Prostituția a fost interzisă și era pedepsită în timpul regimului comunist, însă marile hoteluri și stațiunile de pe litoral erau frecventate adesea de tinere aflate în căutarea unor clienți străini. Activitatea prostituatelor era controlată, potrivit unor mărturii, de Securitatea comunistă.

Daily News relata în 1967 despre viața de noapte din România comunistă. Sursa: Daily News, SUA

În primii ani ai regimului comunist, autoritățile au declanșat o campanie violentă împotriva româncelor acuzate de prostituție.

Sute de femei erau adunate de pe străzile orașelor mari din România și trimise în închisorile și lagărele României, pentru a fi „reeducate” în spiritul comunist și, mai ales, pentru a fi trimise la muncile istovitoare la care erau supuși deținuții acelor timpuri.

Până la sfârșitul anilor ‘40, fostele case de toleranță au fost desființate, iar prostituția a fost scoasă în afara legii.

„Autoritățile române au anunțat că toate bordelurile au fost închise. Agenția oficială de presă a relatat că toate fetele care practicau prostituția au fost trimise în centre de reeducare, iar aurul, bijuteriile și banii găsiți asupra lor și casele de prostituție au fost confiscate pentru că erau deținute de exploatatori”, informa Associated Press, în 1950.

„Armata de fete” a Securității

În ciuda pedepselor drastice cu care erau amenințate tinerele care o practicau, ea nu a putut fi eradicată. Unele mărturii arată câ în anumite împrejurări, autoritățile comuniste controlau astfel de practici, în special în cazul clienților străini care ajungeau în stațiunile și hotelurile din orașele României.

„Securitatea, urâta Poliţie Secretă din România, conducea o armată de prostituate de clasă înaltă folosite pentru a fura secrete şi contracte ţintite de la oameni de afaceri străini, susţin prostituatele din Bucureşti. Modele şi dansatoare au fost recrutate pentru a-i ademeni pe aceştia cu alcool şi sex şi de a obţine informaţii de la ei, potrivit Elisabetei, o tânără de 25 de ani, care susţine că a devenit prostituată în urmă cu şase ani. Securitatea şi Partidul Comunist le ofereau fetelor protecţie maximă şi le asigurau o viaţă liberă de orice hărţuire de către Poliţie”, relata agenţia Reuters într-un articol publicat la începutul lunii ianuarie 1990.

Prostituţia, ţinută sub tăcere de autorităţile comuniste, devenise un fenomen de amploare în România comunistă. Unele ziare occidentale dezvăluiau încă din anii ‘60 faptul că Securitatea comunistă se folosea de traficul de carne vie.

„Vara, fetele pe care le vedem mișunând în jurul hotelului Lido sunt în general studente românce, câteva turiste străine și prostituate plătite de securitate. Chiar și un ziar din București reclama că tinerele românce nu rezistau tentației, în ciuda predicilor statului. Prostituatele, multe cu vârste fragede, stau în cafenele și baruri din București, purtând doar bikini sub pelerinele lor de ploaie. Aceste românce ar face orice pentru luxul vestului”, arătau jurnaliștii americani de la Daily News, într-un reportaj din 1967.

Autorii articolului relatau că străinii erau invitați să se distreze în stațiunile de pe litoralul Mării Negre, frecventate și ele de tinere prostituate. „Vizitatorii nu și-ar putea da seama, care dintre ele poartă povești la Poliția secretă”, informa ziarul american.

Unele fete căutau soţi străini pentru a putea pleca din România, dar cele mai multe doreau valută şi să obţină bunuri de lux, cum erau cosmeticele, greu accesibile românilor obişnuiţi, relata o tânără, citată de Reuters.

În anii ‘80, Nicolae Ceauşescu denunța „oamenii care evită munca şi încearcă să îşi facă un rost prin activtăţi necinstite, inclusiv prin prostituţie”, iar unele ziare ale epocii publicau reportaje despre femeile care recurgeau la ea, acuzându-le că își câștigă existența într-un mod necinstit.

„Cecilia a fost arestată pentru trafic de valută. Câţi dolari ai avut la tine când te-au prins? Trei sute, zice, ea. Asta-it ariful tău ? Nu chiar atât, în seara aia avusesem noroc de unul. Şi unui român cât îi iei ? Lor nu le iau nici un leu, mă duc de plăcere, ce, eu nu am nevoie de sentimente? Bine, bine, tu voiai să te căsătoreşti peste câteva săptămâni şi făceai prostituţie?”, informa ziarul Scânteia Tineretului, într-un articol despre „păsările de noapte” din Capitală așa cum erau numite prostituatele.

Străinii, clienții râvniți de fete

Potrivit reporterilor de la Scînteia Tineretului, cele mai multe prostituate îşi începeau activitatea de îndată ce terminau liceul şi erau tinere care ajungeau în Capitală din satele şi oraşele de provincie.

Miliţia organiza frecvent raiduri în Bucureşti pentru depistarea prostituatelor, dar aparent fără prea mult succes. Străinii cazați în hoteluri exclusiviste erau principalii clienți ai tinerelor.

„Arată minunat şi zâmbesc cuceritor. Îşi spun călugăriţe şi râd. Când văd pe cineva necunoscut strigă sas, un fel de şase mai stilizat. Se pârăsc. Surâd în numele ospitalităţii. Primesc palme şi şuturi. Nici străinii nu-s cu toţii uşă de biserică. Le-au răsplătit ospitalitatea cu valută cash sau în natură, cu pumnul. Au nişte nume de vis: Pisica, Fecioara Maria, Miezul Nopţii, Metronom, O mie şi una de nopţi. Au ştiinţa zimbetului. Ştiinţa privirii, a mişcărilor languroase. Nu ştii să-ţi faci o mină ispititoare, nu câştigi nimic. Trece străinul ca pe lângă o piatră kilometrică. Zîmbeşti bine, te mlădiezi, se opreşte, stă puţin, lasă ceva şi accelerează”, informau reporterii.

Magazinul „Studii şi Cercetări Juridice” arăta că din 200 se femei condamnate în anii ‘80 la pedepse de maximum cinci ani de închisoare pentru parazitism social, 180 erau prostituate, care au fost prinse de miliţieni „în preajma barurilor, restaurantelor de lux şi a căminelor pentru studenţi străini, încercând să aibă relaţii cu bărbaţi, pentru venituri obţinute uşor, care să le asigure un mod de viaţă parazitar”.

Peste jumătate din ele erau mame și aproape tot atâtea erau angajate în câmpul muncii. În 1990, potrivit unui reportaj publicat de The Guardian, ministrul Sănătăţii de la acea vreme, Dan Enăchescu, afirma că în întreaga Românie existau doar 600 de prezervative. Erau fabricate în România, însă latexul din care erau produse, provenit din afara ţării, nu se mai găsea, importurile fiind îngheţate. Atunci, ministrul afirma, zâmbind, că „nu sunt prostituate în România, prostituţia fiind ilegală”, informau jurnaliștii.

Ținută sub control de regimul comunist, prostituția a luat amploare, însă, în scurt timp după Revoluția din 1989, arătau unii jurnaliști occidentali.