Tragedia care a avut loc la internatul Liceului „Tamasi Aron“ din Odorheiu Secuiesc a declanșat o serie întreagă de anchete, despre care nu știe nimeni când și cum se vor finaliza. Cert este că internatul care găzduia 97 de elevi se afla într-un imobil care nu era încadrat în nicio categorie de risc seismic pentru că nu a fost expertizat niciodată, deși a fost construit în anul 1910. Clădirea ar fi urmat să suporte o reabilitare abia în 2024, cu fonduri oferite de Guvernul de la Budapesta.

Filmul tragediei de la Odorheiu Secuiesc este cutremurător și greu de descris în cuvinte. Luni după-amiază, în jurul orei 16.00, unul dintre pereții exteriori ai internatului se prăbușește peste copiii care se aflau în acel moment în camere. În doar cinci secunde, o parte din fațada imobilului se transformă pur și simplu într-un morman de moloz și trage după ea podeaua etajului unu, dar și bucăți din acoperiș. Patru elevi care se aflau în acel moment în dormitoare sunt îngropați de vii sub dărâmături. Este vorba despre trei fete și un băiat. Elevele au fost primele scoase de sub ruine, din fericire în viață.

Băiatul, David, însă nu a avut nicio șansă. A fost găsit ultimul, după două ore și jumătate de căutări. Avea doar 17 ani și până mai ieri se gândea la petrecerea pe care urma s-o dea de ziua lui. Pe 25 decembrie el ar fi devenit major.

Dezastrul a lăsat în urmă imagini cutremurătoare. Clădirea, veche de peste 100 de ani, care aparține Bisericii Romano-Catolice, arată acum ca după bombardament. În mijlocul acesteia se cască un crater uriaș, iar în jur, pe o suprafață de cel puțin 200 de metri pătrați, se văd numai moloz, bârne din lemn, pietre, cărămizi și chirpici.

Vorbim despre un imobil care găzduia nu mai puțin de 97 de elevi și care, potrivit ministrului Educației, Ligia Deca, nu era încadrat în nicio categorie de risc seismic. Motivul? Nu a fost expertizat niciodată. În condițiile în care a fost ridicat în anul 1910, iar ultima reabilitare a avut loc acum 20 de ani. Statul român a oferit atunci liceului o finanțare de aproximativ 51.000 de dolari. Clădirea ar fi urmat, potrivit presei locale, să suporte o reabilitare abia în 2024, însă cu fonduri oferite de Guvernul de la Budapesta.

Lanțul vinovaților

Care sunt motivele tragediei? Din primele informații, se pare că o parte din vină o poartă muncitorii care efectuau lucrări pentru racordarea clădirii la sistemul de apă și canalizare. Potrivit unor surse apropiate anchetei, se pare că aceștia ar fi excavat prea aproape de clădire. Şeful Inspectoratului de Stat în Construcţii, Paul Racoviţă, a declarat că este posibil să existe o „necorelare între proiectul pentru racordul de canalizare a clădirii şi lucrările realizate“. Matei Sumbasacu , inginer structurist specializat în cutremure şi fondator al Asociaţiei pentru Reducerea Riscului Seismic „Re: Rise“, vine și el cu o explicație:

„Se tot spune că acea clădire s-a prăbușit din cauza excavației realizate prea aproape de perete. Așa este, dar vorbim numai de scânteia declanșatoare. Într-un astfel de accident, responsabili sunt și proprietarul, și constructorul“, a precizat specialistul. După părerea sa, dirigintele de șantier ar fi trebuit să supravegheze îndeaproape toate lucrările. „Practic, nimic nu ar fi trebuit să se întâmple fără aprobarea lui. Văd că nimeni nu vorbește despre acest diriginte de șantier. Ca o concluzie, principalul vinovat este constructorul. Totuși, ar fi greșit să ne limităm să arătăm cu degetul spre respectiva firmă când în culpă mai sunt și proprietarul, autoritățile locale, dar și Ministerul Educației“, a mai precizat Matei Sumbasacu. Acesta a mai spus că vinovate sunt și autoritățile locale care ar fi trebuit de-a lungul timpului să realizeze o serie de inspecții anticipative. „Se realiza o expertiză și eventual se investeau niște bani în consolidare, la înțelegere cu proprietarul. Aceste lucruri nu s-au realizat.“

Proiecte de reabilitare blocate

Cercetările sunt abia la început, iar procurorii vor avea mult de „săpat“ până să poată face primele acuzații oficiale. „Este o tragedie ce s-a întâmplat. Să-i spui unui părinte să-și trimită copilul la școală, iar apoi să-l ia de acolo mort sau în comă este ceva teribil“, a declarat pentru „Adevărul“ academicianul Mircea Dumitru.

„Cred că avem nevoie de un efort colectiv, național. Trebuie să ne trezim odată la realitate. Este deja foarte târziu să mai repari lucruri care s-au stricat în ultimii 30 de ani. Nu este doar efortul unui partid aici sau al unui singur Guvern. Trebuie să fie efortul unei întregi țări și administrat la nivel central, cu o foarte bună comunicare cu autoritățile locale“, a mai spus acesta.

Mircea Dumitru a explicat că în urmă cu mai mulți ani au fost proiecte prin care s-a încercat remedierea acestor situații, însă au fost blocate. Au fost propuse, analizate, avizate, însă, pentru că s-au schimbat guvernele, au fost uitate într-un sertar. „Ar fi nedrept să spui acum că este vina unei singure persoane. Este vorba despre un sistem clădit în zeci de ani, nu despre un mandat. Nu reușim să facem nimic de 30 de ani nici măcar pentru copiii noștri“, a mai spus academicianul.

Sociolog: „Educația nu atrage voturi“

Se pune, așadar, întrebarea firească: de ce nu facem nimic pentru copii? De ce nu are învățământul din România prioritate în fața aleșilor? Sociologul Mircea Kivu a venit cu un răspuns dur: școala nu atrage voturi .

„Politicienii se preocupă foarte puțin de învățământ pentru că învățământul nu aduce beneficii electorale. Un învățământ de calitate ar aduce o mulțime de beneficii societății românești, numai că nu de azi pe mâine, ci peste cinci, zece ani cel mai devreme. Mai mult decât un ciclu electoral“, a precizat sociologul. „Politicienii noștri caută exclusiv beneficii electorale, criteriul lor de performanță nu este calitatea guvernării, ci numărul de voturi adunat. Ori, aduni mult mai multe voturi dacă promiți că vei pune asfalt pe o stradă decât să construiești sau să repari o școală.“

Căci, continuă sociologul, în România nu se poate respecta niciun termen. „Există o legislație care întârzie nespus de mult orice investiție. Dacă vrei să ridici o școală, nu poți practic să pui prima cărămidă decât peste trei ani“. Și atunci banii se pierd. Se duc în alte domenii, unde sunt folosiți, poate, mai rapid. Ne furăm, practic, singuri căciula.

Nu accesăm bani europeni de lene

Pentru construirea, consolidarea sau reabilitarea școlilor cu probleme, România ar putea accesa fonduri europene. Însă nu se vrea. De ce? „Pentru că cere efort“, este de părere sociologul Mircea Kivu.

Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Părinților, completează spunând că „acești bani nu se accesează pentru că există niște deficiențe. Unii directori de școli nu au capacitatea managerială să-i acceseze. Prin urmare, ar trebui să existe niște unități de implementare la nivelul inspectoratelor școlare. Sau ar trebui ca aceste proiecte să fie externalizate către firme specializate“. Însă, continuă el, problema ar trebui să cadă în responsabilitatea consiliilor locale.

„Au existat primării care au avut bani alocați în ultimii doi ani. Au avut bani în conturi și nu au vrut, de exemplu, să construiască grupuri sanitare. Au fost în jur de 10.000 de euro alocați. Însă sumele erau prea mici și nu mai era loc de comisioane. Trebuiau făcute la prețuri corecte și în urma unor licitații corecte. Prin urmare, au preferat să nu le facă“, mai spune acesta. „Trăim într-o țară a unor politicieni iresponsabili. Ori de câte ori vorbim despre investiții pentru copiii noștri, se uită în buzunar. Însă, dacă vorbim despre cheltuieli pentru ei, atunci banii curg gârlă“, a mai precizat Iulian Cristache.

Avem legi, dar degeaba

Pe de altă parte, atrage atenția sociologul Mircea Kivu, România pare a fi țara vinovaților fără vină: „Sunt tot felul de situații când banii sunt cheltuiți prost și nimeni nu e tras la răspundere. Ar trebui ca legile să se aplice cu strictețe. Că avem suficiente, slavă Domnului! Dar nu le aplicăm. Asta e problema principală a României. Avem legi, dar, de multe ori, le avem degeaba“.

Cât despre elevii care au supraviețuit tragediei, aceștia vor fi cazaţi într-o altă clădire , a declarat prefectul judeţului Harghita, Petres Sandor. De asemenea, copiii vor primi și ajutoare din partea autorităților. „Sunt familii cu probleme, vă daţi seama, copiii au pierdut rechizite, îmbrăcăminte şi alte bunuri. În clădire nu se va mai intra, iar noi dorim să vedem care sunt nevoile, ca să îi putem ajuta. De asemenea, trebuie să organizăm şi cazarea elevilor care au stat în internat, să ştie unde vor sta după vacanţă, când se va relua şcoala“, a afirmat Petres Sandor.

130 de unități de învățământ din 599, câte sunt în tot județul Harghita, sunt autorizate din punct de vedere al securității la incendiu.