Ieromonahul Savatie Baştovoi, un foarte apreciat eseist, teolog şi scriitor din Republica Moldova, a scris pe pagina sa de Facebook un text pertinent legat despre botezul la şase săptămâni, text ce a devenit viral în mai puţin de o oră.

Iată mai jos ce spune Savatie Baştovoi în postarea ce a strâns aproape o mie de aprecieri, distribuiri şi comentarii în aproape o oră:

„Părerea mea despre botezul la 6 săptămâni este cunoscută în cercuri restrânse. Acum o voi face publică.

În toată frumuseţea Bisericii, în liniştea ei înălţătoare, în bunămireasma ei de rai, în dulceaţa cîntărilor nu am înţeles niciodată spectacolul grotesc cînd un prunc căruia nu i s-a uscat bine buricul este trîntit sub apă în timp ce ţipă ca din gură de şarpe.

Să-mi lămurească cineva cum e argumentată această urgenţă a botezului, încît să nu mai poată aştepta ca acel copil să se înzdrăvenească? Paralela cu tăierea împrejur vechi testamentară nu e deloc potrivită, pentru că botezul e altceva. Iar celalalt argument, "ca să nu moară nebotezat", e de-a dreptul aberant. Uite că poate muri botezat.

Cîteva gînduri elementare despre prunci şi apă:

Pruncul nu ştie că sub apă nu se respiră şi nu îşi poate ţine respiraţa în mod raţional cum o face un adult.

Pruncul plânge pentru că se simte în pericol în mâini care miros altfel decît mama sa. Cînd e trîntit în apă resimte un pericol de moarte, de aceea ţipă ca la tăiere, nu pentru că nu e de acord cu botezul.

Când pruncul plînge, el deschide larg gura pentru a inspira aer. Dacă în acel moment îl trînteşti sub apă, el va trage, în loc de aer, apă în piept. Pruncul nu ştie că sub apă nu se respiră. Nu este adevărat că îl puteţi scufunda pe segmentul cînd a inspirat şi urmează expirarea - deoarece are spasme de plîns, ritmul respiraţiei poate fi încălcat şi poate inspira apă”.

„Un copil ar trebui botezat la vârsta când îl recunoaşte pe părintele”

Iată ce a mai scris ieromonahul Savatie Baştovoi în postarea devenită rapid virală:

„Îndemânarea preotului de a acoperi nasul şi gura nu aş recomanda-o tururor, mi se pare ceva ce ţine de abilităţi de lecari nu de preoţie. E destul ca cineva să nu fie atît de îndemînatec ca să se producă o tragedie. Una la zece milioane e destul.

Botezul nu este şi nu poate fi o practică riscantă. Nu există nici o virgulă în procentul de risc în botez. Discuţiile despre afundare sau stropire nu îşi au rostul. Întrebarea care se impune nu este dacă mai botezăm prin afundare, ci pe cine, cum şi cînd afundăm.

În sfîrşit, atunci cînd e de apărat, ne apărăm, dar de ce ne mirăm cînd sîntem huliţi pentru că a fost adus copilul viu la botez şi a fost scos mort?

La ţăranii moldoveni există chiar şi pînă azi rânduiala ca bărbatul să nu ia prunc în braţe până la un an. Cred că acest obicei s-a impus şi el din cauză că bărbaţii pur şi simplu nu ştiu să apuce un prunc sugar, nu au simţul natural necesar şi îi pot dăuna.

Născut pe 4 august 1976, Savatie Baştovoi a studiat la Facultatea de Filosofie a Universităţii de Vest din Timişoara. A predat iconografia la Seminarul teologic din Chişinău. În 2002, a fost hirotonit ieromonah.

Printre volumele sale vândute în zeci de mii de exemplare se numără: „Idol sau icoană?“ (2000), „Între Freud şi Hristos“, „În căutarea aproapelui pierdut“ (2002), „Curaj şi libertate în Ortodoxie“ (2002), „Dragostea care ne sminteşte“ (2003), „Ortodoxia pentru postmodernişti“, „A iubi înseamnă a ierta“ (2006), „Diavolul este politic corect“ (2010).

A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova, Premiul Salonului Naţional de Carte de la Iaşi (1996), premiul Fundaţiei Soros pentru debut, premiul revistelor „Timpul“ şi „Convorbiri literare“ din România.

Distribuie Distribuie Comentarii