Fostul fotbalist Ioan Timofte, care a jucat șase sezoane la Boavista Porto (1994-2000), ar urma să fie audiat ca martor, în urma descinderilor efectuate, vineri, de polițiștii timișoreni de la brigada de combatere a criminalității organizate și procurorii DIICOT Timișoara la mai mulți suspecți de cămătărie, au precizat, pentru AGERPRES, surse judiciare.

''Din informațiile pe care le deținem până în acest moment, Ioan Timofte ar urma să fie audiat, dar nu ca suspect, ci în calitate de martor, în acest dosar al cămătarilor'', au afirmat sursele citate.

Procurorii DIICOT efectuează vineri 18 percheziții , dintre care 12 la Timișoara și 6 la Suceava, în cadrul unei acțiuni de destructurare a unei grupări de cămătari, prejudiciul în acest caz ridicându-se la aproximativ 3,5 milioane euro.

Potrivit unor surse judiciare, în acest dosar se efectuează cercetări față de 17 suspecți, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, camătă, evaziune fiscală și spălare de bani.

De asemenea, 30 de persoane au fost victimele acestei grupări de cămătari.

Din cercetări a reieșit că, în perioada 2010 — 2017, s-a constituit o grupare de mari dimensiuni, care a acționat coordonat pe raza municipiilor Timișoara și Suceava, având ca scop desfășurarea de activități infracționale constând în acordarea de împrumuturi de sume de bani, prin contracte perfectate "ad validitatem", în conținutul cărora erau disimulate și dobânzile aferente sumelor împrumutate.

Contractele de împrumut erau perfectate cu obligația persoanelor împrumutate de a oferi garanții imobiliare solide. În cazul în care persoanele împrumutate nu rambursau la termen debitul contractat, se demara procedura executării silite, în regim de urgență.

Sumele de bani împrumutate și dobânda percepută erau preluate, atât cash, cât și prin virament bancar, direct de către cămătari sau prin intermediul persoanelor din anturajul acestora. Liderii grupării foloseau diferiți membri ai familiei și alți apropiați, ca interpuși la încheierea contractelor de împrumut, sau îi împuterniceau ulterior pe aceștia pentru a iniția procedura executării silite împotriva victimelor.

În niciunul dintre cazuri, cămătarii nu acceptau niciun fel de compromis în rezolvarea situației, în sensul că nu permiteau victimelor să își valorifice singure imobilele la prețul real al pieței, pentru a-și putea achita debitele, refuzând categoric să ridice ipotecile instituite pe numele acestora.

Scopul grupării era de la bun început deposedarea victimelor de bunurile imobile cu care aceștia garantau împrumuturile contractate, prin instituirea de dobânzi mari, la termene de scadență foarte scurte, lucru care făcea ca victimele să fie în imposibilitatea de a plăti dobânzile percepute de cămătari.

În aceste condiții, majoritatea persoanelor care s-au împrumutat cu camătă și au garantat aceste sume de bani cu proprietățile pe care le dețineau au ajuns să fie deposedate de bunurile proprii. Ulterior deposedării de bunurile imobile, unii debitori erau nevoiți să locuiască în propria lor casă ca și chiriași ai membrilor grupării, achitând lunar sume cuprinse între 200 și 300 euro, în multe cazuri victimele ajungând să achite în total peste 15.000 euro cămătarilor, doar cu titlu de chirie.

Cu banii obținuți din cămătărie, membrii grupării achiziționau bunuri mobile și imobile, înregistrate pe numele lor sau al persoanelor din anturajul lor sau din familie.

AGERPRES / (AS — autor: Otilia Halunga, editor: Marius Frățilă, editor online: Gabriela Badea)