, în limitele legii!

Dacă ar decide prioritar pe bază de CV, cei tineri n-ar mai intra niciodată pe liste.

Sîntem în fața unei premiere. Deși neales de nimeni, parchetul anticorupție decide printr-un document oficial, a cărui argumentație va ajunge și în fața judecătorilor, ce e OK și ce nu e OK să alegem noi!

Din comunicat reiese clar că DNA consideră că ei, procurorii, și, probabil,  ”partea bună” a societății trebuie să aibă un cuvînt de spus în cine poate fi ales de către români. Oamenii competenții și cei corecți au voie, restul, afară!

Dar cine discerne competența și integritatea?

Probabil DNA și SRI. Deși n-au nici un mandat. 

Primii se ocupă cu infracțiunile, ceilalți, cu apărarea Constituției. Nici procurorii și nici ofițerii de informații nu sînt Părinții Fondatori ai democrației. Dacă vor asta, să-și dea demisia și să candideze.

Victor Ponta, Sebastian Ghiță și Tony Blair sînt o miză infimă aici. Discuția e dacă acceptăm noua doctrină penală care seamănă mai degrabă cu poliția politică.

Judecați dacă exprimarea este o exagerare!

Poliție politică înseamnă să faci, fără să poți fi tras la răspundere, lucruri pentru care alții răspund în mod transparent în fața celor care i-au ales.

Pentru că poliția politică nu presupune doar ca instituțiile de forță să apere dictatorul sau să se amestece în mod discreționar în politică în favoarea unei tabere. Amestecul este doar un instrument. Ideea fondatoare contează.

Iar baza conceptuală a poliției politice constă în chiar convingerea poliției că ea știe să facă politică mai bine decît cei aleși.

Este ceea ce s-a întîmplat în Thailanda recent.

Poporul a votat cu o covîrșitoare majoritate ca armata să poată calibra rezultatul alegerilor ”spre binele națiunii”. Dacă Parlamentul li se pare dezechilibrat, generalii îl pot modifica!

Ca și cum politica și alegerile compun un joc cu vicii ascunse. Joc în care, de fapt, instituțiile de forță nu au încredere.

Ne lasă să ne prostim de-a democrația pînă cînd vin ele, cu inteligența de cabinet superioară mulțimilor și cu patriotismul indiscutabil, restabilind ordinea. În Thailanda așa stau lucrurile.

Și în România?

În noapte încercării nereușite de răsturnare a lui Recep Tayyip Erdogan, o tînără din Istanbul, care nu era partizana președintelui, și-a explicat ieșirea în stradă împotriva armatei printr-o declarație în New York Times: ”Cea mai bună lovitură e stat e mai proastă decît cea mai proastă democrație!”.  

La noi, DNA pare că e convinsă de contrariu. Într-un recent articol în The Atlantic,  James Fallows preia din NYT o descriere despre cum se formează convingerea că ”democrația liberală este coruptă, ineficientă, haotică și, în ultimă instanță, nedemocratică”.

Cotizînd, chiar și fără să vrea, la narativul Să-nu-aveți-încredere-în-nimeni-din-politică, Laura Kovesi greșește.

Sau așa gîndește.”

Distribuie Distribuie Comentarii