Cercetătorul CNSAS Mădălin Hodor spune că unul dintre cele mai folosite argumente în multiplele teorii conspiraţioniste privind evenimentele din decembrie 1989 este presupusul schimbul de replici dintre Ceauşescu şi Gorbaciov din timpul ultimei lor întâlniri din 4 decembrie 1989.

În esenţă, spune istoricul, ideea conspiraţioniştilor este următoarea: Mihail Gorbaciov îi sugerează dictatorului român că există un plan în desfăşurare, pus la punct de sovietici, privind înlăturarea lui și că nu o să supravieţuiască mai mult de data de 9 ianuarie.

În realitate, spune Mădălin Hodor, lucrurile nu au stat aşa. „Gorbaciov nu i se adresa lui Ceauşescu, iar discuţia nu era despre supravieţuirea sau nu a regimului din România, ci despre programata întâlnire dintre prim-miniştrii Constantin Dăscălescu și Nikolai Rîjkov, pentru a discuta problemele economice dintre cele două țări“, explică el.

Nicolae Ceauşescu se afla la Moscova pentru a participa la o întâlnire de informare a liderilor Pactului de la Varşovia cu privire la discuţiile pe care Mihail Gorbaciov le avusese cu preşedintele american George Bush la Malta, în 2 și 3 decembrie 1989.

Dictatorul român s-a gândit să profite de invitaţia la Moscova pentru a atinge problemele care îl presau cu adevărat. În plus era o ocazie să „îl prindă” pe Gorbaciov, care îl evitase sistematic în ultima vreme. Obiectivul lui Nicolae Ceauşescu la Moscova era supravieţuirea regimului personal. Cum credea el că se poate face aşa ceva? Cu ajutorul lui Gorbaciov, al Moscovei. Deci marele „antisovietic” Ceauşescu a cerut în decembrie 1989 s prijinul Moscovei.

În primul rând, explică mai departe Hodor, a solicitat o întrevedere separată cu Gorbaciov în afara întâlnirii informative pe tema Malta. Îi comunică liderului sovietic că are discutat probleme urgente şi de mare importanţă, iar Gorbaciov nu poate refuza o astfel de solicitare. La întâlnirea informală vor participa cei doi, însoţiţi fiecare de prim-miniştrii Dăscălescu, respectiv Rîjkov.

După ce Gorbaciov îl felicită pentru realegere, la recentul Congres al PCR Ceuşescu atacă problema frontal: socialismul este în primejdie, trebuie salvat. Nu el, desigur, ci socialismul. Cine să îl salveze? Moscova. Cum? Simplu. Să se organizeze un Congres Internaţional al ţărilor socialiste la Bucureşti.

„Ceauşescu, un opozant feroce şi deschis al reformelor începute în 1985 de Gorbaciov, vrea brusc să se urce în trenul lor. Mai mult, vrea să fie în primul vagon. Căci, o spune explicit, Moscova trebuie să rămână locomotiva şi de la ea trebuie să vină lumina. Îl flatează pe Gorbaciov şi încearcă să îi câştige simpatia. Gorbaciov însă nu este deloc încântat. Îi aduce aminte lui Ceauşescu că el propusese o astfel de reuniune a „partidelor frăţeşti” în care să se discute o strategie comună şi tocmai Ceuşescu…se opusese. „Acum, ceilalţi nu ar accepta” îi spune. Ceuşescu s-a trezit prea târziu. Dar nu renunţă. Ar fi o oportunitate să se discute reformele începute în URSS, problemele economice comune etc. Gorbaciov nu crede că e posibil, probabil ştie că nu se va întâmpla aşa ceva şi că e o fantasmagorie a lui Ceauşescu. Împinge discuţia: să se constituie un grup de lucru care să pregătească lucrările.

Gorbaciov începe să înţeleagă planul lui Ceauşescu şi devine tot mai nerăbdător să încheie întâlnirea. Ceauşescu este aşa cum îl ştia, un stalinist anacronic care cerşeşte sprijinul Moscovei pentru a rămâne la putere. Vrea să termine. «Acum, care sunt problemele bilaterale pe care doriţi să le discutăm?»“, dezvăluie istoricul.

Iată transcriptul discuțiilor:

Ceauşescu: „În primul rând relaţiile economice. Desigur, primii miniştri nu au avut încă oportunitatea să se întâlnească.”

Gorbaciov: „Atunci ar trebui să se întâlnească”

Rîjkov: „Ne vom întâlni pe 9 ianuarie 1990”

Dăscălescu: „Aceea va fi o întâlnire în limitele CAER. Noi vrem o întâlnire bilaterală”

Gorbaciov: „Veţi supravieţui până pe 9 ianuarie“