Text DRAMATIC scris de o jurnalistă care a fost miercuri în sala de judecată la procesul lui Dragnea. Să dea Dumnezeu să nu aibă dreptate!
Excepțional, dramatic, textul scris de jurnalista Carmen Dumitrescu, care a fost miercuri în sala de judecată la procesul lui Dragnea. Să dea Dumnezeu să nu aibă dreptate!
Textul postat de Carmen Dumitrescu pe Facebook:
„Nu știu dacă am mai fost vreodată așa de conștientă de mizeria în care trăim. Să spun ce simt acum e greu. Aș vrea s-o numesc neputință, dar nu e doar atât. E un amestec de durere și silă. E o lipsă absolută de speranță. Eu nu am mai avut senzația asta niciodată. Nici măcar atunci când medicul i-a spus unui om drag că are cancer. Am sperat până la capăt. Acum nu mai sper...
Dimineață, am plecat de acasă la Înalta Curte, convinsă că azi e ultimul termen în procesul lui Dragnea. Că e imposibil să îl achite. Și că lucrul cel mai rău posibil ar fi fost să se amâne pronunțarea vreo săptămână. Well... În sala de judecată, inculpații erau relaxați. Calmi.
Olguța Șefu ținea în mâini un buchet de mărgăritare. Parcă era în trecere. Anisa Stoica părea nerăbdătoare. Doar ea. Spunea că vrea să se termine totul azi, că ea nu mai poate. În rest, Rodica Miloș se uita pe pereți, iar Dragnea și Bombonica lipseau, așa cum e normal pentru vedete. Din afara sălii de judecată, vocea unor protestatari se auzea clar. Rugau instanța să fie corectă. Apare completul. Doi judecători tineri și unul în vârstă. Cel în vârstă era cel care dicta cursul procesului.
Ceilalți asistau doar... Nu vorbea la microfon. Ca să auzi ce le spunea avocaților trebuia să rămâi 100% atent. Vin avocații lui Șefu, Alesu și Bombonica și cer instanței să solicite DNA sensul colaborării cu SRI. O chestie de doi lei, irelevantă și fără noimă. Judecătorul în vârstă admite necesitatea solicitării și amână judecarea ei pentru 15 mai. De ce? Ca să îi ofere timp lui Dragnea.
Ca să fie timp să treacă legile. Ca să îl scape. Da. Exact asta spun: ăsta scapă. Și nimeni nu poate face nimic. Nu știu cui servește Dragnea, dar e clar că încă servește bine.
Iar eu nu mai cred în nimic: nici în justiție, nici în dreptate, nici în procese drepte. Asta e...”
