Toader simte miros de sânge
Confruntarea dintre Tudorel Toader si Liviu Dragnea este derizorie pentru orice demnitari decenti dintr-un stat decent din lumea aceasta. In opinia mea, ea arata ca o reglare de conturi cu iz mafiot, indiferent daca este autentica sau inca un spectacol pus la cale de liderul PSD, care sa arate ca nu el, ci altii sunt de vina pentru ca nu a reusit sa livreze scaparea promisa, in timp ce pentru sine pune la munca CCR, scrie jurnalista Ioana Ene Dogioiu pe Ziare.com .
Fara a exclude cea de-a doua varianta, personal cred, mai degraba, in prima. Pe de-o parte, pentru ca si Liviu Dragnea avea nevoie de acele ordonante macar pentru a scapa de prima condamnare cat inca nu e inlaturat pericolul de a o primi pe a doua, inevitabil in aceste conditii cu executare.
Pe de alta parte, pentru ca, in acest schimb de replici, Tudorel Toader a lovit de cateva ori "la operatie", ceea ce nu e tipic pentru un meci trucat.
Ceea ce cred eu e ca s-a ajuns in acel moment previzibil, despre care am vorbit, de final al minciunii, pentru ca nu poti minti pe toata lumea tot timpul. Tudorel Toader asta a incercat.
In timp ce se straduia sa-si pastreze fata europeana neimpingand lucrurile chiar pana la punctul cel fara de intoarcere, adica amnistia si acum hulitele OUG-uri, disociindu-se de modificarile Codurilor si ale Legilor Justitiei, initia totusi executii ritualice care racoreau nevoia de sange a pesedistilor, cum a fost revocarea dnei Kovesi sau cererea de revocare a procurorului general.
Asa face si acum cand tine in varful pixului cele trei functii cheie din magistratura: sefia DNA, a PICCJ si procurorul european.
In fapt, Tudorel Toader a incercat sa nu incalce ultima linie rosie, a lucrat mai mult cu mana unei majoritati CCR pusa la dispozitie tot de Dragnea si care i-a oferit inclusiv statutul de supra-ministru, dar a semnat cu mult mai putin decat era asteptat de la el. Si asa a reusit o vreme sa isi pastreze un minim echilibru, chiar un mister.
S-a ajuns insa in momentul in care nu mai merge si este prins in mijlocul unui razboi ireconciliabil. De-o parte, o Europa radicalizata care nu mai are nici timp, nici disponibilitate pentru povesti si promisiuni. Numai cine nu vrea nu intelege gravitatea celei de-a doua dezbateri despre statul de drept din Romania in Parlamentul European, organizata in extremis, intr-un moment dedicat in mod normal imbratisarilor de final de legislatura.
De cealalta parte, un partid radicalizat care nu mai are la randul lui niciun chef sa inghita abureli didactice si s-a trezit si cu banii luati.
In mod normal, ar fi momentul unei alegeri transante, ceea ce insa pentru Tudorel Toader e foarte greu.
Pe de-o parte, isi iubeste prea mult functia pentru a renunta la ea printr-o demisie de onoare motivata de faptul ca nu poate merge mai departe in linia PSD. Pe de alta parte, intelege ca decredibilizarea sa e deja prea mare, este contestat pana si acasa, la Iasi, ceea ce ii minimalizeaza sansa de a mai prinde un mandat de rector, deci nu poate merge nici pe linia PSD pana la capat.
Si stie ca acest capat e aproape. Nu ma indoiesc ca pentru dl Toader semnificatia dezbaterii de luni de la Strasbourg e clara.
Si, atunci, Tudorel Toader a trecut la amenintari explicite ca va vorbi, va povesti.
Un demnitar, mai ales un ministru al Justitiei, nu face asemenea amenintari. Daca e ceva de spus, despre ceva ilegal sau imoral, spune de la inceput, pentru ca un ministru al Justitiei nu tolereaza ilegalitatea si imoralitatea. Daca nu a spus in momentul in care ilegalitatea sau imoralitatea s-a produs, inseamna ca a devenit complice si acum comite un santaj.
Dl Toader a plusat cu sugestia plasata pe surse ca nu exista niciun conflict constitutional in sesizarea la CCR referitoare la completurile de 3 nespecializate de la care Dragnea asteapta izbavirea (asta a fost o lovitura la operatie).
Cine il aude, ca fost judecator CCR inca bine conectat cu bucataria CCR unde dna Marieta Safta are cel dintai polonic, se gandeste daca nu cumva vesteste ceva. Ceva legat de faptul ca dl Dragnea nu si-a primit izbavirea in primele doua termene.
Dl Toader e atat de vocal nu pentru ca e curajos, ci pentru ca are in mana doua atuuri foarte importante.
Pe de-o parte, are sustinerea Vioricai Dancila, care are mare incredere in el. Daca n-ar fi avut-o, premierul l-ar fi revocat, avand in vedere ca maraielile din partid au devenit autentice latraturi si aratari de colti in directia ministrului Justitiei. Liviu Dragnea i-a si dat peste nas Vioricai Dancila, ca pana la urma mentinerea sau nu a dlui Toader in Guvern este decizia ei.
Pe de alta parte, si dna Dancila, si dl Toader stiu ca orice schimbare in Guvern este un cosmar pentru PSD. Chiar daca ar forta schimbarea ministrului Justitiei prin remaniere, Liviu Dragnea risca o lunga perioada de interimat exact ca in cazul precedentei remanieri.
Iar interimarul este numit de presedinte. Poate ca dl presedinte va dori sa o numeasca interimar la Justitie chiar pe dna Dancila, care cu cine oare se va sfatui in continuare?
Iar dna Dancila este chiar de neurnit, pentru ca este greu de imaginat ce efecte ar avea asupra PSD distrugerea celui de-al treilea propriu guvern, dar si faptul ca de aceasta data, in campanie fiind, Klaus Iohannis nu va mai ingurgita fara sa mestece orice propunere va avansa Liviu Dragnea.
Razboiul acesta in care Dragnea scoate fum pe nari, acuza, da din picior, dar nu misca nimic concret este devastator pentru liderul PSD, pentru ca il asaza in postura teribila a neputintei. Nu are ce sa-i faca lui Toader care ii scoate sistematic limba si ii mai arde cate una unde-l doare mai tare. Acesta e marele nostru lider?, se intreaba PSD.
Si mai simte ceva partidul. Daca Toader topaie sub nasul lui Dragnea si ii mai si smulge cate un fir de mustata, daca Dancila nu mai raspunde la comenzi, inseamna ca ei si-au gasit brusc marele curaj sau ca ei stiu, simt sfarsitul lui Dragnea foarte aproape, simt mirosul sangelui politic si-l vestesc prin sfidare?
