Ruinele termelor romane de la Pietroasele, județul Buzău, vechi de peste 1.600 de ani, vor fi puse în valoare cu fonduri europene. Aici se afla un castru al imperiului creat de Constantin cel Mare pentru a opri năvălirile barbare, avanpost în care militarii trăiau la standardele cele mai ridicate ale vremii.

Ruine ale termelor romane de la Pietroasele. FOTO I. Bunilă

Conducerea Consiliului Județean Buzău tocmai a anunțat că intenționeză să conserve şi să restaureze termele romane. Demersul va fi posibil printr-un amplu proiect adoptat recent, în ședință, de către aleșii județeni. Autoritățile consideră că implementarea acestui proiect va fi în beneficiul turismului din județ. De altfel, Castrul Roman de la Pietroasele este unul dintre locurile preferate de turiștii din Buzău, și nu numai.

Istoricii spun că băile publice de la Pietroasele au fost construite în secolul al IV-le după Hristos, în perioada împăratului bizantin Constantin cel Mare, în contextul luptei cu goții care se aflau la nord de Dunăre. Termele erau folosite de soldații Legiunii a XI-a Claudia, care era cantonată la nord de Dunăre și în Dobrogea.

Băile termale erau realizate cu încălzire centrală, după modelul celor de la Roma

Băile romane de la Pietroasele , spun specialiştii, au fost o construcţie impresionantă în concepţie şi fascinantă ca aspect, ale căror culoare şi încăperi erau pardosite cu plăci de marmură albă, pereţii erau decoraţi în frescă frumos colorată în combinaţii de albastru, roşu, galben, verde şi brun, iar ferestrele erau închise cu vitralii din plăcuţe de sticlă multicolore fixate cu rame de plumb.

Edificiul dispunea de bazine cu apă caldă şi apă rece, de săli pentru exerciţii şi antrenamente, săli de muzică, de dans, de lectură, de odihnă, spaţii de lucru, bucătărie, sală pentru banchete. Întreaga construcţie era încălzită printr-un sistem ingenios compus dintr-un focar furnium de mari dimensiuni, în care ardeau buştenii de lemn, de unde căldura circula prin canale amplasate sub pardoseala din cărămizi şi mortar sprijinită pe stâlpişori din cărămizi pătrate şi prin bolţi.

Potrivit arheologilor, bazinele de mici dimensiuni , cu laturi de 2 X 1.20 metri, erau pardosite cu plăci de marmură tăiate la dimensiunea fundului, pe una din laturi aveau amenajată o treaptă-banchetă din cărămizi, înaltă de 40 de centimetri şi lată de 30 de centimetri, pe care şedeau personajele în timpul îmbăierii, iar pereţii erau coloraţi şi pictaţi. Accesul la bazine se făcea pe scări din cărămidă tencuită.