Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a dat asigurări că SUA rămân angajate față de NATO, dar e oare posibil ca el să minimizeze riscul ca Donald Trump să decidă până la urmă să retragă trupele din Europa? se întreabă The Spectator, într-o analiză.

Rutte are reputația de a fi flexibil și a dovedit nu de puține ori abilitatea de a scăpa de probleme în perioada de 14 ani ca premier al Olandei, care de altfel i-a atras porecla „Teflon Mark”. Totodată, Rutte a demonstrat anterior o capacitate rară de a-l tempera pe Donald Trump. Dar este de data aceasta șeful NATO în pericol de a fi mult prea încrezător în ceea ce-l privește pe președintele american și viitorul arlianței?

Rutte nu ar avea nicio scuză pentru a fi luat pe nepregătite, după ce a preluat funcția într-un moment dificil, cu o lună înainte ca Trump să fie ales pentru un al doilea mandat de președinte, scrie The Spectator.

Rutte, mai mult decât oricine în Europa, ar trebui să fie pe deplin conștient de proporțiile antipatiei lui Trump față de alianță. La o întâlnire tensionată la sediul NATO în 2018, Trump s-a lansat într-o tiradă în care a amenințat că Statele Unite vor merge pe drumul lor dacă aliații săi nu vor crește cheltuielile militare. Rutte, au spus martorii mai târziu, a schimbat cu îndemânare tonul, argumentând că cheltuielile au crescut realmente și că Trump are meritul pentru asta. Președintele american s-a calmat atunci.

Pe de altă parte, în această a doua președinție a lui Trump, amenințarea la adresa stabilității și solidarității NATO este și mai acută. Atât secretarul american apărării, Pete Hegseth, cât și vicepreședintele J.D. Vance au declarat public că Statele Unite se așteaptă ca Europa să-și asume responsabilitatea pentru propria securitate.

Liderii europeni par, cel puțin la suprafață, să înțeleagă că, așa cum s-a exprimat Vance, „la Washington, există un nou șerif în oraș”. Atmosfera s-a schimbat și în Europa. Președintele polonez se angajează să cheltuiască 4,7% din PIB pentru apărare, Keir Starmer promite că Marea Britanie se îndreaptă spre pragul de 2,5%, Suedia speră să ajungă la 3,5%, iar Finlanda țintește la 3%.

Va fi însă suficient pentru a menține America angajată față de NATO? se întreabă The Spectactor. Este firesc ca Rutte, împreună cu șefii de stat și de govern din NATO, să se ferească de o atitudine de defetism. Pe de altă parte, automulțumirea este periculoasă.

Șeful NATO a încercat să liniștească membrii alianței în privința intențiilor lui Donald Trump

Recent, Rutte i-a găzduit pe miniștrii de externe ai NATO la Bruxelles. Vorbind cu reporterii miercuri, el i-a asigurat că America rămâne „complet devotată față de NATO”. Cu toate acestea, el a nuanțat acest angajament absolut, subliniind că vine „cu o așteptare clară, așteptarea că de această parte a Atlanticului și a Canadei, vom cheltui mai mult” pentru apărare.

A doua zi, a părut să vină cu alte nuanțări. După ce a subliniat angajamentul solid al Americii, asigurarea sa s-a limitat doar la a spune că „dacă americanii vor să pivoteze mai mult spre Asia, evident că vom face acest lucru într-o manieră coordonată”.

„Este o retragere retorică îngrijorătoare în mai puțin de 24 de ore”, notează The Spectator.

Nu este deloc sigur că Statele Unite își vor retrage complet angajamentele în Europa. Totuși, prea mulți oameni l-au luat pe Donald Trump „literal, dar nu în serios” și au primit o lecție dureroasă. Chiar și o mică îndoială că America nu ar veni în ajutorul Poloniei în cazul unei agresiuni rusești este ceva șocant.

Oricine din NATO îi poate aminti lui Rutte deviza primului comandant suprem aliat al organizației în Europa, generalul Dwight Eisenhower: „Planurile nu înseamnă nimic; Planificarea este totul”. În această ordine de idei, Alianța ar trebui deja să se joace cu toate eventualitățile posibile, de la o retorică furioasă care de fapt nu înseamnă nimic, așa cum Rutte părea inițial să dea de înțeles, până la retragerea completă a prezenței militare americane, Washingtonul mutându-și aproape în întregime atenția asupra Indo-Pacificului.

NATO nu este moartă. Chiar dacă furtunile din următorii patru ani sunt puternice, le poate rezista. De aceea ar trebui să lucreze la planuri de urgență pentru a duce alianța în siguranță până în 2028. Este temerar de pe acum un pariu împotriva lui J.D. Vance sau a oricui va purta stindardul trumpismului și MAGA la următoarele alegeri prezidențiale, dar asta înseamnă practic o viață din punct de vedere politic.

Dacă se axează pe simpla supraviețuire, NATO va trebui să-și evalueze angajamentele actuale, în special cele de dincolo de granițele sale în Kosovo, Irak și Uniunea Africană, și să decidă ce este sustenabil dacă activele și resursele disponibile ar fi reduse semnificativ.

Actualul concept strategic al alianței, convenit la summitul de la Madrid din 2022, pare descurajant de ambițios trei ani mai târziu, cu referiri la gestionarea și prevenirea crizelor, la partenerii din Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Sahel și la „ amenințarea multiplicativă” a schimbărilor climatice. Dar criza este aici, acum, în cadrul alianței, iar supraviețuirea sa ca organizație relevantă și capabilă depinde de gestionarea ei.

Pe de altă parte, se prea poate ca secretarul general să aibă viitorul NATO sub control și nu face decât să proiecteze un comportament încrezător și relaxat de reasigurare. Totuși, alianța a eșuat anterior să anticipeze evenimentele; a supraestimat în mare măsură ceea ce putea realiza cu o campanie aeriană în Libia în 2011; nu a reușit să prevadă prăbușirea bruscă a forțelor de securitate afgane în 2021; și nu a prevăzut și nici nu a descurajat invazia Rusiei în Ucraina în 2022.

Administrația Trump nici că putea fi putut fi mai explicită în ceea ce privește percepția sa despre Europa. Orice îndoială în această privință s-a risipit după scurgerea de informații pe un grup nesecurizat de Signal luna trecută. Orice s-ar întâmpla în următorii patru ani, conducerea NATO nu trebuie să presupună cu optimism că totul va fi bine. Dacă nu se pregătește și pentru alte scenarii, nu va avea nicio scuză dacă lucrurile vor sta altminteri, conchide The Spectator.

Context

Washington Post a raportat planuri de a începe mutarea trupelor și armelor americane din Europa în Indo-Pacific, în timp ce NBC News a scris că administrația americană ar putea preda rolul de comandant suprem aliat în Europa, principala funcție militară a alianței, unui european.

NATO este solidă, la fel ca și angajamentul Statelor Unite față de alianță, asigura pe 2 aprilie secretarul general al NATO, subliniind totuși că angajamentul ca aliații să cheltuiască mai mult pentru apărare.

„Acestea sunt întrebări de tipul ce-ar fi dacă. Nu am văzut nimic mai mult decât aceste zvonuri și rapoarte. Nu am văzut nicio propunere concretă în acest sens", a spus el săptămâna trecută, înainte de reuniunea miniștrilor apărării din țările NATO.

„Nu există planuri de retragere sau orice altceva, știm că SUA sunt complet angajate în NATO”, a adăugat șeful NATO.

Două zile mai târziu, Rutte a insistat că „suntem uniți în angajamentul nostru unul față de celălalt în această alianță” și că „relația transatlantică rămâne piatra de temelie a securității europene și a stabilității globale”.

„Știu că a existat un limbaj dur. Știu că au existat aliați, de exemplu, de această parte a atlanticului care s-au arătat îngrijorați de angajamentul pe termen lung al SUA față de NATO", a spus Rutte, adăugând: „Americanii au afirmat din nou și din nou: Ne angajăm față de NATO. Suntem angajați față de articolul 5".

Secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, a numit punctul de vedere conform căruia SUA se retrag de alianță „isterie și exagerare”. Debutul său la Bruxelles a fost mai lin decât cel al secretarului american al Apărării Pete Hegseth, care a avertizat în februarie, în timpul primei sale călătorii în Europa ca șef al Pentagonului, că trupele americane nu sunt în Europa pentru totdeauna, a comentat Politico.

Ministrul polonez de externe Radosław Sikorski a declarat că președintele american Donald Trump a asigurat NATO că angajamentul alianței de apărare colectivă în temeiul articolului 5 rămâne intact și că va participa la un summit al liderilor alianței în iunie, la Haga.

Dar întâlnirea de două zile de săptămâna aceasta a avut loc în timp ce lumea s-a grăbit să reacționeze la declanșarea unui război comercial global de către Trump, după ce administrația sa a lovit aliații NATO din Europa și Canada cu taxe vamale.

Ministrul canadian de externe Mélanie Joly i-a avertizat pe omologii săi europeni că relația cu SUA „nu va mai fi niciodată aceeași”.

Premierul belgian Bart De Wever a criticat cererea SUA de a spori cheltuielile pentru apărare în timp ce lansează un război comercial și insultă aliații europeni. „Devine puțin complicat să ceri lucruri după ce declanșezi un război comercial, după ce suntem umiliți și insultați tot timpul”, a spus el înainte de o întâlnire cu Rubio.

„Mulțumim că ne-ați ajutat să atingem ținte de 5% din PIB prin prăbușirea economiei mondiale”, i-a spus un membru al delegației franceze omologului său american în timpul întâlnirii cu ușile închise, potrivit unui oficial căruia i-a fost acordat anonimatul pentru a vorbi despre discuțiile sensibile și care a fost prezent în sală.

„Nu cred că ajut această alianță comentând ceva care nu face parte cu adevărat din politica alianței”, a răspuns Rutte la o întrebare privind impactul războiului comercial asupra NATO.

„Înțelegem cu toții și simțim schimbarea profundă în relațiile internaționale și în această situație politica cehă este de a menține America cât mai mult posibil implicată în securitatea europeană”, a declarat ministrul ceh de externe Jan Lipavský pentru POLITICO. „Prezența NATO este unul dintre instrumentele unice pentru a face acest lucru”.

Alți oficiali au subliniat că îndeplinesc cererea lui Trump de a-și crește bugetele militare.

„Într-o perioadă de provocări semnificative de securitate, prioritățile lucru este pe primul loc – bineînțeles, acordăm prioritate securității și apărării”, a declarat ministrul de externe leton Baiba Braže, a cărui țară își propune să-și ridice cheltuielile pentru apărare la 5% din PIB până în 2028.