Înainte să moară, Stephen Hawking s-a temut că, la un moment dat în viitor, rasa umană va muri. Și el avea câteva scenarii „de lucru”. Unul dintre ele era inteligența artificială, altul era o pandemie globală cu un virus extrem de periculos, care va duce la moarte a zeci de milioane de oameni.
El a estimat, în 2001, că omenirea va fi devastată de un virus. „Pericolul e că, fie prin accident, fie cu intenție, vom crea un virus care ne va distruge”, a afirmat fizicianul.
În contextul actual nu doar că estimarea lui capătă cu totul alte proporții și e scoasă din context, dar devine și catalizator pentru teoriile conspirației despre cum virusul actual e creat în laborator, fie ca să controleze populația globală, fie ca să înfrâneze dezvoltarea economică a Chinei.
La rampă sunt scoase și frânturi din ce-a zis Bill Gates, acuzat pe de-o parte că vrea să facă averi cu vaccinul pentru un virus, susținut pe de alta că are suficienți bani cât să finanțeze cercetarea.
Realitatea e un pic mai amplă. Gates e un miliardar care a făcut bani în tehnologie prin Microsoft. Apoi, la începutul anilor 2000, a pus un pic stop vieții de director și-a direcționat bani, prin fundația pe care o are împreună cu soția, către cauze umanitare.
O țintă mare pe care o are e să susțină dezvoltarea primului vaccin universal pentru gripă. Apoi, să ne pregătim ca societate pentru o pandemie.
Gates a estimat , înainte de actuala pandemie, că un astfel de eveniment poate duce la moarte a 33 de milioane de oameni.
Peste toate astea e seria documentară „Pandemic” de la Netflix. A fost difuzată încă din ianuarie, e despre gripă, iar unii oameni au crezut că, fie platforma de streaming, fie altcineva din spate a prevăzut tot ce-avea să însemne COVID-19.
Și aici realitatea e diferită. Oamenii care sunt voci în seria asta vorbesc mai ales de gripă și diverse nuanțe ale acesteia, și fiecare se teme de-o pandemie.
Pentru că, de la SARS în 2003 și de la gripa porcină (H1N1) în 2009, specialiștii au făcut lobby pe unde au putut ca statele să se trezească și să bage bani în cercetare și pregătire.
Filmul „Contagion” se bucură de succes acum, dar ce îți arată cu adevărat?
Pandemia COVID-19 a făcut ca filmul „Contagion” să treacă de pe locul 270 al celor mai vizionate filme Warner Bros direct pe locul doi. În perioada asta e piratat, închiriat sau cumpărat și oamenii caută în el semnele viitorului.
A prevăzut viitorul? În niciun caz. Regizorul Steven Soderbergh și echipa lui au folosit două epidemii destul de serioase din deceniul acela: SARS și H1N1. Dacă cele două au fost grave, o a treia ar fi și mai gravă, pentru că lumea a devenit mai conectată. Asta e esența filmului.
Virusul a călătorit din Hong Kong direct în Statele Unite ale Americii și-a lovit puternic, prin morți violente, închiderea orașelor, armată pe străzi, provizii limitate și o așteptare lungă pentru vaccin.
În final, ca orice film de Hollywood, totul se termină cu bine. Morții au fost băgați în gropi comune, vaccinul e distribuit ca la loterie - sunt extrase zile de naștere și cine-i născut atunci primește - iar conspiraționiștii sunt reținuți și măcar anchetați pentru minciunile distribuite.
„Contagion”, imagine din film. Screenshot via Youtube
Ce este cu adevărat senzațional în „Contagion” nu e că a prevăzut o pandemie, ci că a cartografiat excelent direcția în care se îndreaptă societatea.
Are un personaj care e imun și, implicit, mult mai liniștit pe măsură ce societatea se destramă. Are un specialist care ia virusul și moare într-un centru de carantină (cum s-a întâmplat cu medici din China).
Are un conspiraționist care împinge, prin discursul său, un tratament homeopat și susține că s-a vindecat. El n-a avut însă niciodată virusul. Dar asta nu l-a oprit să facă câteva milioane de dolari pe fondul fricii.
Are și-o răpire a unui specialist trimis la Hong Kong. Răpitorii au auzit un zvon că Franța și SUA au creat vaccinul, îl produc, dar nu-l dau și Chinei și altor țări. Așa că au vrut să se asigure că au și ei o porție.
Și poate că cea mai puternică „previziune” vine ca o surpriză pentru societatea actuală, dar e o realitate de care uităm constant: oamenii sunt animale. Sparg magazine, iau tot ce pot, indiferent de ce e, se omoară între ei și merg până într-acolo încât se duc acasă la șeful CDC (Centrul pentru Prevenția și Controlul Bolilor din SUA) și caută vaccinul pe care el sigur îl are, că doar e șef și ține dozele acasă. Nu era încă niciun vaccin.
Atât filmul „Contagion”, cât și oamenii menționați mai sus și alți specialiști în domeniu se tem de acest scenariu: societatea scăpată de sub control. Că în fața morții nimănui nu-i mai pasă de nimic.
Desigur că și președintele SUA, în film, se ascunde în buncăr. Suntem departe de așa ceva? Sper.
Totodată, ar fi frumos ca oamenii să reacționeze mai rațional. Și n-o zic doar eu, a zis-o și expertul care a contribuit la „Contagion”.
„Îmi doresc să fiu mai optimist în legătură cu asta [reacția societății], dar am văzut ce s-a întâmplat cu HeV, H1N1, West Nile și numeroase alte afecțiuni. Lecția de care trebuie să ținem cont e să ne pregătim modul în care reacționăm rapid în fața unui virus nou”, a spus Tracey McNamara, patolog veterinar.
Hawking, Gates, Netflix sau filmul „Contagion” (2011) n-au prezis viitorul. Fiecare, în parte, știa că acest viitor vine. Nu știa cât de puternic o să lovească, de unde o să înceapă și cât o să țină. Dar de ce tot căutăm, în situații de criză, răspunsuri la oracol, orice formă ar căpăta el?
Toți specialiștii din lume se tem de un lucru: lipsa controlului. Oamenii obișnuiți au dus teama direct în isterie
„Contagion”, imagine din film. Screenshot via Youtube
La cât de mult succes au avut Nostradamus sau Baba Vanga, ai putea spune că e normal ca oamenii să caute semne ale viitorului oriunde pot. Dar de ce?
Ca să aflu ce se întâmplă în mintea noastră în astfel de momente de panică am vorbit cu Ioana Terente, consilier psihologic, despre procesele care ne pot duce la cele mai stupide decizii.
În cazul oamenilor ca Bill Gates sau Stephen Hawking, dar și ai celor mai puțin cunoscuți, dar preocupați și specializați în domenii științifice, Ioana mi-a spus că ei au încercat să extragă legături logice pentru ce s-ar putea întâmpla în viitor, folosind geopolitica, evoluția societății, macroeconomia și alte surse care pot indica direcția în care se dezvoltă anumite lucruri.
„Un exemplu este misticismul senzației de deja vu, respectiv când, deși trecem pentru prima dată printr-un eveniment sau cunoaștem o persoană nouă, avem senzația că am mai trăit același lucru cândva.
Unii oameni aleg să vadă misticismul, în timp ce cercetările au arătat că familiaritatea și cunoașterea sunt procese ale memoriei, și că există cazuri în care unele lucruri ne sunt familiare, fără să putem identifica contextual de unde. Aceste lucruri familiare sunt rezultatele unor analogii și cam atât”, a explicat aceasta.
În cazul actualei pandemii, dar și pentru actualele care vor veni, o variabilă va fi constantă: incertitudinea. Pe măsură ce crește, duce și la accentuarea nivelului îngrijorării, respectiv al anxietății.
„Dacă ar fi să privim lucrurile din punct de vedere evoluționist, are sens. Când avem certitudinea viitorului există iluzia că știm ce așteptări să ne formăm și e posibil să putem alege dacă să rămânem, pentru a acționa, să fugim din context sau să nu acționăm deloc”, a adăugat Ioana.
În mod paradoxal, mi-a mai zis, când te gândești, dar nu foarte des, la un posibil scenariu de tipul: „Ce se poate întâmpla în cel mai rău caz?”, nivelul îngrijorării se poate reduce.
Am fost curios, totodată, dacă ne putem programa psihologic să nu ne mai fie (chiar așa de) frică. Și da, și nu. Că frica a venit pe calea evoluției și ne e utilă în numeroase circumstanțe - cum ne-a fost și în trecut. Ne-a ajutat, pe scurt, să supraviețuim.
„Formele ei accentuate pot fi învățate din copilărie în urma modelelor primite de la părinți, profesori și alții. Dacă în familie, în situațiile care pot genera frică, persoanele reprezentative reacționau adecvat, șansele să ajungem rapid la panică erau mai reduse”, a detaliat Ioana.
Filmul „Contagion”, pacientul zero. Screenshot via Youtube
Gestionarea emoțiilor de tipul acesta, care ne pot duce către decizii pripite și pe-o spirală nesănătoasă a fricii, se poate face. Trebuie doar să fim un pic atenți la stimuli. După cum mi-a explicat Ioana, când avem un factor de stres intern sau extern, cum ar fi că se golesc supermarketurile și rămânem în carantină fără mâncare, se vor declanșa anumite simptome corporale, de la puls accelerat până la respirație intensă.
Implicit, reacția corpului nostru ne face să credem că totul e catastrofic.
„Acest ciclu se va potența și fie vom avea comportamente de asigurare (cantități mari de provizii), fie experimentăm și mai multă frică. Dacă suntem mai atenți la gândurile noastre, astfel încât să nu cădem în extreme, dacă scădem numărul comportamentelor de asigurare, dacă ne informăm din surse sigure și găsim câteva dovezi raționale, atunci panica poate scădea. E mai sănătos să fim realiști și să luăm câteva măsuri, decât să fim în totalitate pozitivi și să nu acționăm deloc”, a conchis aceasta.
Peste toate astea, mai adaugă și faptul că „ Ciuma” lui Albert Camus face record de vânzări . Da, oamenii caută semne și să creadă că totul a fost prezis cândva, dar pur și simplu n-au fost atenți.
Similar, și „Ochii întunericului” cu virusul fictiv „Wuhan-400” se vinde foarte bine. În spiritul luptei pentru informare, îți las două referințe pe care să le bagi rapid cât stai acasă.
Ambele îți arată că nu e vorba de nicio „previziune”, pur și simplu o pandemie era inevitabilă și, totodată, nu va fi ultima pe care o vei prinde în viața asta. Clipul de mai jos e despre China ca piață de desfacere pentru animale sălbatice și de ce virusurile pornesc de-aici.
Pe scurt: animalele sălbatice, de multe ori încă vii, stau la un loc cu cele domestice și cu oamenii, în piețe de carne, pe unde trec sute de oameni zilnic. Cea de-a doua referință este „ The Next Pandemic”, un episod de 20 de minute din seria Explained a Netflix. Apare și Bill Gates, dacă ți-era dor de el. SURSA: HotNews.ro
